Mezzosoprana Ruxandra Donose, care detine rolul titular in spectacolul “Carmen” montat intr-o maniera inovatoare la English National Opera din Londra de regizorul Calixto Bieito, a declarat intr-un interviu acordat MEDIAFAX ca opera nu are nevoie de revitalizare, pentru ca ea revitalizeaza publicul.
Laudata de presa britanica pentru interpretarea sa in “Carmen” – lucrare adusa pe scena londoneza de cel care a fost supranumit “Quentin Tarantino al operei” -, Ruxandra Donose mai spune, in interviul acordat MEDIAFAX, ca zona contemporana este cea esentiala in revitalizarea operei, in masura in care face ca publicul sa fie mai capabil sa se identifice cu situatiile din spectacol.
De asemenea, mezzosoprana vorbeste in interviu despre cum a creat rolul Carmen, “un caracter veridic, uman, complex”, despre colaborarea cu Bieito, dar si despre provocarile pe care le-a adus, pentru artisti, aceasta montare inedita.
Prezentam integral interviul acordat MEDIAFAX de mezzosoprana Ruxandra Donose:
Reporter: Calixto Bieito este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai controversati si curajosi regizori de pe scena operei mondiale. Care a fost prima dumneavoastra intalnire cu el?
RUXANDRA DONOSE: La repetitiile cu “Carmen”. Nu lucrasem impreuna inainte.
Reporter: Cum ati colaborat cu regizorul pentru aceasta montare inedita, chiar controversata? El cum v-a decris personajul pe care il dorea de la dumneavoastra?
RUXANDRA DONOSE: A fost o colaborare usoara, directa, bazata pe certitudinea ca si el si eu dorim acelasi lucru: sa cream un caracter veridic, uman, complex. El mi-a spus ca nu vrea ca eu sa o interpretez pe Carmen, ci pe… o fiinta umana.
Reporter: A trebuit sa faceti vreo documentare sau pregatire speciala pentru acest spectacol?
RUXANDRA DONOSE: Nu, nu mi-a cerut nimeni nimic. Dar cred ca mi-a fost cu siguranta util faptul ca citisem nuvela lui (Prosper, n.r.) Mérimée si scrierile lui (Friedrich, n.r.) Nietzsche in legatura cu “Carmen” si muzica lui (Georges) Bizet, cu ocaziile anterioare in care cantasem “Carmen” sau pregatindu-mi teza de doctorat. Totusi, asta nu e o exceptie, cred ca, de fiecare data cand pregatim un rol, e bine sa ne documentam despre acesta. De data asta, insa, Calixto chiar l-a mentionat pe Nietzsche in timp ce punea in scena “Habanera”, transformand astfel acest cantec arhicunoscut, la care aproape ca nimeni nu mai asculta cuvintele, intr-o meditatie aproape amara despre viata.
In afara de asta, e clar ca un spectacol de acest gen iti cere sa fii in forma din toate punctele de vedere, nu numai vocal, dar si fizic, cerandu-ti agilitate, versatilitate si rezistenta pentru a-l putea duce cu intensitatea ceruta de la inceput la sfarsit.
Reporter: Opera “Carmen”, a carei protagonista sunteti, a avut cronici laudative, fulminante chiar, in special in ceea ce priveste intepretarea dumneavoastra. In toate aceste cronici, insa, exista formulari diferite, in care cuvantul constant este “controversat”. In timp ce lucrati la spectacol (inainte de premiera) v-a fost vreodata teama ca se merge prea departe? V-a fost teama de reactia publicului, ca ar putea avea o perceptie clasica asupra personajului Carmen?
RUXANDRA DONOSE: Mie nu mi se pare nimic… controversat. Se poate vorbi despre imagini vii, indraznete, de teatru sau de… musical, prin libertatea si spontaneitatea miscarii, prin versatilitatea si acuitatea cu care exprima sentimente si emotii. Nu voi vorbi aici decat despre rolul meu. Cat despre abordarea inovatoare, am fost foarte fericita ca s-a gasit cineva care sa darame cu autoritate, stiinta, grija si onestitate cliseele in care se zbate opera “Carmen”. Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Nu am nimic impotriva rochiilor cu volane colorate, flori in par sau magarusi pe scena. Nu vorbim aici despre costume. Ci despre felul in care privim aceasta poveste si aceste personaje, felul in care le dam voie sa existe in mod complex. Daca citim nuvela lui Mérimée sau daca citim pur si simplu cu atentie opera, ne dam seama ca este o poveste destul de sumbra, o poveste tragica. Deci, daca vedem pe scena violenta, nu trebuie sa fim surprinsi. Cuvintele folosite de regizor insusi au fost: “Vreau sa infatisez o poveste adevarata, care se petrece in Spania adevarata si nu in pliantele pentru turisti”.
Astfel a iesit o opera foarte vibranta, rapida, la care lumea isi tine rasuflarea, dar de multe ori se si amuza si, in orice caz, nu isi dau seama cand a trecut timpul.
Reporter: Care au fost/ sunt cele mai mari provocari (fizice, emotionale, de concentrare) in acest spectacol?
RUXANDRA DONOSE: Nimic altceva decat preocuparea, confruntarea permanenta cu exprimarea cat mai directa, intensa si veridica a emotiilor si sentimentelor prin care trece Carmen. Ca e dans frenetic in timpul cantului sau cataratul pe masini sau cazaturi aproape atletice, toate sunt lucruri care se rezolva in mod tehnic si care nu au valoare fara incarcatura emotionala. Este vorba despre faptul ca toate aceste gesturi care iti pun la incercare o anumita capacitate fizica (si nu va ascund ca zgarieturi si vanatai avem cu totii…) nu reprezinta nicio problema, de multe ori nici nu le observam, pentru ca suntem absorbiti de linia psihologica pe care o creeaza adevarul pe care vrem sa-l exprimam.
Reporter: Multe cronici s-au centrat asupra faptului ca sunteti o Carmen atipica – in locul brunetei pasionale, clasice, dumneavoastra sunteti o Carmen blonda, senzuala, dar nu vulgara, mai calculata. Acum, dupa acest spectacol, daca ar trebui sa reflectati mai profund asupra personajului Carmen in carne si oase, cum arata acesta?
RUXANDRA DONOSE: Nu cred ca am intrupat o Carmen calculata, ci o femeie care stie sa se apere si sa razbata. Este o femeie atractiva intr-o lume de barbati. Este o femeie inteligenta, care a inteles, poate mult prea devreme, ca este inconjurata de o lume cruda, materiala, abuziva, cu prea putin suflet, o femeie care cauta permament marea dragoste, dar nu crede in miracole, care a auzit de atat de multe ori de la barbati care au vrut sa o posede “esti a mea, vei fi a mea” etc, incat, atunci cand il aude pe Jose spunandu-i “eu sunt al tau”, incepe sa spere ca, poate, de data asta, totul va fi altfel, poate ca exista si pentru ea sansa de a fi fericita. Din pacate, exact ceea ce ea a crezut ca va fi sansa fericirii sale, in final o striveste. Pasiunea ei este pentru viata si pentru a trai. In felul acesta, o gasesc pe Carmen foarte pasionala.
Unul dintre lucrurile care m-au bucurat cel mai mult, mentionat in mai multe cronici, a fost acela ca personajul Carmen creat de mine a fost unul cu care spectatorul ajungea sa simpatizeze, sa il inteleaga, astfel ca scena finala a mortii ei sa nu apara ca un fel de sfarsit “binemeritat”, ci ca o cutremuratoare tragedie. M-a bucurat asta, pentru ca astfel am reusit sa fac din Carmen o fiinta adevarata.
Reporter: Este necesar ca opera sa fie revitalizata prin montari care sa aduca actiunea in zona contemporana, precum acest spectacol de succes de la Londra?
RUXANDRA DONOSE: Nu stiu daca zona contemporana este cea esentiala in revitalizarea operei, decat in masura in care suntem mai capabili sa ne identificam cu situatii recognoscibile, ale zilelor noastre si, poate, astfel, reusesc sa ne intereseze mai mult situatiile create pe scena. Insa, in principiu, asa cum am mai spus, costumele purtate sau epoca in care se desfasoara actiunea nu sunt cele care impiedica o opera sa fie vie, ci disponibilitatea de a… ignora incredibilele conflicte si emotii care se regasesc in toate operele, ca si faptul ca personajele operei sunt la fel de complexe si diferentiate ca si cele de teatru sau de film. Opera este si teatru. Nu este doar concert. Cuvantul cantat ar trebui sa fie mai puternic decat cel “doar” vorbit. Sentimentele transmise prin muzica, cuvant si implicare emotionala trebuie sa miste spectatorul la toate nivelurile. Nu cred ca toate asa-zisele regii moderne au o valoare in sine, numai pentru ca sunt moderne. Dar cred ca, daca opera exprima si starneste emotii puternice, fior, o evadare, ea… nu mai are nevoie de revitalizare, ci ea este cea care ne revitalizeaza.
Spectacolul “Carmen”, in regia lui Calixto Bieito, a avut premiera la English National Opera din Londra pe 21 noiembrie si va avea ultima reprezentatie de anul acesta pe 9 decembrie.
Pentru aceasta montare, lui Bieito i s-a alaturat dirijorul Ryan Wigglesworth, costumele au fost create de Mercè Paloma, luminile, de Bruno Poet, iar scenografia, de Alfons Flores. Mezzosopranei Ruxandra Donose i se alatura Adam Diegel, in rolul lui Don Jose. Din distributie mai fac parte: Elizabeth Llewellyn (Michaëla), Duncan Rock (Morales) si Rhian Lois (Frasquita), carora li se alatura Leigh Melrose (Escamillo), Madaline Shaw (Mercedes), Geoffrey Dolton (Dancairo), Alun Rhys-Jenkins (Remendado) si Graeme Danby (Zuniga).
Ruxandra Donose a fost laudata de presa britanica pentru rolul ei in opera “Carmen”, The Telegraph remarcand ca artista creeaza o Carmen “adorabila”, in timp ce The Guardian a scris ca in acest spectacol mezzosoprana are cea mai buna “prestatie pe sol britanic”.
“Ruxandra Donose este o Carmen excelenta: vulnerabila, dar nu foarte vulnerabila, puternica, dar nu prea puternica, complexa, plina de conflicte interioare si, uneori, devastator de atragatoare”, a scris si Mark Berry, de la Seen and Heard International.
Opera Britannia i-a dedicat mezzosopranei romane un material cuprinzator, in care sublinia faptul ca artista realizeaza un personaj Camen “credibil si complet eliberat de vechile caracteristici si de marca de ‘gitana'”, care, in cele din urma, devine o femeie “puternica, imprevizibila si demna de mila”. “Este o protagonista foarte puternica (…) Scena finala este memorabila atat in privinta corului, cat si pentru dedicarea manifestata de cei doi protagonisti. Aceasta versiune a operei apartine in aceeasi masura lui Carmen, cat si lui Jose”, se arata in aceeasi cronica. Jurnalistul Opera Britannia a concluzionat ca “Ruxandra Donose este o artista lirica excelenta si o actrita plina de magnetism, cu multe fatete”.
“Frumoasa Ruxandra Donose si-a dat sufletul cantand in acest rol (…) atat Carmen, cat si Jose au niste voci lirice minunate, iar amandoi au profitat din plin de talentul ce le-a fost daruit. Aceasta este o Carmen care iti aminteste cat de frumoasa este muzica familiara”, a scris si The Wall Street Journal.
Extrem de apreciata pentru complexitatea personalitatii sale artistice, Ruxandra Donose este una dintre cele mai valoroase mezzosoprane ale tinerei generatii, cu o cariera in plin avant. Dupa succesul din februarie la Royal Opera House – Covent Garden, cu rolul “Dona Elvira” din “Don Giovanni” de Giuseppe Verdi, Ruxandra Donose a fost invitata sa cante pe scena Barbican Centre in “L’heure espagnole”, de Maurice Ravel, alaturi de BBC Symphony Orchestra, pentru ca, recent, alaturi de tenorul american Adam Diegel, in rolul lui Don Jose, si de regizorul Calixto Bieito, sa primeasca patru stele in cotidianul The Guardian pentru spectacolul “Carmen”.
Nascuta intr-o familie de muzicieni, mezzosoprana a debutat pe scena de concert inca din copilarie, ca pianista. Absolventa a Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti (clasa Georgetei Stoleriu), Ruxandra Donose a studiat, totodata, in Viena, cu Carol Blaickner-Mayo. A fost distinsa cu numeroase premii nationale si internationale, printre care concursurile internationale de muzica din München (1990) si Washington (1991). Solista a teatrelor de opera din Constanta (1989 – 1991), Basel (1991 – 1992) si Viena (1992 – 1998), artista a avut in acelasi timp numeroase concerte in intreaga lume, dezvoltand un repertoriu artistic impresionant.
