fbpx

Romulus Vulpescu – Romanță

de

«Să ne iubim cât suntem încă màturi»
Spuneam spre seară, sărutându-ți sânii.
«Să ne iubim, printre dojeni și sfaturi,
Uitând calendaristica țărânii».

– Privește-mi mâna, crâncenă pecete
Ce-a anulat amoruri perimate:
Sigiliul ei – pe coapsa-atâtor fete
Cu-al căror trup am săvârșit păcate.

Reține clipa: fruntea se usucă
Și coapsa amuțește-n asternuturi;
Și tâmpla grea atâta-i de uitucă,
Și ochii se destramă sub săruturi.

Curând, sau mai târziu, ne vom supune
Ingenuncheați Prea-sumbrei Principese,
Ceruți de rădăcini cu guri nebune,
Multiplicați în vrejul care iese.

Oprește-ti sus, pe umărul meu, gura:
Restituiți de cursul clorofilii,
Cu buze vineții va fi malura;
Platanul va foșni din verzi sigilii».

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.