Săptămâna aceasta, pe 21 octombrie 2020, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni – duminică, la Filmul de Artă.
Sâmbătă, 24 octombrie, de la 20.10, urmăriţi prima parte a unei adevărate capodopere inematografice: Bărbierul din Siberia – un film artistic cum numai Nikita Mihalkov poate face (partea a doua este programată sâmbătă, 31 octombrie). Decoruri de poveste, fast şi glorie, tradiţii şi reguli nescrise, toate acestea sunt fundalul unei poveşti de dragoste în Rusia sfârşitului de secol XIX şi a începutului de secol XX. Filmul difuzat în două părţi este o coproducţie Rusia, Franţa, Italia din 1998 şi are în rolurile principale pe Julia Ormond, Oleg Menşikov, Richard Harris. Din distribuţie face parte şi regizorul Nikita Mihalkov care joacă rolul Ţarului Rus Alexandru al III-lea.
Acţiunea începe în Springfield-SUA, 1905. O mamă îi scrie fiului ei, elev la o prestigioasă academie militară americană, pentru a-i dezvălui secretul bine păstrat al naşterii sale…În 1885, americanca Jane Callahan călătoreşte în Rusia, ca asistentă a excentricului inginer Douglas McCracken, inventatorul unui dispozitiv de tăiat copaci, pentru construcţia căruia încearcă să obţină sprijinul financiar al Marelui Duce. În timpul acestei călătorii pline de neprevăzut, Jane îl cunoaşte pe tânărul ofiţer Andrei Tolstoi, cu care împărtăşeşte pasiunea pentru muzica de operă şi care se îndrăgosteşte până peste cap de frumoasa străină. Întâlnirea lor va avea consecinţe dramatice pentru vieţile amândurora.
Filmul, considerat de-a lungul unui deceniu cel mai scump film rusesc realizat vreodată, a fost propunerea oficială a Rusiei la Premiile Oscar din 1999, la categoria „Cel mai bun film într-o limbă străină”. În acelaşi an, Bărbierul din Siberia a deschis Festivalul de la Cannes. Dincolo de povestea impresionantă a destinului eroilor principali, filmul impresionează prin grija deosebită acordată de regizor pentru fiecare detaliu, câteva exemple în acest sens fiind antrenamentul soldaţilor (care, cu câteva luni bune înainte de filmări, au urmat un stagiu intensiv de pregătire în cutumele militare din vremea aceea), vasele şi sticlăria folosită în film (făcută pe comandă specială în Cehia) sau luminile de pe Kremlin care au fost stinse pe parcursul filmărilor, ele neexistând înainte de 1930 (a fost pentru a doua oară în întreaga istorie a Rusiei când aceste lumini au fost stinse, prima dată fiind pe perioada camuflajului din cel de-al doilea Război Mondial).
Duminică, 25 octombrie, de la 22.15, este programat cel de-al doilea film semnat de Mihalkov, Ochi negri (Oci Ciornie), o fascinantă poveste de dragoste, care a adus inegalabilulio actor Marcello Mastroianni trofeul la Cannes şi o nominalizare la Oscar. Principalii actori din distribuţie sunt: Marcello Mastroianni, Silvia Mangano, Marthe Keller şi Elena Safonova, scenariul fiind inspirat din povestirile lui Anton Pavlovici Cehov. Devenit chelner pe un vapor de lux, arhitectul italian Romano Patroni îşi deapănă cu nostalgie şi umor povestea marii lui iubiri, în faţa unui prieten rus. Deşi însurat cu o femeie foarte bogată care-i asigura un trai fără griji, Romano s-a îndrăgostit de misterioasa rusoaică Anna Sergheevna şi de ochii ei negri, în timpul unui sejur la sanatoriu. Plecarea bruscă a Annei îl determină pe neconsolatul italian să facă o călătorie în Rusia, în căutarea iubitei, căreia îi jură că va divorţa, dar fără să-şi poată ţine promisiunea…
Filmul are în palmares 10 trofee, printre care Premiul de interpretare masculină (Marcello Mastroianni) la Festivalul de la Cannes în 1987 şi are 22 de nominalizări, printre care la premiile Oscar pentru cel mai bun rol principal masculin (Marcello Mastroianni), precum şi la premiile Globul de Aur, BAFTA si Cesar pentru cel mai bun film străin.
În 2017, la treizeci de ani după lansarea filmului, regizorul Mihalkov a acordat un interviu jurnaliştilor italieni despre cele mai dragi amintiri ale sale legate de acest film şi despre colaborarea cu Mastroianni. „Unul dintre cele mai mari complimente pe care le-am primit vreodată în viața mea a venit de la Mastroianni. Mi-a spus că a fi aproape de mine a fost ca și când ar fi lucrat alături de un tânăr Fellini. Asta pentru că îl iubesc pe Fellini și când am început să lucrez cu Mastroianni am fost îngrozit că mă va compara cu el “. Despre actori, regizorul îşi aminteşte că: “Silvana (Mangano) și Marcello avuseseră o relaţie cu multă vreme înainte de Ochi Negri, iar acum se reuneau într-un scenariu în care jucau rolul de soţi. A fost dificil să le gestionăm relația! Amândoi erau delicaţi și sensibili unul față de celălalt. Știam că mai există ceva între ei. Când a trebuit să îl bruscheze pe Marcello într-o scenă, Silvanei i-a venit în mod firesc să fie rea. De fapt, i-a plăcut foarte mult!” a declarat, amuzat, regizorul Mihalkov.
Nikita Mihalkov este un nume de mare rezonanţă în cinematografia mondială, cu un impresionant palmares de peste 70 de trofee şi nominalizări la festivaluri de renume din întreaga lume. Supranumit „Spielberg al cinematografiei ruse”, Nikita Mihalkov provine dintr-o familie faimoasă de poeţi şi pictori. Tatăl lui Nikita Mihalkov este autorul cuvintelor actualului imn al Federaţiei Ruse, iar mama sa, poeta Natalia Konchealovskaya, a aparţinut uneia dintre cele mai nobile familii ruseşti, fiind fiica pictorului Piotr Koncealovsky. Aşa că nu a mirat pe nimeni când Nikita Mihalkov şi fratele său Andrei Koncealovsky au făcut parte din valul înnoitor al cinematografiei sovietice din anii 80.
Printre cele mai cunoscute filme semnate de Mihalkov în postura de regizor amintim: Piesă neterminată pentru pianina mecanică (Trofeul Festivalului de la San Sebastian, 1977), Aproape de Eden (Leul de aur, 1991, nominalizat la OSCAR, 1991 şi la premiile Cesar, 1992), Soare înşelător (OSCAR, 1994, câstigatorul Marelui Premiu al Juriului Cannes, 1994 şi nominalizat la Premiile BAFTA, 1996).
