Cei mai multi dintre noi, daca ar raspunde repede la intrebarea “Vrei sa fii propriul tau sef sau preferi sa fii subaltern?” ar alege, fara prea multe ezitari, pozitia dintai. Pare cu mult mai placut, mai confortabil si mai onorabil locul de stapan al propriilor tale idealuri profesionale. Numai ca nu e neaparat asa.
Cand esti antreprenor, trebuie sa fii maestrul unui crez si al unei idei si, in plus, trebuie sa decizi nu numai pentru tine, ci si pentru altii. Trebuie sa fii mai bun decat toti cei care lucreaza pentru tine si sa fii in stare sa ii scoti – si sa te scoti – din orice incurcatura. Trebuie sa fii atent, meticulos si creativ deopotriva, iar in plus, n-ar fi rau sa te faci ascultat, respectat si, preferabil, iubit, iar asta nu e niciodata un lucru prea simplu.
Am stat si am cantarit optiunile mele si mi-am dat seama ca mie, de exemplu, mi-a fost atat de greu sa accept deciziile editoriale ale altora, incat am sfarsit intr-un antreprenoriat avantat in care mi-a fost adesea foarte greu, dar nu atat de greu pe cat imi era cand trebuia sa accept fara sa cracnesc decizii care, de fapt, ma revoltau. Numai ca, uneori, fantazez si-mi spun ca as putea reveni in postura de angajat, dar nu oricum, ci, de exemplu, ca secretara a unui mare condeier. Sa ii notez ideile din cand in cand si sa i le restitui la momentul potrivit. Sa astept cuminte la birou cat timp el isi scrie scrisorile si sa am nu ragazul, ci obligatia sa citesc toate cartile splendide ale literaturii universale.
Spun fara ipocrizie ca eu personal m-am decis ca este mai simplu sa… CITESTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
