Joi seară, pe 28 august 2025, MINA – Muzeul Noii Arte Imersive din București, a găzduit unul dintre evenimentele speciale incluse în programul Festivalului Internațional George Enescu: Onirius, un spectacol creat și visat de Gigi Căciuleanu, o întâlnire sinestezică între dans, muzică, desen, animație, film și, desigur, dragoste. De la ora 20, într-un București aglomerat, spectatorii au ajuns în Pipera și, fără să știe la ce să se aștepte, au avut parte de o experiență demnă de așezat în istoria revelațiilor transformatoare. Spectacolul începuse înainte de intrarea în sală, cuplul de dansatori era deja înlănțuit în mijlocul unei săli ai cărei pereți erau îmbrăcați în proiecții, în timp ce spectatorii intrau și se așezau pe scaune. Aveai senzația că nu poți vedea totul, dar că ceea ce îți este îngăduit să trăiești este de ajuns ca să pătrunzi în vis.
Spectacolul „ONIRIUS”, semnat de coregraful și dansatorul Gigi Căciuleanu, cuprinde în coloana sonoră creată de Paul Ilea teme de muzică clasică și modernă, iar din distribuție fac parte Lari Giorgescu (Neunul), Ana Iacob (Anima) și Bogdan Iacob (Animus), care dansează într-un univers vizual creat din desenele lui Gigi Căciuleanu animate și aduse în poveste de Les Ateliers Nomad, printr-o serie de proiecții imersive.
La finalul spectacolului s-a aplaudat minute în șir, s-a ovaționat, s-au împărțit flori și îmbrățișări. Participanții au plecat spre casă cu chipuri întinerite de emoția frumuseții.
Înainte de plecare, am stat de vorbă cu câțiva dintre spectatori, într-un exercițiu de oglindire a propriilor emoții, întrebându-i cum li s-a părut experiența Onirius.
Fotografii de Paul Buciuta și Ciprian Zincă
Dana Cristescu: Avem în acest spectacol toată istoria omenirii concentrată și așezată pe firul iubirii
Dana Cristescu, manager cultural
Am făcut pariu cu Gilda Lazăr, în hol, înainte de spectacol: Pe o scară de la 1 la 10, cât o să ne surprindă Gigi de data asta?! Și cred că a sărit scara…
Eu am decupat mental fiecare secvență pentru că mi s-a părut nu doar foarte pulsatil și viu, ci și foarte bine integrat totul: desenele lui Gigi cu orchestrația lui Paul Ilea, cu grafica Nomad… Totul este făcut pentru secolul XXI, dar printr-o relevanță a simbolurilor perene care, Doamne, cât de bine au fost înglobate și armonizate! Avem în acest spectacol toată istoria omenirii concentrată și așezată pe firul iubirii. Mie, pe scurt, povestea mi-a spus așa: că a fost alungat omul din Paradis, bărbatul și femeia, și că ei, împreună, pot să îmblânzească orice înălțime, orice fiară, orice foc, dar încă nu decodează visul, în așa fel încât să-l poată stăpâni. Și poate că nici nu trebuie.
Gilda Lazăr, expertă în comunicare
Mi s-a părut extraordinar. Mă gândeam la evoluția lui de la Nocturne la Onirius și la faptul că întotdeauna a fost cu un pas înaintea timpului său. Mie îmi place Gigi nemaipomenit de tare, dar astă seară a fost atât de multă energie pozitivă – și asta se vede în starea de spirit a tuturor, care au intrat într-un fel în sală, un pic enervați că a început mai târziu, dar au ieșit exuberanți. Eu mă simt foarte plină de frumos și de bine și pot să le mai dau și altora!
Lari Giorgescu, actor
Am mai văzut spectacolul la repetiții, dar acum am fost atent mai mult la reacția publicului, pentru că eram curios cum vor primi totul. Am avut impresia că am asistat la o premieră de film în seara asta, nu la o premieră de spectacol de teatru-dans. Pentru că eu sunt obișnuit să fiu acolo în fața oamenilor și să-mi fac munca, dar acum am stat în spate și m-am bucurat și eu, ca un simplu spectator. Desigur, mai văzusem spectacolul la repetiții, dar, în plus, acum spectacolul a avut o energie foarte bună datorită publicului. Oamenii din sală au însuflețit un spectacol care este oarecum eclectic, vorbim despre o proiecție, vorbim despre muzica lui Paul Ilea, vorbim despre coregrafia lui Gigi Căciuleanu și vorbim și despre coregrafia live a dansatorilor din spectacol, mi s-a părut o experiență cu adevărat imersivă, absolut extraordinară și total inedită pentru Festivalul Enescu. Sper să vedem evenimente de genul acesta și la următoarele ediții.
Nu ți-a fost greu să fii doar spectator?
L.G.: Foarte greu, nici nu-ți imaginezi. Îmi venea să le zic oamenilor: știți, eu pot să fac lucruri și acum, în fața dumneavoastră! Aproape că mi-a fost greu să mă țin în frâu, dar bineînțeles că m-am ținut, fiindcă, totuși, ne controlăm. Trebuie să-i mulțumesc lui Gigi pentru că mi se pare – și o să folosesc un jargon – mi se pare că n-are toate țiglele pe-acoperiș, în cel mai bun mod cu putință, după cum vedeți e un artist care se reinventează și care ține pasul cu vremurile în care suntem si reușește sa facă artă aproape din orice. E un spirit neliniștit și un căutător și mi se pare ca spectacolul ăsta, pe lângă ce am văzut în prim plan, a fost și o expoziție de desene personale. Poate mai puțină lume știe că, pe lângă faptul că Gigi scrie poezie el și desenează foarte mult, toate desene sunt făcute de Gigi și cred că și asta trebuie menționat.
Eu spun, chiar dacă cuvântul nu mai are rezonanța lui autentică, totuși spun că Gigi Căciuleanu este un geniu, așa cum spun și despre directorul artistic Cristian Măcelaru că este un geniu.
L.G.: Gigi este una dintre puținele persoane pe care Miriam Răducanu a numit-o tot așa, ca tine, un geniu. De fiecare dată când merg la Miriam, asta îmi spune. Într-adevăr, pentru că se folosește foarte des și în toate contextele îți vine să te ferești de cuvântul ăsta, ca să nu-l banalizezi, dar cert este că Gigi e un artist aflat mereu în căutări și asta îl face foarte prezent și foarte actual.
Iulian Văcărean, event manager
Mi se pare că, fiind un spectacol de dans, un impact foarte puternic l-a avut muzica și mi se pare că Paul Ilea, în 35 de minute a construit un univers întreg în care să se desfășoare o poveste, iar asta e… wow! Felicitări și pentru Les Ateliers Nomad care au reușit ca din mintea lui Gigi Căciuleanu să scoată toate animațiile, să le facă vii și să dea un sens spectacolului. Deși există doar două personaje, vine și al treilea care unește toată povestea și… e magic. Dar eu am rămas fascinat de muzică după spectacol și m-am bucurat tare să văd personajele minții lui Gigi Căciuleanu transformate în animație.
