trec ambulanţe mov pe serpentine
tămâia-n coji de brazi începe-a lăcrima
e-o deraiere de petale de cătină
octombrie-mi sărută inima
sunt munţii plini de-arhangheli care zboară
de pini, de cuci, de flori, de rugăciuni
de schituri care cântă la vioară
de tei frumoşi cât viaţa lumii de bătrâni
vai, dumnezeu pluteşte peste munţi
nu te-ntrista de disperarea mea, alice,
septembrie-a trecut, suspinele sunt punţi
mă-mbăt, mă sinucid, mă vindec cu matisse
trec ambulanţe mov, vin astenii
cu moartea care-aşază dangăte în flori
mitologii, mitologii
te pregăteşti să zbori, refuzi să mori
Photo by Daniele Levis Pelusi on Unsplash
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
