fbpx

1001 nopti de preludiu – de Simona Catrina

de

Preludiul barbatului incepe in pat. Preludiul femeii incepe cu doua zile inainte de a ajunge in acel pat. Ca sa se simta aratos, un barbat trebuie sa aiba erectie. Ca sa se simta frumoasa, o femeie cheltuieste, rabda, intinde, aduna, clateste, usuca, onduleaza, spala, calca, spala altceva, nu maninca, maseaza, indura, smulge, pudreaza, parfumeaza, asorteaza. Iar la final, in noua cazuri din zece, barbatul e mai satisfacut. Cine nu invata nimic de bunavoie din lectia asta trebuie sa citeasca si restul articolului, scuze.

Opriti contratimpul, clipa asta minunata…

De cite ori nu v-ati refuzat o calarire in zori, vorba poetului, numai pentru ca la subsuoara va mijea un puf si nu v-ati asumat riscul ca amantul sa dea peste el cu buzele-i flaminde? Ma faceti sa rid. Daca va intreb acum de cind nu v-a mai sarutat cineva la subsuoara, ma veti considera a dracului? Sint de acord, citeodata ne bagam nasul unde nu ne fierbe nimic (cel mult inima), dar atita vreme cit aia care ar trebui sa-si vire nasul nu si-l mai vira de mult (sau, in orice caz, nu acolo unde trebuie), consider ca ne-am cistigat onest dreptul de a colporta ironii terapeutice.
Adevarul e ca femeile isi fac foarte multe probleme (aproape) degeaba. Dupa ce ca si asa satisfactia feminina e o loterie – care, daca n-ar contine si ceva umor, ar fi de-a dreptul dramatica – ne mai reprimam placerea si in mod deliberat.
Un barbat pe care il doresti cu o consecventa demna de o cauza mai buna isi face pomana, in sfirsit, si trage de bluza ta, cu intentia evidenta de a-si procura o bucurie complementara cu berea din halba lui.
Tu astepti faza asta de vreo doua luni, iar in romantica-ti perpelire, te-ai epilat zilnic, pina cind ai surprins cosmeticiana ca s-a inchis in baie si-a sunat la un psihiatru, pentru un sfat colegial rapid. Ai cheltuit scandalos pe haine care ti-au placut doar pina te-ai vazut cu ele acasa – a doua zi voiai altele, in acord cu update-ul de la noua silueta jigarita trendy (intotdeauna mi-am dorit sa pot vorbi si eu ca Dana Savuica, uite ca am reusit). N-ai mincat mai mult de 430 de calorii pe zi, si alea culese din ridichi, nu din frigarui. L-ai imbogatit pe coaforul din cartier si, pentru ca – in timp ce tot asteptai degeaba un telefon de la desteptul tau – pretentiile iti cresteau ca palamida, ai migrat catre saloanele de hair-style-fite din centru. Leafa s-a dus pe oje, creme, parfumuri, chiloti, sutiene si anticonceptionale orale. Pentru ca am stabilit luna trecuta ca alea locale nu le plac amantilor nostri, le induc o fobie interesanta legata de potenta si clabuc.
Si dupa opt saptamini de falimentara, deprimanta degringolada, a sunat. Ba mai mult, a venit la tine, ba mai mult, parea destul de beat ca sa te gaseasca sexy, ba mai mult, a vrut sa te dezbrace. Ofsaid. Ca tocmai in acea zi nenorocita, iti cedase rabdarea. Vointa ta era fleasca. Nu te mai epilasesi de ieri dimineata, in plus mincasesi o clatita la prinz, alaturi de biata salata de varza rosie. Te simteai burtoasa, paroasa si nervoasa. Ai refuzat avansurile domnului. Si vazind mutra lui lunga, ai priceput ca ai facut-o (ironia soartei) lata.

Sex cu defectul scontat

Ceea ce nu realizezi tu este ca un barbat inceteaza sa-ti mai vada mustata in momentul in care a pus mina pe tine. Daca e sa ia la cunostinta ca ai celulita, intilnirea de gradul trei se va produce pe plaja, nu in pat. In briza marii, pitit dupa lentile negre, el va avea interesanta revelatie ca ai pe fese ceva ce nevasta lui frac-su n-are. Ea sezind trufasa pe prosopul de-alaturi. Barbatul tau se va uita la amindoua cu stiintific interes. Sa zici mersi daca nu va intreba in gura mare ce-i cu gropile alea pe fundul tau.
Un barbat orbeste atunci cind desface primul nasture – al tau sau al lui, n-are importanta. E total gresit sa crezi ca evaluarea ta fizica se va produce in focul erotic al impreunarii.
Citi barbati ai vazut dezbracind complet o femeie, privind-o critic, apoi scuzindu-se ca a doua zi au sedinta dimineata si trebuie sa faca nani? Daca nu esti femeie cu penis, daca n-ai un smoc de par ca o pensula in buric si daca n-ai doua testicule tatuate pe burta, esti suficient de frumoasa pentru ca amantul sa-si duca operatiunea la un (poate chiar bun) sfirsit. Grija dementa ca ti-a incoltit un puf pe gamba e aproape patologica. Nu insist acum sa umbli imblanita ca o capra neagra, dar hai sa fim rezonabile, ca vorbim intre noi, proastele: macar de l-ai vedea ca-si plimba obrazul pe piciorul tau! De obicei insa, impactul tactil la nivel de labe  posterioare se produce strict conjunctural, fara tandreturi suplimentare. Si mai ales daca el detine pilozitatea proprie, e putin probabil s-o simta pe-a ta. Miinile ii sint ocupate sa framinte niste sini, asa ca n-are cum sa se imparta, sa-ti faca si hatirul de a-ti pipai cremuita pulpita.
Repet, ca sa nu-mi aud vorbe ca am instigat la rascoala de neam prost: femeie, epileaza-te, coafeaza-te si smulge-ti in tihna sprincenele, dar te roaga Simona frumos de tot, incearca sa nu efectuezi operatiunile astea chiar in fiecare zi. Motivele le vei afla cu ochii cit pruna, in cabinetul dermatologului care-si mai cheama doi colegi, sa vada si ei asa ceva.
Ne facem rau singure. Nici un barbat nu observa colacei sau vergeturi, cel putin nu in pat. Si daca le vede cind n-ai de lucru si te introduci in pantaloni scurti si maiou sugrumat, el crede ca stai in pozitii caraghioase, respectiv sint semne nostime ramase de la salonul de ultraviolete, nicidecum ghinionul vietii si carnii tale.

Paza rea trece primejdia buna

Ceea ce am insirat aici n-au descoperit cercetatorii si nici n-au prevestit clarvizionarele. Sint pataniile noastre memorabile, inregistrate mai devreme sau mai tirziu, mai delicat sau (de cele mai multe ori) mai abrupt. Ne pregatim prea indirjit de un act sexual care nu va scormoni dupa defecte, dar nici nu ne va promova calitatile. Delirul momentului va obtura orice discernamint estetic.
In momentul in care se lupta cu o partida de sex, barbatul are in minte doar doua aspecte trepidante: cum sa-si mentina podoaba falica in pozitie de atac si cum sa amine o ejaculare care a ajuns la capatul rabdarilor cam devreme. In rest, poti sa te asezi cum vrei, sa-ti iasa orice si sa ti se vada denivelarile din orice unghi – atita vreme cit ai acceptat iuresul despuierii, esti superba. Aaaa, ca dupa aia i se intimpla sa-si aduca aminte, la vreo trei zile de la impact, ca parca fosta lui metresa era mai slaba sau ca verisoara-ta are fund mai rotund, asta e alta poveste, care tine de specia lor, nu de asa-zisa ta delasare.
Imi plac parfumurile scumpe, nu pentru ca as umbla cu pretul atirnat dupa lobul urechii, ci pentru ca sint substante fine, senzuale, afrodisiace de-a dreptul. Si pentru ca, spre deosebire de un tricou de bumbac, parfumul isi striga calitatea prin fiecare pufait de atomizor. Am investit in parfum fin, asadar, in speranta ca mi se va aprecia macar stradania, daca nu si stofa. Am fost la 60 de intilniri cu iz sentimental si n-am primit nici o remarca antologica. Intr-o seara, prin mall, m-a stropit una, fara sa-i dau acordul scris sau verbal, cu un parfum de divizia B, din seria celor „casual“, convinsa ca-i zic si mersi pentru aceasta pleasca. M-am strimbat tardiv si-am pornit mai departe, miroseam a mandarina si aroma cu care ma improscase desteapta aia era atit de stridenta, incit a sugrumat instantaneu Dior-ul pe care-l purtasem tantosa pina la accidentul olfactiv. Dar exaltatul cu care m-am intilnit s-a ambalat de la cinci metri distanta: „Vai, ce misto mirosi, ca o portocala!“. S-a dovedit ca parfumul groazei l-a excitat peste masura, asta e concluzia la care am ajuns in urma ostilitatilor desfasurate ulterior, in seara cu pricina.
Morala a fost ca, uneori, investitiile descreierate, excesul de grija si smacuiala, complexele iscate din timpenii minore, jupuiala temeinica si machiajul migalit cite-o ora nu garanteaza nimic de soi. Atunci cind vine vorba – si mai ales vine toana – de sex, nu va scanati cu ochiul holbat al mintii toate cusururile si toti perii izolati. Pentru ca, in fotbal si-n sex, ocaziile pierdute se razbuna. Si, spre deosebire de fotbal, in meciul erotic s-ar putea sa nu mai ai acces la retur.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Comentarii

  • Stimata doamna Simona Catrina,
    Incep prin a va marturisi respectul si admiratia pe care o am fata de talentul,inteligenta de care dati dovada si mai ales pasiunea cu care reusiti sa distrugeti toate semnificatiile cuvantului barbat.Va citesc cu placere mai ales articolele de acest gen pentru ca sunt exemple de "asa nu" pentru umila noastra specie.
    Cat priveste articolul "1001 nopti de preludiu", nu vreau sa-l comentez sau sa-l critic, sincer nu am pretentia de a ma ridica la acest nivel, dar vreau sa va precizez cateva lucruri:
    -barbatii cred in ceea ce vad,iar femeile in ceea ce aud,asadar la un moment dat, barbatii incep sa minta iar femeile sa se machieze.Banuiesc ca de aici pofta femeilor de a cheltui inutil pe cosmetice si cu atat mai mult dezinteresul barbatilor fata de aceasta,avand in vedere ca noua ne place naturaletea femeii iubite( pentru ca iubirea ascunde orice defect) si nu ne intereseaza decat ejacularea finala(de preferat simultana) la celelalte femei,pentru ca asta asteapta si ele.
    -al doilea punct de vedere este legat de sensibilitatea de elefant pianist pe care o gasiti(si cu atata siguranta!) la specia noastra.Trec peste cliseele clasice din literatura si arta,stim cu toti preponderenta acolo,si atrag atentia asupra unor amanunte tehnice:
    1. barbatii sunt cei care fac declaratiile de dragoste,iar femeile cele care asteapta cu gura cascata vorbe cat mai frumoase si nemaiauzite,pentru care el a transpirat multe nopti si litri de alcool, la care ea arunca scurt:"Mda,si eu…"
    2. barbatii sunt cei care trebuie sa inteleaga,cu multa suferinta,6 zile pauza de…6 zile ma doare capul ,6 zile mi-e somn,6 zile "am o zi grea maine", 6 zile de" azi nu am chef,vrei maine" si in general,luna la voi nici cu 36 de zile nu ar fi suficient.Asta creeaza complexul de impotenta psihica(nu mai sunt bun,nu-i mai place etc)sau adulterul(daca ea nu,lu’ asta vad ca-i place) care ambele duc spre despartire.Iata de ce noi vrem atat de des,consideram asta exprimarea si consolidarea sentimentelor, si, in general,tintim intai spre placerea voastra intai( iata de ce facem eforturi antiejaculare) pentru ca stim ca la noi e oricum asigurat.Lipsa de tandrete vine doar atunci cand ati lasat voi sa treaca multe luni cu peste 36 de zile cu "NU"
    As dori sa mai continui pe aceasta tema,dar altul este articolul care m-a impresionat si pentru care va cer,stimata doamna, dreptul la replica pe care nu il oferiti partii atacate la nici unul din articole.Este vorba despre felul in care ati abordat problema adulterului….
    Sunt de acord cu Dvs. in absolut tot, adulterul este o tradare infecta care nu trebuie crutata, dar va adresez o intrebare foarte sincera la care sper sa imi raspundeti,fiind de natura personala, si astfel sa imi dati o mana de ajutor.
    Ce facem daca chiar se intampla?Si ma refer initial la partea sentimentala, cand deodata simti fluturi in stomac privind o alta persoana?Aceasta este deja tradarea infecta,ce urmeaza dupa nu este decat un act fizic care completeaza.Sa detaliez: casnicia trece prin momente dificile, tuturor ni se intampla, si incercam impreuna sa le depasim,si atatea eforturi depunem,ca uitam sa mai avem grija unul de altul.Pierdem din vedere scopul tot cautand mijloacele……si atunci unul din ei,sa zicem de dragul Dvs, sa fie barbatul……gaseste din intamplare un confesor, sa zicem o prietena comuna.Care initial incearca sa-l inteleaga si sa-l ajute in eforturi…si discutiile devin zilnice, sfaturile dezinteresate devin incet-incet, confesiuni proprii despre viata ei unde sa regasesc mare parte din problemele lui.Urmeaza apoi o perioada de acalmie, in care cei doi incearca sa-si faca,fara sa-si spuna,un inventar al sentimentelor, dar nevoia de a comunica este mai mare si reincep confesiunile si ulterior, toate eforturile barbatului de a-si salva vechile sentimente se transforma in nevoia de a o vedea si a discuta cu cealalta despre orice,nevoie care gaseste un ecou perfect in cealalta parte.Teama de a-si distruge familia devine mai puternica cu cat barbatul incepe sa constientizeze un lucru:” nu gasesc solutii cu consoarta pentru ca nu o mai iubesc,dar daca nu mai iubesc,de ce ma simt asa de agitat,de nervos si de disperat sa o vad pe cealalta? Poate ca oare o….iubesc?Nu,nu se poate……Ba se poate,am nevoie de ea ca de aer….”De cealalta parte,aceeasi situatie….pana cand aceasta mica mamaliguta explodeaza in recunoasterea reciproca:”Noi chiar ne iubim, ce dracu ne facem ,ca amandoi suntem casatoriti?”…..Si apoi urmeaza ceva de genul idilei lui Mihail Sebastian,amestecat cu „Romanul adolescentului miop” , condimentat cu furturi vinovate de saruturi si mangaieri,lungi conversatii siropoase ,dorintele fizice etc,cunoasteti reteta …….Dar in fiecare noapte,cand dormi fix langa cine nu mai are decat valoarea morala de consoarta prinsa intr-o rutina, vine tare din spate sentimentul de vina( „imi distrug familia si copilul daca transpira fie si o privire vinovata”) care duce la un singur gand:
    „Ce este de facut? Sa ma omor inainte de a se afla adulterul , sa traiesc cu rusinea si disperarea sau sa turbez in fiecare zi sfasiat intre dorinta si neputinat?Ca asa oricum nu pot trai cu teama zilei in care se afla si dorinta zilnica de a fi cu cealalta?”Aici imi permit sa citez versurile unui prieten:”Stiu,am pene de inger pe buze/Insa gandurile nu imi sunt deloc obtuze..”
    Aici problema nu mai este de genul sexului, ci de a afla solutia problemei….Clare sunt sentimentele, imposibilitatea lor ca si incapacitatea de a le respinge….Jung a rezolvat admirabil aceasta problema cu conceptele „femeia-sotie cu care vreau sa imbatranesc si femeia-amanta care ma inspira”,dar noi ,ceilalti, ce putem face?Dvs ce ati alege daca v-ati contamina cu asa ceva?

    adulter septembrie 6, 2011 8:30 pm Răspunde
  • esti bestiala, te pup, simona desteapta!

    Leticia mai 11, 2011 4:11 pm Răspunde
  • articolele tale sunt minunate.cel putin asta a fost la fel de tare ca si un orgasm!esti bestiala!!!!!!!!!!!!!!

    klaudina martie 18, 2011 3:22 pm Răspunde
  • Citesc de mult revista şi site-ul Tango. Mi se par excepţionale şi de admirat. Talentul cu care sunt scrise articolele este de netăgăduit. Nu ştiu ce ecouri au ele în inima cititorilor, şi nici nu sunt în măsură să le pot aprecia. Mă surprinde însă lipsa comentariilor, ori dacă sunt, atunci îmi par sărace şi fără substanţă. Poate fi de vină firea contemplativă, ca să nu zic pasivă, a cititorului român, ori pur şi simplu articolele sunt exhaustive şi nu mai permit adăugiri. La varianta că nu ar mai fi cine să le comenteze nici nu vreau să mă gândesc! Mi-am luat deci inima în dinţi şi condeiul meu bont în mână, să scriu eu câteva rânduri. Nu doresc să critic şi nici să pun la îndoială talentul sau benignitatea cuiva. Nu doresc să „mă bat” în vorbe cu nimeni. Sunt doar unul dintre cititorii anonimi pentru care cred că scrie orice publicaţie. Faţă de redactorii revistei Tango, care înşiră pe aţa timpului mărgăritarele din poveste, eu doar însăilez biete cuvinte. Voi apela deci abundent la comparaţii, cu gândul că vor vorbi în locul meu şi vor spune ceea ce eu nu sunt în stare. Să vedem dar ce gânduri nu-mi dau pace după ce am citit câteva dintre articolele grupate în secţiunea „Sex în (per)versiune clasică”, semnate de Simona…
    Oricât s-ar uita în jur, omul se vede în centrul universului. Lumea se învârte în jurul omului, după cum acesta întoarce capul. Din acest motiv, el simte că este ţelul universului. Opiniile şi sentimentele sale înnobilează universul, greşelile nu sunt greşeli adevărate, sau dacă da, atunci au rostul de a fi iertate. Ascuns în spatele ochilor, îi este greu să se vadă pe sine. Iar dacă s-ar vedea, ar încerca, cred eu, să se judece după aceleaşi şabloane cu care îi judecă pe alţii. Dar fiindcă nu se poate vedea decât „pe bucăţi” sau indirect, în oglindă, şi fiindcă este în mod atât de evident scopul suprem al universului, se va judeca tot „pe bucăţi” şi fie cu îngăduinţă, fie emiţând păreri cu puteri de prejudecăţi.
    De milenii, iubirea preocupă oamenii. S-au scris despre ea fluvii de cărţi, munţi de poeme şi tratate, din care nu ţi-e de-ajuns o viaţă să înveţi ce e iubirea. Degeaba! Fiecare om trebuie să o descopere singur, cu preţul propriilor greşeli sau nefericiri. Descoperind-o, unii oameni vor sta năuci în faţa revelaţiei dualităţii iubirii, a luptei şi legăturii de interdependenţă dintre latura fizică-biologică şi cea virtuală, intelectuală (hai să-i zicem: latura sufletească), simţind-o fie josnică, fie sublimă. Acestea fiind spuse, văzând eu cum articolele Simonei disecă iubirea ca pe o broască în laboratorul de anatomie, căutând printre umori, tendoane, tampoane şi oase goale locul unde se ascunde sufletul care o mişcă, mi-a venit în gând o pildă.
    Cu mulţi ani în urmă aveam în curte o hazna. A venit vremea canalizării, am astupat haznaua cu pământ şi am plantat în vârf un copăcel. Acum copăcelul a devenit cel mai falnic şi mai stufos copac de pe toată strada. În coroana sa ciripesc vara păsărele, pe un vârf de ram mai acătării am văzut şi un cuib din paie. Vara trecută un puişor a căzut din cuib şi l-am păzit de pisica vecinilor aproape o jumătate de zi, până s-a decis să încerce iar să-şi urmeze mama, care-l încuraja ţopăind în jur, zburând gureşă încolo şi înapoi la el. Când deschid fereastra, umbra copacului ţine la distanţă arşiţa soarelui, foşnetul frunzelor sale îmi aduce mereu aminte de pădurea lângă care am copilărit. Mi-e drag şi dacă l-aş tăia ar fi cumplit de rău. Dacă dragostea ar fi copacul meu, ar trebui să-l tai numai fiindcă ştiu că în capilarele sale curg umori necurate din hazna? Ascultându-i foşnetul de frunze, ar trebui să fiu nefericit ştiind de unde-şi trage seva?
    Dragostea, ca şi copacul meu, are două „niveluri”. Cel mai de sus (coroana) este intelectual, nobil şi romantic, plin de farmec, poezie şi încântare. Privind la rădăcini (nivelul biologic), acest nivel nobil se va scârbi şi va întoarce capul cu dezgust, spunându-şi cam ce spune Simona pe aici…
    Mi-aduc aminte că la 10-11 ani m-am îndrăgostit de o fată. Bine, hai să-i zicem fetiţă. Am iubit-o câţiva ani de zile, fără ca ea să ştie (adică fără să-i fi spus vreodată). Într-o bună zi m-am gândit că ar fi tare bine dacă m-ar iubi şi ea. Am întrebat deci un băiat mai mare, cum vine treaba asta cu iubirea dintre un băiat şi-o fată. Când mi-a explicat altceva decât gândeam eu, nu l-am crezut, apoi am umblat năuc săptămâni în şir. Era de necrezut ca iubirea să presupună pe dânsa-ntrânsa, umori, secreţii, tampoane şi câte le mai ştim şi le înşiră şi Simona. Dualitatea asta nenorocită m-a revoltat atunci şi mai apoi, încă mult timp, până când am înţeles că pentru oameni cele două aspecte nu pot fi separate, şi nici nu e bine, că aşa a voit Cel care ne-a proiectat oameni, şi gata. Ca şi moartea: o accepţi sau nu, şi oricât de paradoxal ar părea la prima vedere, moartea face parte din viaţa noastră. Vorba ceea: asta e, asta mâncăm!
    Cum anume se vede copacul meu vara foşnitor, dragostea sau sărmana broscuţă vie şi speriată din laboratorul de anatomie, depinde de privitor. Dar privitorul care vede numai haznaua de sub copacul care iarna-i negru, secreţiile urât mirositoare ale împreunării şi râia de pe pielea broaştei cu ochi holbaţi, nu vede decât jumătatea goală a sticlei. Sau vede totul şi în mod voit nu expune şi partea plină a sticlei, întristându-ne să-i fim asemeni în gândire…
    Mulţumesc pentru posibilitatea de a spune cele ce am spus!

    nicksson ianuarie 8, 2011 10:54 pm Răspunde
  • Mai mult adevar nu puteai spune.
    Cel putin faza cu parfumul :))) asa e.

    maxidanny decembrie 23, 2010 1:16 pm Răspunde

Dă-i un răspuns lui maxidanny Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.