Uneori, raţiunile care stau la baza deciziilor bărbaţilor capătă forme inimaginabile sau cel puţin greu de desluşit pentru cineva care nu a încercat să depisteze îndeaproape anumite artificii relaţionale. După un mecanism bine încorporat, bărbaţii decid imediat dacă toleranţa ta la suferinţă este una ridicată sau una scăzută, şi în funcţie de asta te vor trata pe viitor. Şansele să ştii adevărul se multiplică odată cu rezistenţa la suferinţă, iar şansele de a trăi în minciună sunt direct proporţionale cu felul gingaş de a fi sau cu sensibilitatea de care ai dat dovadă pe parcurs.
Persoanele învestite cu decizia alocării suferinţei
S-a întâmplat să fiu atât de partea prietenei care, pasămite, nu merita să sufere sau de partea celei care află că respectivul mai are pe cineva – şi care, prin eventuala continuare a acelei relaţii, urma să traverseze o ineluctabilă devastare, fiind privată de atenţia şi statutul primei venite. Spun devastare întrucât, nu-i aşa, presupun că aţi observat cum le place să-şi atribuie modest abilităţi de sfâşietori de inimi… Ei bine, în aceste peripluri sofisticate şi măgulitoare, n-am putut să nu observ o categorisire clişeizată a femeilor: cele care merită să sufere şi cele care merită să fie ferite de efectele cancerigene ale adevărului.
Bineînţeles că şi atunci când, teoretic, eram în categoria privilegiată, în postura nobilă de a nu merita să fiu făcută să sufăr, cumva aflam de dedesubturile bărbatului în cauză şi brusc nu mă mai simţeam atât de norocoasă. De celelalte ori, mi-a fost dat să aud explicaţii preponderent lamentabile, cum că ar exista o fostă, dar care, din diverse motive, nu apucase să-şi strângă chiar toate hainele şi să plece în treaba ei sau că nu s-au chiar despărţit de vreuna care, săraca, era pe culmile sinuciderii sau că au o iubită pentru care nu simţeau nimic, dar care nu merita să sufere şi atunci uite, cum îşi duceau ei povara ca pe o cruce, stând cu cineva de care nu erau îndrăgostiţi, din prea multă milă şi bunăvoinţă…
Onorata deţinătoare a titlului de minţită?
Ţinând cont de aceste circumstanţe flatante, devine greu să te poţi decide în ce grupă vrei să te plasezi. Vrei să fii tu deşteapta care-l desparte de altă femeie, vrei să fii cea care-l aduce la lumină, văzând că eşti cea potrivită pentru el şi nu aia, o simplă bleagă care cerşeşte atenţie? Vrei să demonstrezi că ești o femeie inteligentă şi modernă, așa cum ești, de fapt, dar n-ai avut ocazia să o arăţi, nu? Faptul că mai există o făptură neajutorată, undeva într-un colţ renegat al vieţii lui, reprezintă doar un detaliu şi nu un impediment, fiindcă dacă o iubea pe ea nu te căuta pe tine, nu?
Şi totuşi…
Aceste creaturi ale adâncurilor, aceste mume ale pădurilor, aceste disperate şi agăţătoare dependente, cum sunt adesea menţionate în izvoarele istorice ale palmaresurilor masculine, sunt aceleaşi care nu merită să sufere, cele cu care se continuă relaţii în ciuda lipsei de interes fizic şi intelectual, cele care le fac ulterior copii şi tot cele care îşi poartă uneori, cu bună ştiinţă, titlurile de prietene sau soţii minţite.
Am auzit de atâtea cazuri în care bărbaţii au relaţii sau căsnicii cu femei de care s-ar lepăda verbal imediat, care sunt criticate aspru din fel şi fel de motive, dar sunt aceleaşi despre care spun că “nu merită să sufere” sau că “ar fi în stare să se sinucidă dacă ar afla că sunt părăsite”, de unde nu putem deduce decât un singur lucru, atât de evident: dacă ele nu merită să sufere, ci s-a decis că vor fi purtate pe mănuşa catifelată a minciunilor, înseamnă că altcineva merită, iar acea persoană vei fi, probabil, chiar tu.
Am mai auzit, de asemenea, cazuri de bărbaţi care erau într-adevăr nefericiţi, aşa că au plecat, iar cine nu face asta înseamnă că îşi doreşte să stea. Orice altă explicaţie nu ar mai trebui să-şi găsească locul în aceste vremuri libere şi independente, în care putem iubi neîngrădit şi putem să alegem orice, în care conceptele de clasă, rasă, religie sau chiar de sex nu mai au tăria de a se interpune în faţa iubirii la fel ca altădată. Sau poate că privesc lucrurile prea drastic, iar cei în cauză sunt îndreptăţiţi să-şi tărăgăneze deciziile. Poate…
