«Să ne iubim cât suntem încă màturi»
Spuneam spre seară, sărutându-ți sânii.
«Să ne iubim, printre dojeni și sfaturi,
Uitând calendaristica țărânii».
– Privește-mi mâna, crâncenă pecete
Ce-a anulat amoruri perimate:
Sigiliul ei – pe coapsa-atâtor fete
Cu-al căror trup am săvârșit păcate.
Reține clipa: fruntea se usucă
Și coapsa amuțește-n asternuturi;
Și tâmpla grea atâta-i de uitucă,
Și ochii se destramă sub săruturi.
Curând, sau mai târziu, ne vom supune
Ingenuncheați Prea-sumbrei Principese,
Ceruți de rădăcini cu guri nebune,
Multiplicați în vrejul care iese.
Oprește-ti sus, pe umărul meu, gura:
Restituiți de cursul clorofilii,
Cu buze vineții va fi malura;
Platanul va foșni din verzi sigilii».
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
