Carnea mea toată este o lumânare,
Dar eu sunt flacără într-un cer străveziu.
Ca păsările, mort
Voi cântări mai mult decât viu.
Ochiul arzând se hrănește din ceară
Și face un strop de rouă fierbinte.
Odată am știut să zbor, odată,
Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.
Trupul meu întreg este o lumânare,
După ce se va fi scurs toată în țărână
Și flacăra se va topi în albastru,
Veți mai simți o arsură pe mână.
(din volumul Umbria, 1971)
Photo by Prateek Gautam on Unsplash
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
