Este consultant în managementul afacerilor și a contribuit, în diverse poziții manageriale, la construirea și consolidarea unor business-uri importante de pe piața românească. Și-a marcat drumul profesional cu mari realizări, dar și cel personal cu achiziții emoționale și intelectuale de mare valoare.
Monica Florea este o profesionistă excepțională în zona de management și consultanță a țării noastre, o arhitectă a echipelor profesionale de succes în care există, deopotrivă, și rigoare, și iubire, dar și o femeie care nu abdică de la fericirea adusă de familie, prietenie, maternitate, suroritate, în viața sa personală.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Când ți-ai dat seama că stăpânești regulile complicate ale business-ului, ce școli ai urmat, ce ai studiat până ai reușit să-ți construiești reputația excepțională?
Monica Florea: Ca parcurs educațional, am dubla specializare de Inginer și de Economist, acestea nefiind neapărat rezultatul unor alegeri personale. Liceul cu profil Economic și l-au dorit părinții pentru mine fiind dorința lor de a “ieși copilul cu o meserie”, iar pentru mine alegerea lor a fost o mare tristețe, eu dorind, la vârsta-mi de atunci, să devin jurnalistă. Specializarea de inginer agronom, urmată de masterul în Marketing și Audit au fost doar borne firești ce se impuneau atinse, fără a pretinde că sunt alegeri potrivite cu ceea ce-mi doream. Peste timp, însă, mi-am găsit propriul drum, folosind câte ceva din arsenalul educațional dobândit.
Am urmat diverse cursuri și specializări, rămânând în zona de management al business-urilor din industria FMCG (Fast Moving Consumer Goods). Este ceea ce mă pasionează și fac cu bucurie. Sunt un om de construcție – construiesc, conduc, dezvolt echipe și business-uri antreprenoriale de peste 22 de ani.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum ai devenit ce ești astăzi, acest om de construcție?
Monica Florea: Temelia a ceea ce sunt azi e mama! A reușit să pună în mine o dorință arzătoare să reușesc în tot ce fac! Mama și-a dorit să pot să mă înalț dincolo de orice neputință.
Toată copilăria am simțit că ne vorbea despre netrăirea ei, despre ceva ce n-a reușit să atingă, ceva pentru care eu și sora mea trebuie să luptăm! Această perspectivă emoțională m-a însoțit ani la rând și a dictat parcursul meu, a fost o formă de setare mentală care mi-a dat această hotărâre. La vârste fragede reușeam să duc responsabilități de adult, iar asta a amprentat toată devenirea mea, dându-mi încredere că pot.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce se întâmpla asta în copilăria ta? Ce anume responsabilități aveai?
Monica Florea: În anii ’90 părinții aveau grija job-ului într-un program solicitant și o nesiguranță a vremurilor. Bunica avea nevoie de îngrijire specială, iar eu, fiind un copil crescut responsabil, am putut să duc grijile casei și ale creșterii noastre, a mea și a surorii mele mai mici, sub stricta observație și rigoare a părinților noștri.
Sunt multe trăiri ale anilor de atunci care au profilat destinul meu, atât personal, cât și profesional, așa că perspectiva maturității venite înainte de vreme m-a ajutat, totuși, enorm în viață.
Anii aceia m-au antrenat pentru un efort susținut și responsabilizare deplină.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Care e cheia succesului când lucrezi cu oamenii? Cum te faci ascultată, respectată de oameni?
Monica Florea: Au fost diverse etape prin care am trecut de-a lungul vremii, de la managementul directiv aplicat în anii dintâi, până la managementul colaborativ descoperit mai târziu. Experiența mi-a arătat că oamenii te urmează dacă ești competent, dacă ești încrezător – atât în tine ca lider și în ei ca echipa, dacă ești de încredere – onest și integru și dacă îți pasă de ei. Acestea au fost ingredientele pe care le-am pus în relația cu oamenii mei și cu business-urile. Managementul meu este despre multă rigoare, disciplină, dăruire, efort susținut, implicare, consecvență și spirit de echipă. Oamenii care lucrează cu mine trebuie să fie foarte buni. Sunt un manager care conduce la reușită, dar pentru asta trebuie să contribuim cu toții. Toate izbânzile noastre au fost despre puterea lui împreună, iar eu, alături de echipele mele, am reușit să facem adevărate minuni.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci minunile sunt făcute de oameni, datorită oamenilor cresc business-urile și-și ating obiectivele…
Monica Florea: Cu siguranță. Și nu doar business-urile. Și devenirea mea personală e legată strâns de oamenii pe care viața mi i-a adus în cale. Cred cu tărie că suntem suma oamenilor din viața noastră, iar dacă avem șansa unora valoroși cu atât mai multă desăvârșire. Eu am avut șansa să întâlnesc oameni de toate felurile și dintre cei care mi-au dat curajul să mă ridic tot mai sus, dar și cei care mi-au mai frânt din aripi. Toți au venit în viața mea cu sens, cu mult înțeles și cu mari lecții. Devenirea mea are o mare legătură și cu acele contexte de viață și oportunități care m-au întâmpinat. În anii de atunci, companiile erau la început, iar eu am avut libertatea de a experimenta și de a implementa propriile mele direcții de business, fără prea multe limitări. Aceasta a generat creșterea noastră împreună a business-urilor, a echipelor mele și a mea ca profesionist – ceea ce a fost o mare șansă și pentru noi, dar și pentru companii.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce rol au banii în epopeea asta a creșterii unui om? Sunt banii char așa de importanți?
Monica Florea: N-aș ști să-ți spun, pentru că alegerile mele n-au fost niciodată despre bani. N-am rămas și n-am plecat din business-uri pentru bani. Eram atât de pasionată de ceea ce făceam că uitam adesea să pun în balanță aspectul acesta. Știam că sunt un om valoros, dar n-am știut niciodată să apreciez, să măsor cât anume valorez, iar recunoașterea a venit adesea în momentul când decideam să plec din business.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și nu e cumva nedrept că se întâmplă asta?!
Monica Florea: Este, dar ce ar mai fi de făcut într-un astfel de moment? Eu, spre exemplu, nu am revenit asupra deciziei și mi-am văzut de drum, însă am văzut nenumărate situații când demisia a fost fluturată pe post de instrument de negociere. Ce am învățat eu din recunoașterile întârziate a fost să discut deschis despre asta și s-o fac la timp! E important să-l conștientizezi pe angajator de valoarea pe care o pui în business și de ceea ce primești și să ai o perspectivă obiectivă și măsurabilă asupra acestor aspecte. După ce dai claritate asupra așteptărilor pe care le ai, corelate cu ceea ce produci exista șanse de aliniere.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci care ar fi cele mai importante lucruri și aspecte din business? Ce contează? Ce face diferența?
Monica Florea: Oamenii sunt cei care contează – în primul rând. Oamenii sunt capitalul de bază al oricărei companii, apoi valorile sub care reușești să-i aduni pe oameni. De asemenea sunt importante : cultura organizațională sub care aliniezi întregul mediu, alături de viziunea și misiunea owner-ului care-i aduce și îi tine pe oameni împreună. Fiecare organizație are specificitatea sa dictată de context și de toți cei care generează acel context. Diferența intre companii se face din foarte multe puncte de vedere, dar oamenii sunt cei care dictează succesul sau insuccesul unei companii, apoi vin celelalte legate de viziune, misiune, valori, management, leadership etc
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum? Nu e adevărat că patronii sunt cei mai importanți? Că, în afară de ei, nimeni nu este de neînlocuit, cum am auzit cu toții de atâtea ori?
Monica Florea: Au fost ani în care angajatorii erau o forță supremă, apoi pe un deficit al forței de muncă, balanța s-a înclinat către angajați. E nevoie de echilibru în relația aceasta, este nevoie de aliniere pe o înțelegere comună asupra faptului că nici angajatul nici angajatorul nu sunt într-un raport de forțe, și nici pe un câmp de bătălie care se lasă cu învingători și învinși, ci mai degrabă suntem cu toții într-un parteneriat onest și asumat, din care e important să ieșim victorioși cu toții. Au trecut vremurile în care angajatul executa supus tot ce i se spunea și era la dispoziția angajatorului. Angajații de astăzi au alte nevoi și așteptări de la angajatorii lor, iar respectul și încrederea sunt esențiale.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum au trecut anii aceștia peste tine?
Monica Florea: Au fost ani de creștere, de evoluție, de mari înțelesuri, de provocări, de alegeri pe care mi le-am impus A fost o zbatere frumoasă, pentru că am ales întotdeauna cu sufletul și asta m-a împlinit mental, emoțional. Am luat decizii bune la timpul potrivit, mi-am croit drumurile ca să se potrivească cu felul meu de a fi și de a face, am ales să lucrez cu oamenii care-mi plac, să nu mai las nici o risipire de timp și de energie.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Iar dacă ar fi să ne ajuți să decidem dacă alegem să lucram pentru noi sau pentru alții, ce ne-ai putea spune?
Monica Florea: Această alegere ține în primul rând de cum e construit fiecare, de profilul mental, emoțional, aspirațional al fiecăruia. Motivația și valorile sunt cele care ne dictează alegerile. Ce suntem dispuși să facem și ce nu vrem să facem, cât de mult sau de puțin putem duce sau îngădui fiecare. Apoi depinde în ce etapă de viață te găsești și prin ce experiențe te-a purtat viața. Dacă e să vorbesc despre mine, eu nu mi-am dorit neapărat această experiență, dar era ceva de încercat în această viață, iar la un moment dat au venit peste mine niște contexte corelate cu niște oportunități care m-au împins în ipostaza de partener în niște business-uri antreprenoriale. Am vrut să încerc și asta, dar nu am planificat în acest sens. Nu m-am temut de eșec, însă mi-am luat în calcul și nereușita, în condiții de riscuri calculate. În acest context m-am aruncat în experiența antreprenorială, iar în momentul când am simțit că nu mă împlinește cu adevărat, am găsit o cale să mă opresc la timp. Am avut două proiecte de business din care m-am retras când am simțit că direcția nu este una care rezonează cu ceea ce sunt și cu perspectiva mea de business. În urma cu doi ani, am făcut firma de consultanță în management, căci aici am simțit că e despre mine și despre ce pot să fac eu dată fiind experiența dobândită, care poate fi valoroasă pentru cei care au nevoie de expertiza mea. Conchizând – alegem să lucram pentru noi sau pentru alții numai după ce analizăm atent: cine suntem cu adevărat, ce vrem să facem și ce ne dorim să lăsăm în urma noastră, ce ne împlinește ca oameni și ca profesioniști, ce ne califică pentru un parcurs pe cont propriu, cât suntem dispuși să riscăm. E un întreg proces care ar trebui să dicteze această alegere. Antreprenoriatul și business-urile nu-s pentru toți și nu toată lumea își dorește să fie în acest carusel de trăiri. Dacă ești pasionat de ceva și nu vrei să depinzi de un angajator, poți alege să lucrezi pe cont propriu ca freelancer, făcând la nivel de excelență ce-ți place, dar nici perspectiva aceasta nu e pentru toată lumea. Sunt alegeri pe care fiecare le face după cum simte, important este să fim în armonie cu noi.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și cum ești acum? Să înțeleg că lucrezi și pentru tine, dar și pentru altcineva?
Monica Florea: În aceasta etapă în care mă găsesc am ales să activez în zona de consultanță, dar să fiu parte și din managementul executiv, din dorința de a rămâne ancorată în business în mod direct, dar și dintr-o mare dragoste pentru un brand pe care-l iubesc – Râureni, o companie de care mă leagă o perioadă frumoasă a vieții mele profesionale. Mă ocup în continuare de câteva proiecte importante, dar dintr-o perspectivă care-mi conferă o reașezare a abordării manageriale.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum împaci timpul pentru business și familie?
Monica Florea: E o întrebare grea, pentru că e dificil de găsit un echilibru. Rucsandra, fetița mea, a reușit să impună o reconfigurare a timpului meu, însă port cu mine tristețea asta că n-am fost îndeajuns lângă ea când era mai micuță. Am șansa unui soț care a înțeles pasiunea mea pentru muncă, implicarea mea totală în tot ceea ce fac și m-a susținut în tot parcursul meu, iar azi spun cu recunoștință că reușitele mele, rezultatele profesionale se datorează în mare parte echilibrului de acasă. N-aș fi fost nimic din ceea ce sunt dacă acasă nu aș fi avut o familie care să fie alături de mine și să-mi dea voie să urmez orice drum aleg, iar ei să mă însoțească oriunde am demers. Acasă a fost armonie și asta mi-a dat putere să duc lucrurile la un nivel foarte înalt. Ultimii ani mi-au adus mai mult echilibru, însă recunosc că mai am de lucrat la acest aspect. E mereu mult de muncă, dar “munca” mă face să am o relație bună cu mine, așa că nu am privit-o niciodată ca pe o corvoadă și nu mi-a fost niciodată povară, din contră e cea care a dat sens vieții mele și a fost ceva ce am putut să duc cu bucurie. Important este să nu se strice echilibrul între muncă și viața de acasă.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Apropo de acasă… Unde e acasă pentru tine?
Monica Florea: Acasă e oriunde sunt cu familia mea. Oriunde sunt cu ai mei. Acasă e locul în care m-am născut și am crescut, acolo unde sunt părinții mei, la Drăgășani. Acasă e la Deva locul în care dragostea m-a găsit, unde l-am întâlnit pe soțul meu și unde am născut-o pe Rucsandra mea minunată. Acasă e aici la București unde sunt alături de ei și de sora mea pe care o iubesc nespus de mult. Acasă e oriunde e iubire, dragoste, înțelegere, armonie, sens, acolo unde suntem noi toți.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ești o romantică în lumea business-ului. Eu am tot auzit să în viață trebuie să alegi între bani și dragoste, că nu le-am putem avea pe amândouă? Tu ce alegi?
Monica Florea: Mărturisesc dintr-o suflare că dragostea este alegerea mea. Ea este cea care m-a împlinit ca om. Nu banii sunt cei care mă definesc. Banii sunt un mijloc pe care-i poți obține în funcție de cât de priceput ești să ți-i negociezi. Dar dragostea este despre tot ce poți fi tu ca om, despre familie, despre copil, despre tine și cei de lângă tine, este cea care dictează trecerea mea prin viață.
