Se spune mereu ca suntem suma deciziilor si alegerilor noastre. Ca fiecare schimbare a drumului, catre dreapta sau catre stanga, reconfigureaza traseul, desenandu-ne din nou, destinul, la fiecare pas. Nu stim niciodata cum ar fi fost daca am fi facut altfel… Si, totusi, oricat de mult ne-am transforma dinspre inceputul spre sfarsitul vietii – adaugand asupra noastra invatatura, putere, experienta, uimiri sau averi – ramanem aceiasi in miezul nostru de unicitate si splendoare.
Nimic nu se pierde, totul se transforma. Nici noi, si nici realitatea din jurul nostru. Afirmatia lui Antoine Lavoisier este inca actuala si probabil ca va fi mereu, si atunci cand este privita cu seriozitate filosofica, si asezata in lumina unui zambet. Nimic nu se pierde, totul se rataceste – glumeam in adolescenta cautand hainele sau cartile pierdute prin casa, iar acum, de cand m-am facut om mare si zambesc si ma joc mai putin, luand viata atat de in serios pe cat se poate intr-un exercitiu perpetuu de fericire, cobor dinspre metafizic spre sensul concret, palpabil, al transformarii.
Nici tineretea mea nu se pierde, doar se ascunde sub o umbra de rid. Nici dragostea nu se pierde, doar se adaposteste intre faldurile ocrotitoare ale rutinei de fiecare zi, ale obligatiilor mai mari fata de ceilalti decat fata de tine insuti. Nici banii nostri nu… CITESTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
