L-am intalnit in pub-ul sau din miezul Ploiestiului, orasul in care s-a nascut si in care a ales sa locuiasca. Am fost intrerupti adesea de oameni care veneau sa-l salute, sa-i prezinte omagiile, sa-si exprime admiratia. Leonard Doroftei e pretuit si acum ca un mare campion, dar, mai presus de toate, e iubit ca un om bun, de onoare, de cuvant.
In Canada copiii sunt respectati
Marea Dragoste / Tango: Aveti trei copii, va e greu sa-i cresteti?
Leonard Doroftei: La inceput a fost greu. Primul copil, Adrian, s-a nascut la un an dupa ce ne-am casatorit, cat eram aici, in tara. Si a fost greu, foarte greu, in primul rand din punct de vedere financiar. Dar ne-am descurcat noi, cumva. Si am facut tot posibilul sa dam copilului tot ce isi doreste. De primul copil s-a ocupat numai sotia, pentru ca, pe atunci, eu eram in lotul national, nu prea stateam pe acasa. A fost si soacra care ne-a ajutat foarte mult in perioada cand s-a nascut Adrian. In schimb, cu Alex si cu Vanessa am fost si eu mai aproape. Ei s-au nascut cat eram singuri in Canada si a trebuit sa ne ajutam unul pe altul.
Marea Dragoste / Tango: Si copiii au mers acolo la gradinita sau la scoala?
Leonard Doroftei: Adrian a fost la gradinita in Canada, Alex a prins foarte putin. Si tocmai pentru ca el a stat mai mult acolo, Adrian viseaza sa se intoarca in Canada, unde spune ca este locul lui, ca e lumea lui. El a prins acolo perioada cea mai frumoasa din copilarie, cand nu te streseaza nimeni, cand totul e posibil… Iar in Canada copiii au drepturi, sunt bine vazuti, sunt bagati in seama, respectati, chiar daca sunt copii, nu ca in Romania. Aici nu stim cum sa ii dam deoparte si sa fugim mai repede de ei. Si sa-i chinuim mai mult cu scoala si cu tot felul de prostii.
Marea Dragoste / Tango: Ce drepturi aveau acolo copiii si aici nu?
Leonard Doroftei: Acolo sunt respectati, intrebati, luati in seama. Acolo au un cuvant de spus, nu sunt stresati cu scoala, cu gradinita. De exemplu, Adrian a avut intr-o zi de facut acasa doua exercitii. Noi am facut cu el trei, ne-am gandit ca-i prinde bine sa facem unul in plus. A doua zi, insa, am fost chemati la scoala si ne-au spus pe ton ferm sa nu mai indraznim sa intram in programul lor, ca stresam copilul. Sa-l lasam in pace si sa-i lasam pe ei sa se ocupe de educatie. Noi aici, in Romania, nu numai ca nu ne gandim sa ferim copiii de stres, ci am uitat sa ii respectam, am uitat ca nu avem voie sa ii batem, sa ii urechem, sa tipam la ei. Acolo nu e asa. De ce? Din cauza legilor pe care le au. Si pe care le respecta cu strictete, nu cum se intampla aici, unde legea e calcata in picioare.
Marea Dragoste / Tango: Deci au legi care apara copiii de propriii lor parinti?
Leonard Doroftei: Da. Ni s-a intamplat si noua sa simtim cum stau lucrurile in Canada, cand, intr-o zi, copilul s-a jucat cu telefonul si, din greseala, a format 911. N-au trecut nici trei minute, si au fost la usa noastra! Nici trei minute! Ne-au vorbit frumos, dar ne-au cerut sa vada copilul, ca sa se convinga ca e bine. Si copilul a recunoscut ca s-a jucat cu telefonul, iar ei i-au atras atentia sa nu mai faca asa ceva, ca poate, in clipa aia, altcineva are cu adevarat nevoie de
ajutorul lor.
Marea Dragoste / Tango: Va mai doriti si alti copii?
Leonard Doroftei: Deocamdata sotia s-a oprit, nu cred ca vom mai avea si altii. E destul, avem formula completa, si baieti, si fata.
A fost o intamplare ca am ajuns in box, am fost la locul potrivit in momentul potrivit
Marea Dragoste / Tango: Puteti face o comparatie intre copilaria fiilor si a fiicei dumneavoastra si copilaria pe care ati avut-o dumneavoastra?
Leonard Doroftei: In comparatie cu noi, ei nu au copilarie. Noi eram liberi, ei sunt oropsiti de scoala, de teze, de cate au de facut. Adrian si Alex nu mai sunt asa veseli cum erau cand stateau in Canada. Li s-a intunecat privirea… In schimb avantajul este ca au de toate, nu mai sunt nevoiti sa intre in lupta aia pentru a avea ceva.
Marea Dragoste / Tango: Dar cum a fost relatia cu parintii dumneavoastra? Cum ati crescut?
Leonard Doroftei: Singur. Asa mi-amintesc, ca am crescut singur. Nu sunt singur la parinti, suntem 3 frati, dar intre mine si fratele meu sunt 18 ani, e diferenta mare, asa ca eu am crescut singur. Tata a murit cand eram mic, aveam numai 6 ani. Si mama a trebuit sa munceasca.
Marea Dragoste / Tango: Se spune ca ati avut o copilarie grea…
Leonard Doroftei: A fost grea, pentru ca nu am avut parintii langa mine, dar nu am lucrat in mina, nu am stat cu animale, in gradina, nu m-au trimis cu vaca la pascut… Se putea si mai greu decat am dus-o eu la mine in cartier, in Dorobantul. Eu imi amintesc cu placere de anii aceia, in primul rand pentru ca eram liber, nu ma intreba nimeni nimic.
Marea Dragoste / Tango: Si ce va imaginati ca o sa ajungeti pe vremea aceea? Ce visuri aveati?
Leonard Doroftei: Nici macar visuri nu am avut. Nu aveam. La scoala eram bun la sport. Bateam recordul la alergari, eram bun si la lupte. Iar la box am ajuns printr-o intamplare. Aveam 14 ani si a fost o bataie intre mine si niste copii pe strada, iar cineva, care ne-a vazut, m-a intrebat: „nu vrei sa vii la box?“ Si am spus da, m-am dus la box si acolo am ramas 20 de ani. A fost o intamplare ca am ajuns in box, am fost la locul potrivit in momentul potrivit.
Marea Dragoste / Tango: Credeti ca sunteti potrivit pentru lumea asta? Sunteti un om foarte bland pana la urma…
Leonard Doroftei: Sunt bland, dar sunt un luptator. Mi-a placut competitia si am fost intotdeauna foarte ambitios. Pe mine asta m-a ajutat si am reusit, dar nu am batut niciodata pe nimeni cu placere sau de dragul de a-l pune jos.
Marea Dragoste / Tango: Dar in viata de zi cu zi aveti vreo pornire agresiva? Va ganditi vreodata ca ati putea sa mai scapati cate un pumn cuiva?
Leonard Doroftei: Aici da. In lumea noastra, in tara noastra, da, ma mai gandesc, imi mai vine, cateodata. Dar, cat am stat in Canada, nu stiu daca in 7 ani de zile am strigat pe geam vreodata la cineva sau daca m-am rastit la cineva. Pe cand aici esti nevoit sa o faci. Oamenii din jur sunt foarte agresivi, foarte nepoliticosi, si-ti vine sa le raspunzi la fel. Doar ca, in trafic, acolo unde e cel mai rau, eu am luat putin din stilul canadian si am invatat sa ma descurc foarte bine. Incerc sa nu ajung sa fiu nevoit sa imi etalez nervii si muschii pe portiera masinii. Acolo, in Canada, am invatat ca, si daca am gresit eu, si daca a gresit el, tot eu ridic mana. Si-atunci nu se mai lasa cu batai. Sigur, trebuie intelegere si din partea celuilalt. Si apoi totul revine la normal. La inceput, imediat dupa ce ne-am intors din Canada, a fost groaznic. Stiam unde vin, dar parca era totusi ceva diferit. Mi-a luat ceva efort sa ma adaptez si sa-mi regasesc calmul.
Marea Dragoste / Tango: Deci sunteti impotriva bataii.
Leonard Doroftei: Categoric. Bataia e cea mai urata. Eu nici in gluma nu i-am dat vreodata o palma sotiei. Si nici nu ne-am certat niciodata, n-am avut de ce, niciodata. Iar daca sunt nervos si chiar simt nevoia sa lovesc ceva, ma duc in sala de box si lovesc in sac pana ma linistesc. Sau imi iau un adversar pe masura. Nu cum fac aici atatia ticalosi care isi bat femeia sau copilul…
Marea Dragoste / Tango: Deci nu le-ati dat copiilor nicio palma vreodata?
Leonard Doroftei: Lui Adrian, cel mare, da, i-am dat, dar cu foarte multi ani in urma. Am si uitat. Si a uitat si el. Era inainte sa plecam in Canada. Au trecut ani multi de atunci si, intre timp, am invatat cum trebuie sa cresti un copil. Obligatoriu fara bataie. Am invatat pentru ca am vrut sa invat, ca puteam sa traiesc acolo fara sa invat nimic.
Dar eu am vrut. Si cred ca vorba aia cu bataia care e rupta din rai, care se refera mai ales la copii, e o mare prostie si o mare greseala. E cea mai proasta vorba pe care o tinem noi, romanii. Bataie dai, bataie primesti.
La batrinete nu mai primesti nicio cana de apa…
Pe cat eram de spart, pe atat de repede ma refaceam
Marea Dragoste / Tango: Cu ce se ocupa sotia dumneavoastra?
Leonard Doroftei: Sotia se ocupa, in primul rand, cu noi. Cu copiii, cu familia, are grija sa fim cu totii bine. Si ma ajuta si aici, cu pravalia, cu actele.
Marea Dragoste / Tango: Cum ati cunoscut-o?
Leonard Doroftei: Am cunoscut-o cand am fost intr-o vizita la o matusa, undeva langa Ploiesti. Matusa mea era nasa parintilor ei. Asa am cunoscut-o. Si a fost dragoste la prima vedere, exact asa s-a intamplat, am stiut de cand am vazut-o ca ea este cea pe care o voiam.
Marea Dragoste / Tango: Cati ani aveati cand ati intalnit-o?
Leonard Doroftei: Aveam 21. Ea avea 17 ani. Era inca eleva. Si mi-am dat seama ca o iubesc de cand am vazut-o. Nu stiu, astea nu sunt baliverne. Asa a fost, nu stiu cum sa va explic. De cum am vazut-o mi-am dat seama ca e fata care imi place.
Marea Dragoste / Tango: Dar v-a placut cum arata in primul rand, nu?
Leonard Doroftei: Da. Ramona arata bine, era frumoasa, arata super. Dar, in primul rand, se vedea ca este o fata curata, deosebita. In lumea mea, de vagabonteala, nu mai vazusem asa ceva, era mare diferenta intre o fata din lumea mea si o fata ca ea.
Marea Dragoste / Tango: Si cum ati cerut-o in casatorie? Ati fost ca in filme, romantic? Ati pregatit o seara anume?
Leonard Doroftei: Nu sunt eu prea romantic. Am cerut-o asa, pur si simplu. M-am uitat in ochii ei, in ochii aia verzi, mari si i-am spus. Si ea a acceptat pe loc. Si suntem fericiti si acum, ne iubim foarte mult, ne luam cadouri, eu ii duc flori, am inceput si sa plecam cateodata in concedii doar noi doi, fara copii.
Marea Dragoste / Tango: Si ea cum a rezistat in toti anii in care ati luptat atat de mult? Ati lipsit de acasa, v-ati intors batut si lovit…
Leonard Doroftei: Ea a avut copilul, a avut cu ce sa se ocupe, nu era o fata din asta care nu putea sa stea fara discoteca sau fara anturaj sau bautura sau tigari. Si-a vazut de casa ei, de treaba ei. Iar cand ma intorceam lovit, chiar daca era greu, ei stiau ca o sa-mi treaca. Eu eram obisnuit cu bataia si le explicam, si ei, si copiilor, ca o sa ma vindec in curand.
Si-atunci copiii ma mangaiau, ma pupau, ma intrebau: „cand pleaca bubu?“.
Nu ma gandeam ca poate e o trauma pentru ei, pentru ca radeam si in cateva zile eram OK. „A trecut?“ intrebau.
„Mi-a trecut, gata“, spuneam. Si treceam peste toate, plus ca ma refaceam foarte repede. Pe cat eram de spart, pe atat de repede ma refaceam. Dupa meciul cu Balby, cand eram spart intr-un hal fara de hal, totusi la o saptamana am facut pozele pentru Boston. Mi-am revenit foarte repede.
Marea Dragoste / Tango: Atunci toata tara a plans vazand cat erati de lovit.
Leonard Doroftei: Inaintea fiecarui meci, trebuia sa slabesc. Fiind micut, trebuia neaparat sa slabesc. Faceam multe antrenamente, nu mancam mult, faceam sauna si slabeam pana ajungeam piele si os. Iar cand lovesti intr-un om foarte slab, care are doar pielea pe os, se zdreleste foarte rau, de-aia eram asa dupa meciul cu Balby.
Marea Dragoste / Tango: In ce relatii ramaneti cu un adversar dupa asemenea meci? Va dusmaniti?
Leonard Doroftei: Nu, nici vorba, ramanem prieteni. Sigur ca atunci, pe moment, il scuipi, dar dupa aia nu tii supararea. E doar o competitie. Si Balby a venit aici, mi l-au adus cand a boxat in Romania. I-am dat sa manance, am stat impreuna. M-am bucurat ca a venit. A fost un meci foarte greu, dar victoria aceea mi-o doream foarte mult, a meritat.
Marea Dragoste / Tango: Ce sporturi faceti acum, pentru intretinere?
Leonard Doroftei: Acum beau bere. Sportul asta e bun, dar trebuie sa te tii de el. Daca nu te tii de el… (rade). Mai merg cu patinele, ma duc cu copiii la calarie. Copiii fac mai multe sporturi, dar merg si la pian, Vanessa merge la balet. Si aici, la pravalie, merge atat de bine si vin atat de des, incat tot un sport poate fi considerat.
Sunt iubit aici si ma simt foarte bine
Marea Dragoste / Tango: Cum v-a venit ideea sa faceti pub-ul?
Leonard Doroftei: Aveam foarte, foarte multe lucruri stranse in 20 de ani, trofee, poze, diplome, afise, medalii. Ganditi-va ca am castigat tot ce se putea castiga in box, si ca amator, si ca profesionist. Aveam multe lucruri stranse in cutii, dar era pacat de ele, m-am gandit ca ar fi frumos sa le expun undeva. In plus, 20 de ani statusem numai in sala de sport, nu am stiut altceva. Iar la putina vreme dupa ce am intrat ca antrenor la lotul national, am inteles ca in curand am sa devin un nimeni. Si m-am retras si m-am hotarat sa fac altceva, sa-mi vad de viata mea. Mi-am prezentat cererea in fata consiliului local si cred ca de mila mi-au dat spatiul asta… Nu stiu, glumesc, bine ca mi-au dat sansa sa fac ceva. Dar a fost greu, la inceput imi venea sa urlu. Aici a fost o pravalie din anii ’60 si era un dezastru, o mizerie crunta. Am depasit de vreo 3 ori suma pe care imi propusesem sa o investesc in locul asta, am cheltuit foarte, foarte multi bani. Mai repede si mai ieftin ieseam daca as fi construit, decat daca am renovat. Dar norocul meu a fost ca a prins, ca are succes, ca vine lume.
Marea Dragoste / Tango: E si foarte frumos, de asta a prins.
Leonard Doroftei: E facuta frumos. A fost aici dintotdeauna, dar nu au pus ce trebuia in ea, n-au pus suflet. Am organizat aici concerte live, au venit muzicieni buni si o sa mai vina… Am printre clienti si foarte multi straini care vin si gusta locul.
Marea Dragoste / Tango: Dar nu v-a batut gandul sa va mutati in Bucuresti? Se spune ca acolo rasare soarele.
Leonard Doroftei: Sunt doar 60 de kilometri. 20 de minute fac pana acolo
Marea Dragoste / Tango: Poate cu elicopterul. Cand conduceti mergeti cu viteza mare?
Leonard Doroftei: Da. Dar sunt atent, privesc si in lateral, nu doar in fata. Pe mine nu ma lasa masina sa merg incet. Daca merg prea incet, se opreste.
Marea Dragoste / Tango: Ce masina aveti?
Leonard Doroftei: Acum am un Q7, un Audi. Ne facem si casa, aici in spate, dar e inca in constructie si acum locuim undeva la nord. Dar nu avem mari ambitii materiale.
Marea Dragoste / Tango: Dar pentru copii veti avea nevoie de bani mai multi, nu vreti sa-i dati la scoala in strainatate?
Leonard Doroftei: O sa plece ei singuri, nu trebuie sa-i dau eu. De-aia strang bani, pentru asta. Vreau si sa cumparam un apartament la Montreal, fiindca Adrian va pleca. Si-a facut ideea despre oamenii de aici ca sunt prea rai, si are dreptate. Iar daca simte ca locul lui e acolo, sa plece, e dreptul lui sa aleaga.
Marea Dragoste / Tango: Dar dumneavoastra ramaneti aici, la Ploiesti, nu va e dor de Canada?
Leonard Doroftei: Eu aici vreau sa raman. E frumos in Canada, dar nu mai vreau sa traiesc altundeva. Ne ducem in concediu, dar parca ne plictisim, deja stim totul, suntem ca acasa. Sunt iubit aici si ma simt foarte bine.
Marea Dragoste / Tango: Cum ati cucerit dragostea oamenilor?
Leonard Doroftei: I-am respectat, am dat respect oamenilor si am primit dragoste din partea lor. I-am pacalit pe toti, le-am furat inima. Sunt un hot de inimi. Si nu uit niciodata sa fiu respectuos, desi, in tara asta nu prea mai exista respect.
Marea Dragoste / Tango: Asa e. Cum ii invatati pe copii sa fie? Tot asa, respectuosi, politicosi, sau ii indemnati sa se adapteze agresivitatii?
Leonard Doroftei: Ii invat sa fie buni si respectuosi. Sa fie inteligenti si sa ia decizia potrivita. Sa aiba respect atat cat cel de langa ei merita, sa nu fie papagalii nimanui.
Marea Dragoste / Tango: Ce oameni va fac sa va pierdeti respectul?
Leonard Doroftei: Cei care injura, care scuipa, care vorbesc urat, betivii. Nu-i accept. In barulet vin foarte multe fete singure, fiindca stiu ca aici nu le deranjeaza nimeni, sunt in siguranta. Eu nu ma bucur la o masa cu multi oameni care fac consumatie, dar vorbesc urit, vorbesc tare, sunt nepoliticosi. Ii poftesc frumos afara.
Marea Dragoste / Tango: Dar la o femeie ce va face sa va pierdeti respectul?
Leonard Doroftei: Felul cum vorbeste… Daca-si insala barbatul… Bine, nu vreau sa judec, daca e una care traieste rau si are probleme in familie nu i-as putea reprosa nimic. Dar daca are o viata frumoasa si mai face si prostii, atunci chiar ca nu merita respect. Eu cred ca atunci cand o duci rau in familie e mai bine sa te desparti, nu sa inseli. Exista pentru fiecare a doua sansa si merita sa incerci. Poti sa-ti faci o noua viata, sa fii fericit cu adevarat si sa nu te mai chinui. Te chinui si tu, se chinuie si partenerul, ii chinui si pe copii. Copiii sunt fericiti cand esti si tu. Daca nu, si ei vor merge nefericiti mai departe in viata, fiindca au crescut intr-un model gresit de familie.
Marea Dragoste / Tango: Plangeti, ati plans vreodata?
Leonard Doroftei: Nu. Cred ca n-am plans niciodata.
material realizat in iunie 2008
