Despre casatorie, despre dragoste, despre familie – cu Andreea Marin Banica si Mihaela Radulescu

Andreea Marin Banica – “Pretuieste Viata!”

*Familia, adapost de suferinta

Toate femeile au pasit in viata cu speranta ca dragostea in care si-au cladit cuibul familial le va tine la adapost de suferinta. Le ascultam povestile si nu puteam scapa de intrebarea: in ce moment s-a stins licarul din ochii lor? Sclipirea aceea jucausa din priviri, acel vino-ncoace provocator, care i-a facut odinioara pe barbati sa-si doreasca sa intre pe cai invingatori in lumea lor. Mai mult, sa o cucereasca, sa o exploreze, sa o pastreze numai pentru ei. Conduceam atunci discret dialogul meu cu o astfel de femeie spre anii adolescentei ei si a tineretii. Chipul i se insenina. Ceva solar, ceva inca impregnat de speranta se mai intrezarea acolo, printre amintiri. Descopeream ca fiecare a avut un vis, un dar, o dorinta arzatoare, ceva ce o facea sa se simta unica si ii alimenta motorul interior. Apoi si-a intalnit jumatatea, au jucat o nunta “ca-n povesti” si… cam aici se termina basmul – si cel din carti, si cel din viata atator femei. (Tu esti o prioritate! de Andreea Marin Banica)

*Barbatul-pereche care nu te-a facut femeie

Barbatul-pereche este cel din care ai vrea sa ai copii, frumosi ca el, destepti ca el – lucru care-i convine si lui de minune. Tot el este cel capabil sa faca o casa cu tine; iti da senzatia ca poate trage inainte viata ta dupa el, ca are grija de toate aspectele, orice s-ar intampla. Ce mai, arata ca un print pe cal alb, venit dintr-o poveste inevitabila, cu final fericit… Cu barbatul-pereche ai sansa de a te implini ca femeie, dar nu el te-a facut femeie; el beneficiaza mai degraba de femeia care esti si care a fost facuta de toate acele imprejurari de dinainte. (Relatii de suflet, de Dr. Cristian Andrei)

*Femeia cu blana de animal social feroce

Atat de versata in jocurile sociale, fermecatoare in negocieri, abila in a impinge proiecte in fata a zeci de comisii, profesionista pe toate partile, femeia de azi uita sa-si lase in cui, la intrarea in casa, blana de animal social feroce. Uita ca abia acum intra pe teritoriul care este cu adevarat al ei si ca rolurile in acest spatiu au fost repartizate de la bun inceput chiar de ea. De ce sa se planga atunci ca barbatul zace pe canapea in fata televizorului, letargic si dezinteresat, si asteapta sa fie servit, cand dintru inceput femeia si-a tras toate partiturile de om puternic, descurcaret si care le stie si le face pe toate mai bine decat oricine altcineva? Barbatul a ramas inghesuit in rolul de observator pasiv, care are o vaga reprezentare a ceea ce se intampla in casa. (Feminin si masculin sau lungul drum prin circumvolutiuni spre inima, de Andreea Marin Banica)

*Sotul-nanny si criza de singuratate

Chiar daca sotul fuge de la serviciu ca sa te ajute cat mai mult, stie sa schimbe scutecul in mai putine secunde decat tine si te lasa sa dormi uneori noaptea, el facand pe nanny-ul cu biberonul in dinti, well, dimineata te trezesti in mijlocul urmatoarei crize de singuratate. Inevitabil el pleaca la serviciu – unde desi nu recunoaste se duce sa se relaxeze – si tu ramai ca o closca si ii numeri bebelusului toate tresaririle angelice, numarul de respiratii pe minut si astepti urmatoarea alaptare. (Mirela Zoita Popescu, in capitolul Femei remarcabile)

Mihaela Radulescu, “Niste raspunsuri”

*Prosopul alb, ca rochia de mireasa

Intrebare: Care a fost cel mai erotic moment din viata ta in doi?

Raspuns: Cand m-a spalat ca pe un copil, dar cu atata tandrete si grija si iubire… intotdeauna mi-am dorit sa joc o astfel de secventa si, iata, am trait-o cu un singur om. Mi se pare ca-i atata iubire in mainile barbatului care spala trupul iubitei de orice urma, de orice neliniste, de orice mizerie pe care a trait-o, atata drag de a o atinge altfel si de a o infasura in prosop alb ca-n rochie de mireasa…

*Dragoste de door de altii

Stiu ca am facut ceva ciudat, ceva interzis, ceva de nepovestit si, poate, de neiertat – ne-am iubit ca sa ne treaca dorul de oamenii pe care-i iubeam cu adevarat. Nu ne-am tras-o, nu ne-am excitat cu premeditare din poveste, nu ne-am dorit unul pe altul. Ne-am folosit unul de celalalt ca sa ne intremam psihic, ca sa ne alinam dorul asta blestemat. N-am deschis ochii pana n-am avut orgasm. Si nici atunci nu i-am deschis, ci m-am intors cu spatele. Nu am vazut niciun centimetru de piele de-a lui, nu l-am atins cu mainile nicaieri. As putea sa jur ca Horia a facut la fel. As putea sa scriu cu sange ca amandoi faceam de fapt dragoste in creierele noastre cu oamenii aia dragi de care ne era atat de dor si ca ne-am eliberat de o tensiune care crescuse pe iubire, nu pe pofta sexuala. Nici mie nu-mi fusese vreo pofta de Horia si nici lui nu-i trezisem vreo pasiune retarda. Am facut dragoste de dooooor amar de altii, am facut sex de atata nesex, am facut cel mai interzis lucru si, totusi, cel mai firesc. I-am multumit in gand lui Horia ca a plecat fara cuvinte, saruturi sau concluzii penibile si m-am uitat fix in ochii lui Mihai, din poza de pe masa. Pareau sa se uite peste umarul meu si mi-a inghetat spatele brusc… (Amor de dor amar)

*Stropi de fericire imensi

Femeii ii ramane atat de putin timp sa planga de bucurie, de emotia unui “da” spus iubirii vietii ei… de un “te iubesc, mama” spus pe neasteptate, de un dar venit din tot sufletul celui pe care-l iubeste… I se intampla atat de rar sa planga de extaz si de stropi de fericire imensi, ca niste fulgi de nea ce se vor topi mai repede ca lacrima… I se intampla atat de des sa planga ca nu e admirata, ca nu se simte frumoasa, ca nu-i mai spune barbatul ei cat de frumos ii e zambetul, ca nu mai stie ce sa faca sa le fie bine celor dragi… (Femeia cu ochii umflati de plans)

*Barbatul sa ingenuncheze, femeia sa-l ridice langa ea

De multe ori m-am intrebat de ce n-a fost repartizata sarcina asta, cu cerutul in casatorie, femeilor. Poate ca ele ar fi ales momentul si barbatul potrivit cu mai multa precizie. E, totusi, cea mai importanta decizie din viata unui om – cu cine va trai zi si noapte, cu cine va face copii, langa cine va imbatrain si va muri… Dar asa s-a gandit cineva ca e mai bine – barbatul sa puna intrebarea, iar femeia sa dea raspunsul… barbatul sa ingenuncheze, iar femeia sa-l ridice langa ea… (Vrei sa fii sotul meu?)