Este unul dintre cei mai iubiți, mai aplaudați, mai premiați actori ai generației sale și fiecare întâlnire a lui cu spectatorii din sălile de teatru lasă urme de emoție și revelație. Fie jucând pe marea scenă a Naționalului, fie în spațiile neconvenționale de la Godot sau Green Hours, Marius Manole devine trup, suflet, energie cu personajele sale. Iar faptul că a participat la concursul organizat de PRO TV, „Uite cine dansează!” și, împreună cu partenera sa Olesea Nespeac, a reușit să câștige marele premiu e încă o dovadă că menirea sa de artist depășește orice obstacol sau convenție.
Fotografii de Paul Buciuta și fotografii PRO TV din emisiunea „Uite cine dansează!”
Marea Dragoste / revistatango.ro: A existat un grup al celor care, inițial, au crezut că nu e potrivit să mergi la “Uite cine dansează”… Ai avut și tu ezitări?
Marius Manole: Ezitările mele au durat între 20 şi 30 de secunde. Când m-au sunat cei de la Pro am făcut repede un calcul în cap: dar de ce eu, dar ce înseamnă asta, apoi mi-am dat seama că e o emisiune de dans, deci nu are ce să iasă prost, nu e nimic vulgar. Am întrebat cine mai participă și mi s-a spus că nu se ştie încă… Cred că aici am avut o mică ezitare…
Marea Dragoste / revistatango.ro: Conta cine mai participă?
MARIUS MANOLE: Așa am crezut, apoi mi-am dat seama că nu are importanţă, dar cred că sunt și eu produsul preconcepţiilor şi prejudecăţilor din jur, de fapt. De asta am şi întrebat… Mai zicea cineva de Oana Zăvoranu, care era acolo… Dar până la urmă depinde de tine să-ţi faci loc undeva. Iar eu ştiu că ceva din mine nu mă lasă să mă duc într-o anumită zonă, cred că am de la Iaşi, de la părinţii mei, un bun simţ moldovenesc care nu mă lasă să derapez şi mă bazez foarte tare pe asta. Şi mai cred dintotdeauna că omul sfinţeşte locul, şi nu-i doar o vorbă. Eu mi-am demonstrat lucrul acesta în multe locuri în care am fost şi chiar se poate, chiar un singur om poate schimba o întreagă instituţie. Oriunde am ajuns, la Brăila, la Focşani, oriunde am ajuns şi am vrut să schimb lucruri, s-a putut. Nu înţeleg cum unii oameni spun: „Am fost acolo, dar nu se poate face nimic”… Eu nu cred în asta, cred că se poate…
Marea Dragoste / revistatango.ro: Totuși, unii oameni n-au energia asta, să schimbe lumea…
MARIUS MANOLE: Da, sigur…. Nu putem toţi, unde am ajunge? Ne-am bate spadă în spadă, dar eu ştiu că am puterea să fac curat în jur dacă trebuie.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Spuneai de un bun simţ moldovenesc, eu mă gândeam că e vorba de un bun simţ artistic, până la urmă, fiindcă am văzut felul acesta de a fi la mulți artiști, colegi ai tăi…
MARIUS MANOLE: Eu cred că ţine de educaţie, nu de artă. Am întâlnit oameni cu mult bun simţ, care nu erau actori sau artişti. Suntem, într-adevăr, un soi de oameni în teatru, mulţi, din ce în ce mai mulţi tineri, care avem un fel de echilibru, un fel de modestie, un fel de simţ al valorii şi nu al supralicitării sau al supraevaluării. Ştim unde ne e locul, ştim cât putem, ştim ce vrem şi lucrul ăsta ne ajută.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Eu am crezut că ţine de trăsăturile artistului, că nu pot ajunge departe decât oamenii care au aceste calităţi…
MARIUS MANOLE: Da, se poate, uite și exemplul lui Gigi Căciuleanu. Simţeai câteodată că
