În noua mini-serie HBO, Valea Mută, care va începe să fie difuzată din 23 octombrie, Rodica Lazăr interpretează rolul unei femei procuror în mâinile căreia stau ițele încâlcite ale unor intrigi cu ramificații în lumea interlopă și în straturile corupte ale societății românești, dar și răspunderea de a fi mamă, soție, femeie… Valea Mută, un serial captivant în care își dau întâlnire mari actori, idei curajoase și câteva ore de suspans incredibil, o are ca protagonistă pe frumoasa, talentata actriță pe care spectatorii au aplaudat-o îndelung la Bulandra în piesele lui Andrei Șerban, Yuri Kordonsky sau Ducu Darie sau au urmărit-o cu emoție în premiatele producții cinematografice ale lui Marian Crișan (Orizont), Cristi Puiu (Moartea Domnului Lăzărescu) sau Vlad Păunescu (Live)…
Fotografii de Adi Marineci pentru HBO România
Alice Năstase Buciuta: Personajul tău din „Valea Mută” este deasupra oricăror prejudecăți. Cât de greu este pentru tine ca om să faci același lucru?
RODICA LAZĂR: Nu mă gândesc la prejudecăți decât atunci când mă izbesc de ele. Mi-ar plăcea să cred că nu sunt un om al prejudecăților și cu siguranță știu că mai puțin contează dacă avem prejudecăți, față de cât de dispuși și de capabili suntem să ni le depășim.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu îți vine câteodată să te iei cu lumea la trântă și s-o schimbi, poate pentru a o face mai bună pentru fiica ta? Să nu mai fie, de exemplu, o lume a bărbaților…
RODICA LAZĂR: Sigur că aș vrea ca lumea în care trăiește fiica mea să fie mai bună, numai că mi se pare că acum sunt probleme atât de grave în lume, încât faptul că va trăi și ea tot într-o lume a bărbaților mi se pare ușor ridicol în momentul acesta față de faptul că eu mă tem că nu va putea umbla la douăzeci de ani în pantaloni scurți pe stradă, dacă va avea chef, sau chiar dacă noi toți vom mai fi în viață peste douăzeci de ani… Sunt multe alte lucruri care acum mi se par mai grave decât să mă gândesc dacă fata mea va avea aceleași bariere de depășit, dacă va trebui să demonstreze întotdeauna că este capabilă să facă și ea jobul unui bărbat… Eu am alte îngrijorări mai mari, legate de lumea în care trăim, dar apoi mă gândesc că fiecare se naște pentru lumea în care va trăi. Așa cum și bunicii noștri au trăit în timpul războiului, la fel și ea va trăi în lumea de acum…
Ne naștem când trebuie să ne naștem. Cu mai multe sau mai puține paranteze, avem un destin. Mă simt mai în siguranță să cred că, într-un fel sau altul, voi ajunge acolo unde trebuie să ajung.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Crezi că avem o misiune pe Pământ, un rost, atunci când ne naștem?
RODICA LAZĂR: Da. Ne naștem când trebuie să ne naștem. Cu mai multe sau mai puține paranteze, avem un destin. Mă simt mai în siguranță să cred că, într-un fel sau altul, voi ajunge acolo unde trebuie să ajung. Când eram mică îmi plăcea să cred că voi face ceva și voi schimba lumea. Acum, sigur, înaintând în vârstă îmi dau seama că lumea nu se schimbă atât de ușor cum îți imaginezi în copilărie.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: În copilărie tot prin actorie te gândeai că vei schimba lumea? Prin artă?
RODICA LAZĂR: Nu știu exact cum, dar îmi spuneam că trebuie să fac ceva important pe lumea asta. Probabil că toți ne zicem acest lucru la un moment dat. Nu știu dacă schimbi lumea prin actorie, dar probabil că reușești să îi faci o bucurie unui om într-un moment sau să îl pui pe gânduri într-un alt moment. Iar asta mi se pare ceva destul de important. Asta pot face eu acum. Dacă aș putea să aduc pacea mondială și să elimin armele, aș face-o, dar nu cred că se poate prin actorie, din păcate.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Perioada grea, de criză, se reflectă și asupra meseriei de actor?
RODICA LAZĂR: Pe de o parte, simți că este criză. În lumea asta dementă în care trăim te întrebi cine o să mai dea bani în curând pentru filme sau pentru teatru. Pe de altă parte, noi trăim într-un fel de bulă. În momentul în care lucrez pentru un film sunt într-o bulă în care totul este bine… După aceea ieși din bulă și te întorci în lumea asta, în care sunt puțini bani pentru următoarele filme și nu sunt săli de cinema în care să se vadă filmul pe care tocmai l-ai terminat…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cât timp ești în bulă, ce se întâmplă cu familia ta, cu fata ta? Uiți de ei?
RODICA LAZĂR: Orice ce aș face, în orice moment al vieții mele, în creierul meu și în toată ființa mea este un fir roșu, permanent, care este fiica mea, Dora. Și dacă nu formulez gândul la ea, el este tot acolo. Și bănuiesc că orice mamă înțelege.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum te-ai schimbat față de cum erai cu nouă ani în urmă, înainte de a o avea pe Dora? Ce s-a schimbat în tine iremediabil?
RODICA LAZĂR: Nu știu pe ce aș putea să pun mâna și să zic „asta s-a schimbat în mine”, dar îmi place să cred că m-am schimbat pe de-a-ntregul în bine. A apărut o capacitate de a mă trezi la orice oră din noapte dacă este nevoie și în orice condiții de oboseală, de exemplu. Îți apare un alt simț, odată cu nașterea. Uneori mă simt mai responsabilă. Nu îmi mai permit să am depresii.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ți-ai dorit vreodată să faci mai puțin în profesia ta, ca să ai mai mult timp pentru copil?
RODICA LAZĂR: Nu îmi doresc mai puțin în profesie! Acesta este țelul meu în viață acum, să fiu sănătoasă și să muncesc.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Pentru că ești dintre cei privilegiați, pentru care munca este o vocație, nu este muncă din obligație.
RODICA LAZĂR: Este adevărat. Este mare lucru să faci ceea ce îți place în ziua de azi. Pe de o parte, este mare lucru, pe de alta, poate să fie destul de simplu. Oamenii din ziua de azi privesc viața cu mai puțină responsabilitate decât o priveau părinții noștri, ceea ce este foarte bine. Faptul că o femeie la patruzeci de ani își schimbă cariera și merge la facultate mi se pare extraordinar.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Spune-mi ce diferență este între teatru și film, între film și serial. Sunt niște diferențe importante pentru tine ca actriță? Te pregătești diferit pentru unul sau pentru altul?
