Ma cere, ma naste
Si-n viata ma lasa
Colina – aceasta genune frumoasa.
Nu stiu ce se intimpla, petreceri de taina,
Tamiia din brazi o sorb frunzele pale,
Asupra mea vine cu miinile tale
O umbra straina in vechea ta haina.
Afara e vara – se-ntimpla sa simti
Cu singele rece,
Cu frigul in dinti.
Ca fructele-ciorchine stau pietrele-n val.
Hotarnic e murmurul care le vine
din mortii inchisi in ulcioare pe deal.
Cu cit ma despart de putere, de zile,
Cistigul se stringe-n pupile,
Inchide tu ochii
Si trece-mi in somn
Cu dor, rastignitul meu domn.
Tag-uri:
Constanta BuzeaCategorii:
Cea mai frumoasa poezie
