Solistul Operei din Brașov, Adrian Mărcan, colaborator valoros al Operelor din Iași și București, este interpretul unui rol greu și splendid în Văduva Veselă a lui Andrei Șerban….
Alice Năstase Buciuta: Ați mai jucat în Văduva Veselă sau este un debut apariția dumneavoastră în rolul principal masculin, al prințului Danilo?
Adrian Mărcan: Este un rol care mi-a mai fost propus de-a lungul timpului, dar abia acum am simțit destulă forță și experiență ca să am curajul să spun Da…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Este, deci, un rol dificil?
ADRIAN MĂRCAN: Da, este un rol dificil, în primul rând ca scriitură muzicală, e cumva între tenor și bariton, dar a intuit foarte bine Beatrice Rancea, cea care a insistat că pot face acest rol și mi-a spus că, până la urmă o să îmi placă mult și o să mă descurc. Și cu siguranță îmi place enorm și eu îndrăznesc să spun și sper că mă descurc… Este greu pentru mine și pentru că nu sunt obișnuit cu genul de operetă, mie mi se pare mai puțin accesibil. Eu sunt învățat cu stilul operei, care este mult mai riguros, mai încadrat în măsură. Opereta cere mult mai multe multe calități, în primul rând să fii și actor, dar, cu ajutorul domnului Andrei Șerban am reușit să-mi apropii rolul acesta.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Vi se potrivește și personajul? Vă regăsiți în felul de a fi al lui Danilo?
ADRIAN MĂRCAN: Și eu sunt, în felul meu, un rebel, liber, îndrăgostit de viață, sunt un om vesel… Da, mă regăsesc în el… Și îl simt din ce în ce mai mult, datorită repetițiilor care m-au ajutat să înțeleg fiecare nuanță a rolului, dar și datorită nopților lungi în care m-am gândit la text, la fiecare replică… Mă ajută și costumul să intru în stare, în special acela de motociclist, tot ceea ce experimentez în acest rol, în acest context, e extrem de interesant.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și de greu? Cum a fost să lucrați cu domnul Andrei Șerban?
ADRIAN MĂRCAN: Cu domnul Andrei Șerban am mai lucrat la spectacolul Lucia di Lammermoor, la Opera din Iași. Aceea a fost prima întâlnire cu dumnealui ca regizor…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: V-ați temut?
ADRIAN MĂRCAN: Auzisem că la repetițiile cu dumnealui este dificil, că este un regizor pretențios, dar asta m-a provocat, pentru că mie îmi face plăcere să muncesc, să se vadă ce pot să fac, să merg cât mai departe, și îmi face plăcere să cred că am găsit resursele și actoricești, și interpretative, ca să fac aceste roluri.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce a fost cel mai greu acum, la Văduva Veselă?
ADRIAN MĂRCAN: A fost timpul foarte scurt, iar rolul dificil, cu adăugări la text, cu mișcare scenică foarte multă…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și depăratea de casă nu e tot un impediment, nu vă e greu cu atâtea drumuri? Veniți de la Brașov, lucrați și în Iași, acum sunteți în București…
ADRIAN MĂRCAN: Mi-e foarte greu. Nu mi-am văzut familia de la sfârșitul lunii iulie…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Familia însemnând…
ADRIAN MĂRCAN: Eu am doi copii, am și o fetiță de 17 ani, dar și un copil mic, de patru ani, și soția, pe care nu i-am văzut de atâta vreme și mi-e atât de dor… Meseria asta cere foarte multe sacificii, e dorul de ai tăi care te macină, combinat cu repetițiile care vin tăvălug, cu multă muncă… Nici n-ai timp să te gândești la cât ți-e de dor sau poate că prefer eu să nici nu mă gândesc, ca să nu mă răscolesc…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Când simțiți că sunteți răsplătit pentru toate aceste eforturi?
ADRIAN MĂRCAN: Când simt reacția publicului, la aplauze… Când, după spectacol, reușesc să mă relaxez și primesc mesaje pe Facebook sau în privat, în care sunt felicitat. Sau atunci când mă văd în rol, într-o înregistrare, și sunt și eu surprins, căci într-un asemenea rol intri și uiți de tine! Eu, în spectacol, fac gesturi pe care în viața de zi cu zi nu aș putea să le fac. Dar suntem artiști și trebuie să scormonim în noi ca să redăm în scenă ce ne cere rolul, ce vrea regizorul…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Vă schimbați viziunea asupra rolului cu ajutorul regizorului?
ADRIAN MĂRCAN: Mi-a plăcut mult o idee a lui Andrei Șerban. Când merg la Maxim, printre fete frumoase, dansatoare, eu m-am gândit să cânt mai liric, mai lejer, în ideea că uite ce bine e acolo, sunt cu fetele, mă distrez, dar Andrei Șerban mi-a zis: „Nu! Să se simtă frustrarea în glasul tău! Tu ești forțat să mergi acolo de frustrarea pe care o ai că nu ești cu Hanna! Și mi-a plăcut ideea asta fiindcă, de fapt, așa este, mi-am dat seama că bărbații înșală din frustrare, de supărare, nu din plăcere!
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Soția nu e geloasă când vă vede în asemenea roluri, îndrăgostit, sărutând altă femeie?…
ADRIAN MĂRCAN: Soția mea e și ea artistă și înțelege perfect. E soprană la Opera din Brașov și are și ea spectacole în care cântă și are scene de dragoste, nu există între noi asemenea gelozii. Dimpotrivă, dacă are o idee legată de o scenă de dragoste în care joc, îmi spune, „fii mai tandru, mai insistent”, nu există între noi problema asta…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci dragostea învinge și acasă.
ADRIAN MĂRCAN: Și pe scenă, unde e Hanna, și acasă, unde e Simona, soția mea, dragostea învinge.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Sunteți, deci, doi artiști în familie. E un avantaj sau un dezavantaj?
ADRIAN MĂRCAN: E și un avantaj, că ne înțelegem unul pe altul, dar și un dezvantaj, când are ea de cântat avem stres amândoi… Abia acum, în ultima vreme, m-am învățat să nu mai trăiesc și emoțiile ei și pe ale mele. Cu tot dragul pe care îl am față de ea, fiecare avem emoțiile noastre și trebuie să le depășim, iar, când ieșim pe scenă, să fim învingători, să fim suverani…
