Noi – în grădinile Sofiei.
Sunt cu tine-n grădinile Sofiei.
Parcă-am face acum cunoștință
În această grădină
Străină.
Cum te numești? – Alexandru.
Numele tău de lumină
Albastră,
Numele tău care-ncepe cu A
Ca și cum s-ar deschide-o fereastră.
Oriunde te uiți, sunt grădini.
Pretutindeni se-anunță iubiri.
… Și Sofia-i dulce ca un trandafir.
… Și nu mai e nimeni străin.
(Nina Cassian – O mie de poeme, pag. 86, preluată din Dialogul vântului cu marea – motive bulgare, 1957)
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
