Candva, panaceul meu contra tristetilor, leacul meu fara gres, era o prajitura. Acum, daca ar trebui sa fac un top al lucrurilor fara de care nu pot trai, undeva pe primele locuri se afla muzica. Cand nimic altceva nu mai reuseste sa ma scoata dintr-o anumita stare de melancolie sau tristete, muzica intotdeauna isi face efectul. Ea este remediul meu universal: ma alina, ma imbarbateaza, imi vindeca ranile dezamagirilor, ma face sa vibrez si sa-mi schimb starea de spirit.
Din pacate, nu am fost inzestrata cu harul muzicii. Ii admir pe cei care au talentul acesta, am lista mea de cantareti preferati si melodii preferate, indragesc anumite genuri muzicale, urmaresc si comentez cu patima anumite concursuri televizate, dar atat! Din punctul meu de vedere, scena apartine doar celor talentati, iar spatiul meu, spatiul in care ma descatusez eu de inhibitii, in care eu sunt vedeta, este propria masina. In drum spre serviciu, aproape intotdeauna fredonez o melodie care ma binedispune si ma face sa infrunt programul incarcat al zilei. Am astfel parte de dimineti cu iubire, dimineti in care imi imaginez ca sunt pe o plaja pustie alaturi de persoana iubita, dimineti cand retraiesc farmecul tineretii pierdute, dimineti cand continui sa visez si sa imi imaginez un univers in care ma pot metamorfoza cum vreau eu. Romantica, trista sau vesela, muzica imi insoteste diminetile, mi le face mai frumoase.
Sunt cateodata zile in care, oricat m-as stradui, parca nimic nu-mi iese bine. Zile la rand de rutina, de activitati care, desi teoretic sunt extrem de importante, practic nu imi creeaza o stare de bine, de liniste. Atunci apelez la remediul meu imbatabil si reusesc sa scap de stres.
Tot ea este cea care detine cheia ce deschide cufarul amintirilor. Astfel ca, de fiecare data cand aud o anumita melodie, un iures de amintiri ma invadeaza si retraiesc senzatii, stari pe care le credeam uitate. Fiecarei etape a vietii mele ii corespunde o melodie ce ma face sa ma intorc in timp cu nostalgie: Ani de liceu imi aduce aminte adolescenta timida, care iubeste pe ascuns, The winner takes it all …off, îmi aduce aminte de prima despartire dureroasa, Dance me to the end of love imi aduce aminte de iubirea pe care mi-as fi dorit-o eterna, Unchained melody imi aduce aminte de primul dans ca sotie, Daca vei veni imi aduce aminte de momentele cand visam sa devin mama…Cu ele ma intorc in timp si retraiesc cu intensitate momente importante din viata mea.
Uneori, cand simt nevoia sa ma relaxez, sa scap de agitatia cotidiana, sa uit de toti si de toate, ma reintorc in satul natal si ascult muzica naturii, iar sunetele din jur ma fac sa-mi reamintesc de copilaria fericita. Acolo este refugiul meu, acolo simt pur si simplu ca imi sincronizez bataile inimii cu vibratiile armonioase naturii si alung de furtuna din suflet.
