Mísia a sustinut in Romania un concert incredibil la inceput de decembrie 2004. “Pour les connaisseurs”, marca Aurel Mitran. O cantareata de fado ne-a ravasit emotiile cu muzica ei trista si cu povestea unui destin nedrept. “Cant incercand sa umplu un gol in inima pe care-l port cu mine din copilarie” a spus portugheza. Singurul interviu pe care l-a acordat in timpul sederii sale in Romania dezvaluie trairi profunde si intelesuri adanci.
Alice Nastase: V-a ajutat in cariera dumneavoastra faptul ca sunteti o femeie frumoasa?
Mísia: Multumesc pentru compliment, dar… Nu cred ca este vorba despre frumusete, ci despre faptul ca am o imagine puternica, foarte grafica… Infatisarea poate fi o problema pentru zona muzicii fado. La un moment dat in Portugalia fado-ul nu mai reusea sa capteze atentia. Oamenii erau indiferenti fata de muzica asta. Se ajunsese la un blocaj. Numai imaginea mai reusea sa atraga atentia pentru o clipa. In rest, nimeni nu mai asculta muzica sau textul… Frumusetea e importanta daca dinauntru vine si o lumina. Frumusetea fara lumina interioara e chiar enervanta. E ca o deziluzie. Vezi ceva frumos, te bucuri, dar daca constati ca nu are lumina inauntru, ca nu are viata, te dezamageste.
Frumusetea fara lumina interioara e chiar enervanta. E ca o deziluzie.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce fel de haine va alegeti? V-am vazut in multe fotografii imbracata in rochie neagra cu flori. Si acum sunteti imbracata asa…
Mísia: Cred ca e doar o coincidenta… Am o stilista portugheza care mi-a facut esarfa asta… Pana acum 13 ani ma imbracam numai in alb, negru si gri. Era ceva simplu, minimalist… Acum am trecut la stilul baroc, incarcat. Si stilul meu vestimentar demonstreaza ca sunt un om al extremelor. Nu am medii. Nu iau niciodata calea de mijloc.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum iesiti din atmosfera concertului? E atata suferinta, atata patetism pe scena! Cum faceti trecerea la viata normala?
Mísia: E si mult simt al umorului in concertele mele. Nu stiu bine daca oamenii inteleg de ce fac asta, dar eu sunt nepoata unei actrite de vodevil, e ceva natural pentru mine sa alternez tragicul cu comicul. A rade e la fel de profund ca a plange. Vin amandoua dinauntru, din profunzimile noastre. Eu nu sunt o fiinta fericita, dar sunt o persoana vesela. Imi place mult sa rad. Sa fie buna dispozitie in jurul meu. Iubesc oamenii cu umor. Cred ca ceea ce se intampla pe scena e ceva impersonal. Cand sunt trista, plang la mine acasa cu pisicile mele. Nu urc pe scena sa plang lacrimile mele. E ca o depersonalizare. In acelasi timp este experienta mea, este suferinta mea, dar nu sunt eu cea care acolo plange sau sufera.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cantati despre durerile lumii, despre acceptarea destinului…
Mísia: Nu cânt niciodată conformismul și nici acceptarea cu seninătate a destinului propriu. Tristețea și nostalgia sunt sentimente creative în toate culturile lumii. «Fado» vine de la latinescul «fatum», care înseamnă «soartă, destin». Fado-ul cântă toate stările vieții, cântă destinul cu tot ceea ce include el, suișuri și coborâșuri, frumusețe, veselie sau mizerie. Despre toate acestea vorbește fadoul. Este adevărat că muzica mea este mai mult tristă. Tristețea îmi este ca o soră…
Cand sunt trista, plang la mine acasa cu pisicile mele. Nu urc pe scena sa plang lacrimile mele. E ca o depersonalizare. In acelasi timp este experienta mea, este suferinta mea, dar nu sunt eu cea care acolo plange sau sufera.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu vi se intampla niciodata sa va copleseasca emotiile personale? Nu vi se intampla sa plangeti pentru lucruri care va dor?
Mísia: Ba da, cateodata, cand platosa se sfarama, cand se face o bresa, te coplesesc trairile proprii…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: i cei din sală pleacă, adesea, lăcrimând de emoție…
Mísia: Îmi spuneți că ați ieșit de la concertul meu cu ochii în lacrimi… Asta înseamnă că sentimentele profunde se transmit dincolo de cuvinte. Știu că spectatorii aflați în sală nu înțelegeau textele mele. Am și întrebat la un moment dat, atunci când ei au aplaudat numele Amaliei: «Sunteți portughezi?». Mi-au răspuns că nu. Dar am aflat astfel că ei au păstrat în inimă amintirea Amaliei Rodriguez. Și că, fără să înțeleagă neapărat cuvintele, au înțeles mesajul meu. Să lăcrimezi este o formă de curățire, de catharsis.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce dragostea ne provoaca suferinte atat de mari? Dezamagiri atat de profunde?
Mísia: Pentru ca, de cele mai multe ori, proiectam asupra celuilalt o imagine care nu exista. Uneori suntem indragostiti de propria proiectie, de plamadirea propriei imaginatii. Cum spune psihoterapeuta mea… Vrem sa cumparam ciocolata de la librarie. E simplu. Repetam aceeasi eroare , facem aceeasi greseala…
De cele mai multe ori, proiectam asupra celuilalt o imagine care nu exista. Uneori suntem indragostiti de propria proiectie, de plamadirea propriei imaginatii. Cum spune psihoterapeuta mea… Vrem sa cumparam ciocolata de la librarie.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum spuneati pe scena, eroare de casting?
Mísia: Si asta. Crezi ca alegi persoane diferite, dar de fapt alegi persoane care repeta acelasi tipar, cu care incerci sa umpli acelasi gol din inima pe care-l aveai cand erai mica.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Va ajuta psihoterapia?
Mísia: Ma ajuta sa inteleg, nu sa schimb ceva.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Psihanaliza, terapia este o necesitate a artistei Misia?
Mísia: Dimpotriva! Artistii cand fac terapie isi pierd forta, intensitatea de interpretare. In anul 2000 am ajuns la fundul paharului, printr-o experienta personala. Atunci am simtit nevoia de sprijin. Ca om.
Nu ne putem alege parintii. Trebuie sa invatam sa traim cu bucuria pe care ei stiu sa ti-o dea sau cu abandonul…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Spuneti ca nu sunteti o fiinta fericita…
Mísia: Fericirea are legatura cu viata in sensul ei real, este o stare greu de definit si greu de atins. Cum poti fii fericit intr-o lume in care exista razboi, si boala, si oameni care nu au ce sa manance? Fericirea are legatura cu viata in sensul ei cel mai profund, iar a fi viu inseamna sa stii ce este suferinta.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce ati schimba in destinul dumneavoastra?
Mísia: Nu stiu… Lucrurile care n-au fost bune m-au facut mai puternica. Nu ne putem alege parintii. Trebuie sa invatam sa traim cu bucuria pe care ei stiu sa ti-o dea sau cu abandonul… Sunt altii care au suferit mult mai mult. Iar cat sunt inca vii cei care mi-au dat viata, nu pot sa va spun. In mod sigur as fi vrut mai multa atentie si mai multa dragoste cand eram mica. Acum le am…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci dorul de dragoste a pornit din copilărie.
Mísia: Încerc să umplu poate cu muzica mea un gol afectiv. Până la șase ani am crescut într-un internat. Am suferit mult pentru că n-am avut parte de dragoste. Acum urc pe scenă și cânt tocmai pentru că-mi doresc să fiu iubită.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Acum toata lumea va iubeste…
Mísia: Aproape toata lumea, sa zicem…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce defect insemnat aveti?
Mísia: N-am rabdare.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce calitate importanta?
Mísia: Sunt autentica. Sunt veritabila. Nu spun minciuni.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ati cantat un cantec intitulat “Duas luas”, “Doua luni”. E un text reprezentativ pentru dumneavoastra?
Mísia: Da. Vorbeste despre un destin impartit, asa cum am avut si eu. Parintii mei au divortat cand eram mica, iar eu am crescut la internat….Vorbeste despre toate conflictele interioare, despre alegerile dificile. Sa iubesti, sau sa nu iubesti…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: In acest moment al vietii dumneavoastra sunteti indragostita, aveti o relatie?
Mísia: Nu. Sunt singura. Astept, accept ce-mi ofera viata.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu e ciudat ca o femeie frumoasa, cunoscuta, o vedeta sa fie singura si sa astepte dragostea?
Mísia: Dragostea n-are nicio legatura cu nimic din toate acestea. Nici cu celebritatea, nici cu frumusetea….
