Am fost nascut si crescut de o fiinta absolut exceptionala, iar asta m-a facut sa am intotdeauna respect nemasurat pentru femei si, recunosc, standarde ridicate in aspiratiile mele legate de cuplu.
Tata a murit cand eu eram copil, iar eu si fratele meu am ramas singuri cu mama noastra, care s-a devotat cu dragoste nemasurata cresterii, ingrijirii, educarii celor doi copii ai sai. Iar mai tarziu, cand eu si fratele meu am devenit la randul nostru parinti, mama si-a crescut nepotii cu aceeasi iubire fara margini.
Era foarte tanara cand a ramas singura. Ar fi putut sa se recasatoreasca. Dar, in tot acest timp, mama si-a dorit sa ramana singura, statornica in iubirea ei pentru barbatul care a fost tatal meu si pentru noi, fiii ei, fiind, pentru toti oamenii care o cunosc si au intalnit-o, un model de fidelitate. Iar pentru mine, baiatul ei, un model de urmat in viata. Unul dintre lucrurile sfinte pe care le poti avea intr-o viata de om.
Mama ma simte si acum cand sunt vesel sau cand sunt apasat de o ingrijorare. E de ajuns sa-mi auda vocea si stie ce e-n inima mea. Si tot mama stie cand iubesc si cand sunt iubit.
Iar eu, iubind-o pe ea, pe mama, am invatat ca femeia e cel mai important reper de pe pamant si am invatat s-o iubesc si sa o respect. Ea echilibreaza totul in vietile noastre si tot ea are cele mai mari responsabilitati. De la aceea de a naste – ducand viata pe pamant mai departe – pana la aceea de a sti sa-ti fie sotie si iubita, adica partener de suflet pe care te poti baza oricand in viata. Fara sa mai simti nevoia sa iti cauti o amanta – asa cum, recunosc, am facut din cand in cand in viata, dar mai ales in profesie. Pentru ca scena a fost mereu sotia mea, aceea la care m-am intors mereu, cu respect si cu dragoste. Insa am avut si cateva amante, dintre care filmele si televiziunea ma ispitesc, cateodata, si acum…
