In asteptarea lui Mos Nicolae, i-am zorit pe cei mici sa isi pregateasca ghetutele si ne-am induiosat vazandu-i cu cata migala le puneau in ordine. Acum, dupa ce ne-a vizitat mos Nicolae, odata cu zambetele lor pralinate, ne potolim si noi pofta de dulce, simtind cum ni se umple sufletul de dragoste, bucurie, liniste, seninatate, blandete, de darurile Sfantului Nicolae.
Sfantul Nicolae, o figura proeminenta in toata crestinatatea, s-a nascut in secolul al treilea, intr-o familie foarte bogata dintr-o cetate a Turciei de astazi. Dupa moartea parintilor, Nicolae a impartit toata averea saracilor. A fost un om de o foarte mare cultura teologica si un model de moralitate. S-a remarcat prin activitatea sa din cadrul bisericii, prin generozitate si noblete sufleteasca, fiind considerat ocrotitorul si ajutatorul copiilor, vaduvelor, brutarilor, al marinarilor si al saracilor, pentru minunile savarasite in timpul vietii si dupa aceea. Sfantul Nicolae raspunde oricui ii cere ajutorul, drept dovada stand numeroasele marturii ale crestinilor, semne ale minunilor care continua sa apara.
Batranul salvator
“Imi amintesc ca in copilarie mama mi-a povestit ca se dusese in padure dupa ciuperci si se ratacise. S-a asezat pe o buturuga si a inceput sa planga. Nu a trecut mult timp si s-a pomenit langa ea cu un batran care avea o barba alba. Parca il mai vazuse undeva. El a intrebat-o: De ce plangi? M-am ratacit, i-a raspuns mama, nu stiu cum sa ies din padure si deja a inceput sa se intunece. Ia-o pe cararuia aceasta si mergi tot inainte. Vei ajunge in satul tau. Si, intr-adevar, mama a zarit cararuia si s-a bucurat mult. Cat despre batran, el a disparut de parca nici n-ar fi fost. Mama a ajuns acasa cu bine. Tatal i-a spus: simteam ca ai patit ceva si m-am rugat Sfantului Nicolae, Facatorul de minuni.” (Ekaterina Plipenko, orasul Iaroslav).
“Nu plange, copila!”
“Voi povesti o minune care s-a intamplat in 1958. In acel an mama mea a fost operata. Nici nu si-a revenit bine de la operatie, cand s-a imbolnavit de congestie pulmonara. Starea ei era critica. Medicul ne-a spus sa ne asteptam la ce este mai rau. Nu mi-au permis sa raman in spital pentru a o ingriji, spunandu-mi ca noaptea care urma era hotaratoare. Acasa am ajuns plangand. Sora mea a adormit. Eu insa am ramas treaza. Plangeam si ma rugam: «Doamne, fie-Ti mila de noi! Ajut-o pe mama, ca in afara de ea, nu mai avem pe nimeni». Usa camerei o incuiasem cu cheia. Nu stiu cat timp a trecut, insa am vazut cum usa s-a deschis si a intrat un batran: mic de statura, cu parul carunt si rar. Era imbracat in pantaloni si camasa de in. In viata mea nu am vazut un asemenea batran. A ajuns la patul meu, m-a mangaiat pe cap si mi-a spus: «Nu plange, copila. Mama ta se va insanatosi!» Pe frunte mai pastram caldura mainii lui. Cand a iesit din camera, m-am speriat foarte tare si am trezit-o pe sora mea: «Mergi si vezi daca usa este incuiata». «Bineinteles ca este incuiata!» Am asteptat cu nerabdare ivirea zorilor, pentru a merge la spital. Sectia unde era internata mama se afla la etajul al treilea. Cand am ajuns la al doilea, m-am oprit inspaimantata. Plangeam. O femeie s-a apropiat de mine si mi-a spus: «Du-te, nu-ti fie frica, a trecut criza. Mama ta va trai”. Dupa ce mama s-a insanatosit, i-am povestit despre batran. Ea mi-a spus ca in acea noapte batranul i s-a aratat si ei. Usa salonului se deschisese, intrase un batran si ii spusese: «Ce sa fac cu tine? Tu ceri moarte, si nu iertare si viata, pentru a creste copiii». Eu, i-a raspuns mama, cer viata. Batranul a disparut. Slava Domnului! Mama noastra s-a insanatosit si a trait pana in 1991. Oricui povesteam aceasta intamplare nu ma credea, spunandu-mi ca acesta nu a fost decat un vis. Insa eu stiu ca a fost aievea”. ( L. Varlamova, orasul Novokuibasevsk)
Binefacatoarea dezinteresata
“S-a intamplat demult, in 1970. Am primit salariul si in drum spre casa am pierdut portmoneul cu bani. Acasa, cand am descoperit pierderea, m-am necajit atat de tare, incat am cazut in genunchi in fata icoanei Sfantului Nicolae si, cu lacrimi in ochi, l-am rugat sa faca o minune. A doua zi, le-am povestit colegelor de serviciu cele intamplate. In timpul pauzei de masa, o colega s-a dus la piata. A intrat in vorba cu o femeie care vindea seminte si, in treacat, a pomenit despre necazul meu. Cat de mare i-a fost mirarea cand femeia i-a spus: «Ieri eu am gasit un portmoneu exact cu aceasta suma de bani. Sa vina colega ta la mine si sa si-l ia». La ora fixata, m-am dus la piata. Femeia mi-a dat portmoneul. Dorind sa-i multumesc, i-am oferit o parte din bani. Ea insa a refuzat: «Nu pot sa fac asa ceva, pentru ca nu este crestineste». Auzind aceste cuvinte, i-am povestit despre rugaciunea mea si am rugat-o sa ia bani cel putin pentru o lumanare, ca s-o aprinda la icoana Sfantului Nicolae, Facatorul de minuni”. (Alexandra Golovanova, orasul Pugaciov, regiunea Saratov).
Nimic nu poate fi intamplator
“La mine acasa se pastreaza cateva picaturi de ulei sfintit, pe care l-am primit la biserica dupa Sfantul Maslu in ziua pomenirii Sfantului Nicolae. S-a intamplat ca odata sa se afle la mine in vizita mama. O durea cumplit o masea. Eu am dus-o la policlinica, unde i-au scos-o. Insa peste putin timp mama a facut febra mare, obrazul i s-a inrosit si i s-a umflat. Suferea mult, iar eu nu o puteam ajuta cu nimic. La acea ora tarzie policlinica era deja inchisa. Mi-am indreptat instinctiv privirea spre icoane. Am privit sticluta cu ulei sfintit si am inceput sa ma rog Sfantului Nicolae, Facatorul de minuni. Am luat sticluta in mana si am uns cu ulei obrajii mamei, facand semnul crucii pe ei si rostind: «In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh». In vazul intregii familii, mama a inceput sa se simta din ce in ce mai bine: roseata si umflatura au disparut, iar febra a scazut. Cu totii ne-am bucurat. De cateva ori i-am propus mamei sa citeasca drept multumire, pentru vindecarea minunata, Acatistul Sfantului Nicolae. Ea insa a refuzat, sustinand ca nu fusese decat o simpla intamplare. Tot in aceeasi seara durerea i-a revenit” (Irina, orasul Samara).
Sfantul Nicolae este sarbatorit pe data de 6 decembrie, atat de Biserica Ortodoxa, cat si de cea Romano-catolica.
Moastele Sfantului Nicolae sunt pastrate la Catedrala din Bari (Italia). O parte dintre acestea se gasesc la biserica “Sfantul Gheorghe Nou” din Bucuresti.
Marturii extrase din cartea “Noi minuni ale Sfantului Nicolae”, editura Sofia, Bucuresti, 2004.
