fbpx

Ana Baniciu: Îmi doresc să ajung foarte sus în muzică

de

Își decojește încet-încet eticheta de „fata lui Baniciu” și își construiește propriul ei drum artistic cu talent, grație, tenacitate. Ana Baniciu este, la 23 de ani, o cântăreață iubită și admirată de sute de mii de fani, o femeie frumoasă, un om bun, harnic, de cuvânt, de pus pe rană.

Fotografii de Paul Buciuta / Marea Dragoste

Stilistă: Rodica Pucă

Make-up artist: Mirela Vescan
Hair-Style: Cristina Grama, Salon Fason

Ținute: halfstore.ro
Locație: Club Cortina, Corbeanca

Material realizat în august 2015

Alice Năstase Buciuta: Cum continuă viaţa ta de artistă după ce s-a terminat proiectul LaLa Band? Erai pregătită pentru drumul pe cont propriu?

Ana Baniciu: A fost bruscă terminarea serialului, iar eu nu am anticipat-o. S-a terminat dintr-o dată şi ne-am trezit că trebuie să facem fiecare ce știm, ce putem… Sigur că toți ne-am gândit să continuăm cu muzica, să rămânem în zona artistică. Majoritatea şi-au făcut business-uri. Și eu mi-am făcut un business, totuşi, nouă ne place să cântăm şi atunci am încercat să facem în continuare lucrul acesta.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai avut senzaţia că te-ai făcut mare dintr-odată?

ANA BANICIU: Am avut noroc că nu luasem experienţa asta cu LaLa ca pe o experienţă ce va dura o viaţă. Mi-am dat seama că, la un moment dat, se va termina şi, chiar dacă a fost greu, dacă a fost brusc, cred că eu eram pregătită pentru orice. Cred că am reacţionat ok, m-am descurcat. Evident că au fost momente mai dificile şi chiar și acum mi-e dor de perioada aceea.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Mircea spunea despre tine că ai fost un copil matur dintotdeauna, ai fost serioasă, muncitoare, pe picioarele tale. Aşa te vezi şi tu când priveşti înapoi în copilărie?

ANA BANICIU: Nu am făcut mari prostii sau boacăne în copilăria mea. Cred că m-a maturizat faptul că am cântat în corul Alegretto, am fost în colectiv de mică de tot, am umblat prin toată lumea şi, la rândul meu, am avut grijă de alţi copii mai mici în cor… M-a maturizat şi faptul că am fost în televiziune de la o vârstă foarte fragedă, am stat patru ani în TVR, la emisiunea lui Titus Munteanu, „Numai cu acordul minorilor”, deci am muncit de mică. Dar nu era neapărat o muncă pe care să o simţi, mie mi-a făcut foarte mare plăcere.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu ţi-a afectat şcoala faptul că făceai atât de multe alte lucruri în plus, faţă de ceilalţi copii?

ANA BANICIU: Nu, am reuşit să mă descurc. Am încheiat acum ultimul an de facultate, chiar mă întreb cum am reuşit să le duc pe toate la bun sfârşit. ( râde) Dar am reușit.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum te vedeau colegii de şcoală? Nu te invidiau vreodată?

ANA BANICIU: N-am avut niciodată probleme. Am fost mereu o fire deschisă cu toată lumea din jur şi atunci oamenii s-au comportat foarte frumos cu mine şi au fost foarte receptivi la ce făceam, mă sprijineau. Probabil au fost prin preajmă și câteva persoane invidioase, dar nu şi-au arătat invidia în aşa fel încât eu să simt. Am prieteni pe care îi iubesc tare mult, care îmi sunt alături din liceu sau chiar de mai înainte. Ei sunt alături de mine în continuare şi de fiecare dată când lansez ceva nou, mă încurajează şi îmi spun părerea lor sinceră. Dacă nu le place, îmi spun, iar eu am încredere.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Mă tentează să te tratez ca pe un copil, pentru că te cunosc de mică, dar știu că ești o domnișoară, ai aproape 23 de ani, ești o tânără femeie… Cum ai cunoscut dragostea, cum te-ai îndrăgostit prima dată?

ANA BANICIU: Prin faptul că m-am axat foarte mult pe carieră, pe muzică, în general, şi nu prea m-a interesat partea asta. În viața mea a venit foarte târziu perioada iubirii. Abia la douăzeci de ani m-am îndrăgostit prima dată, cu adevărat. Evident că mai fuseseră și înainte câteva impresii fugitive, credeam eu că sunt iubiri, dar, de fapt, nu erau. La douăzeci de ani m-am îndrăgostit cu adevărat, am suferit şi am învăţat din asta extrem de mult pentru că, fiind prima dragoste şi venind atât de târziu, am simţit nevoia să ofer totul din mine, să mă ofer aşa, pe tavă, ceea ce nu este bine întotdeauna. Aşa că, acum, m-am mai ponderat şi nu mai sunt aceeaşi persoană. Mă implic, dar nu chiar atât de mult. Consider că totul se întâmplă dintr-un motiv şi că a venit persoana respectivă şi momentul acela, atunci, ca să învăţ ceva din asta. Şi suferinţa are rolul ei în creşterea şi în maturizarea mea.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu ar fi fost mai simplu şi mai frumos să fie prima dragoste pentru totdeauna, o iubire veşnică, aşa, ca în poveşti?

ANA BANICIU: Mi-aş fi dorit, dar, în ziua de azi este destul de greu să găseşti un bărbat așa, ca aceia din povești, care să-ţi fie alături pentru totdeauna. (râde).

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Crezi că e problema bărbaţilor sau şi a femeilor care nu mai ştiu ce să căute?

ANA BANICIU: Probabil, nu am stat să mă gândesc mai mult, pentru că aş lua-o razna (râde). Probabil sunt din ambele părţi lucruri care nu funcţionează, dar eu cred că trebuie să ştii, când te aşezi la o masă cu cineva sau când inviţi pe cineva la o cafea, de ce l-ai invitat şi ce vrei de la persoana aceea. Dacă se ştie de ambele părţi, atunci cu siguranţă va ieşi ceva frumos.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Spuneai mai devreme că înveţi din lucrurile acestea, că au fost o lecţie. Cum ai desluşit că aşa stau lucrurile, că învățăm trăind? E și asta tot o formă de maturitate…

ANA BANICIU: Cred că pur şi simplu așa simt. Încerc foarte mult, mai ales în ultima perioadă, să atrag lângă mine oameni care au o energie foarte bună, oameni care să îmi transmită ceva bun. Încerc să mă feresc de oamenii care simt eu că nu sunt în regulă pentru mine. Am avut abilitatea asta de mică, să citesc oamenii. Am învăţat şi de la ai mei, mi-am dat seama că de la taică-meu am moştenit acest dar. Niciodată nu am vorbit urât unei persoane, nu am dat la o parte pe cineva de lângă mine într-un mod urât.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar foloseşti nişte tehnici anume, meditezi, faci yoga?

ANA BANICIU: Nu, dar îmi place foarte mult să mă cunosc. Cred că dacă ne dorim un lucru cu adevărat, cu siguranţă el se va întâmpla pentru că transmitem acea energie şi ea se va întoarce la noi. Până acum mi s-a întâmplat tot ce mi-am dorit.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Mulţi oameni nu ştiu ce vor sau cine sunt. Tu ştii despre tine ce îţi doreşti cu adevărat?

ANA BANICIU: Probabil că încă nu am aflat nici eu ce îmi doresc cu adevărat, ştiu ce îmi doresc în perioada asta şi, evident, pun cariera pe primul loc acum, pentru că mi se pare că acum este momentul să pun cariera pe primul loc. Am 22 de ani, e vârsta ideală. Mama îmi spune, totuși, mereu: „Trebuie să fii cu cineva, să ieşi”. „Da, o să am timp de asta toată viaţa”, îi răspund (râde). Acum toată energia mea se canalizează spre carieră, dar am şi prieteni mulţi, ieşim şi ne distrăm, familia, care e importantă, ai mei, cu care împărtăşesc tot ceea ce fac…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Pe cine cuprinzi în noţiunea asta, „ai mei”?

ANA BANICIU: Maică-mea, taică-meu, bunica mea (mama mamei), pe care o iubesc tare mult. Bunica mea este modelul meu în viaţă, este cea mai energică, cea mai pozitivă şi cea mai modernă femeie la vârsta ei. Are 70 de ani şi ai impresia că vorbeşti cu un om tânăr. Cu ea chiar poţi vorbi orice!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Bunica ta cu ce s-a ocupat?

ANA BANICIU: A fost profesoară de limba română, o profesoară foarte iubită.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi mama ce profesie are?

ANA BANICIU: Mama a lucrat în mai multe domenii, de exemplu în publicitate. Iar acum mă ajută pe mine în afacerea pe care am făcut-o, pentru că are un ochi foarte critic, știam asta de când eram mică. Are un stil aparte, îmi dă mereu idei pentru creațiile de la atelier. Ea mă ajută în toate şi eu continui să simt că sunt totul pentru ea, şi-a pus încrederea şi toate resursele mai de preţ în mine, iar eu acum am o responsabilitate, să nu o dezamăgesc. Muncesc pentru asta. La fel se întâmplă şi la taică-meu care, și el, are nişte aşteptări, dar mai mult în ceea ce priveşte şcoala…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci el te bate la cap să îţi vezi de şcoală, nu de muzică?

ANA BANICIU: E mult spus că mă bate la cap. Am avut noroc de nişte părinţi care nu m-au stresat foarte tare, m-au lăsat să-mi aleg singură ce vreau să fac, nu mi-au impus ceva. La fel şi acum, în tot ce fac le cer părerea, iar taică-meu niciodată nu îmi zice „nu face asta!”, ci e alegerea mea. Nu s-a întâmplat niciodată să îmi impună ei ceva.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Trăim într-o lume în care nu prea mai există familiile tradiţionale. Ţi-a fost greu când s-au despărţit părinţii tăi?

  • Credit: PAUL BUCIUTA/ Marea Dragoste
  • Title: Ana Baniciu

Pagini:  1 2 3

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *