Intr-una dintre zilele acelea grabite si intesate de treburi, in care cu o mana scriam, cu alta citeam si cu cealalta ma inchinam ca sa trec cu bine peste o noua zi, cand s-a facut ora s-o duc la scoala pe fetita mea cea mare – care invata dupa-amiaza – m-am gandit cat de mult timp as economisi daca nu mi-as mai pierde vremea sa ma imbrac cu hainele de strada, desi era plina iarna…
Si m-am hotarat sa plec asa, in capotul de stamba acoperit de geaca de fas, cu picioarele goale indesate in Ugi – scris chiar asa, cu un singur g, ca erau imitatii – si s-o las repede cu masina in fata scolii. Apoi sa revin si sa continui sa scriu, sa citesc, sa ma-nchin, cu tentaculele mele.
“Nu va trebui sa cobor deloc din masina”, mi-am spus, si am demarat in tromba, sigura pe cauciucurile de iarna si dornica nu atat sa duc copilul la timp, ci sa ma intorc mai curand in biroul meu. Numai ca socoteala din living nu s-a potrivit cu cea din fata scolii, unde un tatic isi parcase masina pe jumate de drum, iar oglinda mea laterala n-a fost in stare sa treaca, gratioasa, pe langa oglinda lui labartata, cum spuneam, pana-n mijloc de carosabil. Oglinzile au pocnit, amandoua, cu zgomot. Fiica mea s-a ingrozit si eu am rugat-o sa intre la ore si sa nu se gandeasca la nimic altceva decat la lectii. Domnul tatic a venit la mine la geam si, cu un deget indoit ca un carlig, m-a invitat sa-mi arate ce isprava am facut.
Am coborat, rusinata nu de incalceala oglinzilor, ci de haosul meu vestimentar, pe care am incercat sa-l acopar cu fasul caruia, de graba si de disperare, i-am rupt fermoarul. Mi-am dat un pic de curaj, gandindu-ma ca poate o sa ma creada o fashionista excentrica, asa, cam ca Iulia Albu care umbla cu gaina. Din privirea lui, am inteles ca nu m-a crezut. Si apoi am trecut la explicatii si negocieri.
Nici nu mai conteaza cine e de vina – i-am spus eu… CITESTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
