fbpx

Anca Sigartau: Am iubit pana la Dumnezeu si dincolo de El!

de

Anca Sigartau isi aminteste cu dragoste de intalnirile cu oameni frumosi de care a avut parte. Listeaza cu atentie si drag nume faimoase din teatru care i-au atins sufletul si vorbeste cu emotie despre “ingerii” pe care-i are acasa: Sonia, Teodor, si Iosif.

Imi doream sa am 6 copii

Marea Dragoste/ Tango: Lumea va stie si va admira ca mama singura cu trei copii, aveti o imagine pozitiva, chiar de mama eroina.

Anca Sigartau: Copiii au venit destul de repede pentru ca eu am vrut copii. Am crescut singura si asta m-a marcat, si
de-aici mi-a venit dorinta de a avea multi copii. Imi doream sa am 6 copii, de fapt. La un moment dat, in timpul unei emisiuni, cineva a dat telefon si a spus ca-si doreste sa faca un copil si sa-l creasca singura, ca uite-o pe Anca Sigartau cum creste 3 copii singura, numai ca eu nu i-am facut sperand c-o sa-i cresc singura. Si m-a intrebat „Cum, regretati c-ati facut 3 copii?“  „Da, regret ca am facut 3 cu asta, as fi facut 6 cu altul cu care ramaneam“ , i-am raspuns. Cam asta este, n-a fost o optiune sa cresc 3 copii singura. Nu sunt un martir, de aceea evit sa mai vorbesc despre copii pentru ca toata povestea asta incepe sa capete un aer de mama eroina. Nu sunt mama eroina! Sau toate mamele sunt eroine in felul lor, pentru ca un copil este un cadou care ti se face, il primesti sau nu, dar e o intalnire. Voi spune un lucru care o sa socheze: eu nu am avut instinct matern. Cand am nascut-o pe fata mea, ma uitam la ea si primul lucru pe care l-am gandit cand am luat-o in brate a fost ca am facut cunostinta cu cineva care a venit din Ceruri si ca avem de parcurs o perioada impreuna. Si m-am rugat sa fie o perioada frumoasa in care sa nu-i fac rau.

Marea Dragoste/ Tango: Dar e foarte frumos ca ati gandit asa!

Anca Sigartau: Da, dar n-am avut sentimentul acela de posesie, n-am simtit ca este al meu si numai al meu.

Marea Dragoste/ Tango: Pai, poate nici nu e de dorit acel sentiment de posesie.

Anca Sigartau: Nu poti sa stii cum e mai bine. Eu am fost foarte deschisa si foarte receptiva la lectiile pe care le-am primit de la copiii mei. Am invatat foarte multe si ii multumesc lui Dumnezeu, caci daca Dumnezeu mi-a dat copii inseamna ca am avut multe lectii de invatat.

Marea Dragoste/ Tango: Cum v-ati descurcat cu ei mici, la inceputul carierei?

Anca Sigartau: Eu am mers pur si simplu pe drum, nu am stat sa ma gandesc daca sa fac pasul respectiv sau nu. Eu am facut copilul si a trebuit apoi sa merg inainte. Poate ca ar fi trebuit sa ma gandesc mai mult inainte de a face copilul, dar, si daca ma gandeam, tot m-ar fi luat multe prin surprindere. Mi-am dorit mult sa am copil, pentru mine relatia barbat-femeie insemna o familie, sa traiesti si sa imbatranesti impreuna, si sa ai nepoti.

Marea Dragoste/ Tango: Dar aveati o cariera de sustinut, cum v-ati descurcat? Ati avut parte de ajutor?

Anca Sigartau: Cand am ramas gravida nu eram la niciun teatru. Eram insarcinata in 6 luni cand m-am dus pentru auditie la Teatrul Bulandra. Si m-am strans, m-am legat sa nu se vada ca sunt gravida si am luat concursul asa grasuta cum eram. Dupa care, au aflat ca sunt gravida. Am nascut in octombrie si in ianuarie m-a chemat la teatru domnul Caramitru, care era atunci director. Si cand mi-a spus secretara ca ma cheama directorul, i-am spus si eu mamei ca probabil ma cheama ca sa ma dea afara, pentru ca am stat cu copilul, neluandu-mi concediu postanal. De fapt, eu n-am avut niciodata concediu, nici prenatal, nici postnatal, eu am facut copiii intre stagiuni, asa s-a intamplat. Pe Tudor l-am nascut in iulie si am jucat pana in 8 luni, Pe Iosif l-am nascut in octombrie, a inceput stagiunea, si repetitiile le-am inceput pe 1 noiembrie, cand avea doar o luna si il luam cu mine. Pe Sonia am luat-o cu mine de cand avea 4 luni, de cand am inceput repetitiile cu domnul Ciulei si stiu ca o puneam in cabina, ii aprindeam luminile si-apoi intram in scena. La un moment dat, se mai auzea un urlet si-i spuneam domnului Ciulei sa ma ierte ca am nevoie de 5 minute de pauza. Ma duceam repede, ii dadeam sa manance si ma intorceam. Dar nimeni nu s-a plans, n-am deranjat.

Marea Dragoste/ Tango: N-a fost o problema pentru sarcina sau pentru rol sa urcati pe scena insarcinata?

Anca Sigartau: Nu, am jucat pana in 8 luni, dar in 6 luni, cand m-a vazut domnul Ciulei – eu il jucam pe Puk –, s-a uitat la mine si a exclamat amuzat: „Ei, acum, sunteti doi Puci“ . Ma gandeam ca o sa fie agitat copilul meu, din cauza activitatii mele intense, dar n-a fost. Cand ramasesem insarcinata cu al doilea, ma gandeam ca stiu totul de la primul. Cand colo, n-are nicio legatura cu primul si cu ce credeai c-o sa fie. Sincer, la mine, la al doilea copil, socul a fost maxim. Tin minte odata ca Sonia avea un an si jumatate, pe Tudor il tineam in brate si trebuia sa gatesc, eram cu mamaliga pe foc si m-am ars, apoi am inceput sa plang pe rupte pentru ca nu stiam cum sa ma descurc cu copiii si aveam senzatia ca e imposibil sa reusesc. Ma gandeam ca am facut doi copii si n-o sa pot sa-i cresc pentru ca sunt prea multi. Dar am reusit.

Nu am mers la doctor pana in 6 luni de sarcina, ca sa nu mai poata sa-mi spuna nimeni: „Da-l afara!“

Marea Dragoste/ Tango: Ati avut probleme cu sarcinile, cu nasterile?

Anca Sigartau: Nu, n-am avut, desi am trei cezariene, iar a doua a fost facuta la prea scurt timp fata de prima. Dar nu m-am gandit la lucrul acesta, ziceam ca asta e treaba doctorilor.

Marea Dragoste/ Tango: Daca nu ati fi fost la varsta aceea foarte tanara si aveati peste 30 de ani, sa zicem, credeti ca ati mai fi trecut cu asa o seninatate peste toate lucrurile acestea?

Anca Sigartau: Inconstienta ajuta, cu siguranta. Dar nu vreau sa se inteleaga ca acesti copii au venit dintr-o inconstienta. N-a fost o inconstienta, i-am dorit, asa am fost educata, ca cel mai important lucru, dincolo de cariera, este sa faci copii. Important este sa-i ai cat esti tanar, ca sa ai putere si sa-i poti vedea mari. Acum, sigur ca se poate intampla sa-i faci cat esti tanar si sa n-apuci sa-i vezi mari. Intre al doilea si al treilea am avut o problema medicala foarte grava si mi s-a spus ca n-o sa pot sa mai am copii si ca aparitia unei a treia sarcini mi-ar fi fatala. Si cu toate astea, eu am stiut ca Dumnezeu e sus si ca-mi doresc al treilea copil. Probabil ca am fost eu contra medicinei.

Marea Dragoste/ Tango: Tatal copiilor ce spunea? A fost de acord sa va puteti viata in pericol?

Anca Sigartau: El era medic si era foarte impotriva, pentru ca stia consecintele. Dar era o dorinta de-a mea atat de puternica, incat credeam ca, daca o sa am al treilea copil, acea problema medicala va fi complet invinsa. Totusi cand te confrunti cu un lucru grav medical, uneori, nici nu mai stii ce faci, te incearca disperarea.

Marea Dragoste/ Tango: Dar acea problema medicala va punea viata in pericol oricum sau doar in cazul unei sarcini?

Anca Sigartau: Problemele le aveam oricum, dar o sarcina era fatala si cu toate astea am mers pana la capat. Dar lumea nu intelegea, imi spunea „ai doi copii, de ce ti-l mai doresti pe al treilea?“ „Pur si simplu“ , le raspundeam. Si a venit si-al treilea.

Marea Dragoste/ Tango: Fara  nicio problema?

Anca Sigartau: N-a fost nicio problema. A venit Iosif pe lume si s-a rezolvat si problema respectiva. Cand ramasesem gravida, nu am mers la doctor pana in 6 luni de sarcina, ca sa nu mai poata sa-mi spuna nimeni: „Da-l afara!“. Asa ca nu a mai fost cale de intoarcere, a trebuit sa merg pana la capat. Dar nici nu am avut probleme pe parcursul sarcinii, doar m-am ingrasat de plesneam.

Marea Dragoste/ Tango: Cum ati scapat de  kilogramele in plus capatate in timpul sarcinilor?

Anca Sigartau: Dupa primul si al doilea copil, a fost foarte usor. La al treilea a fost mai greu, dar le-am dat jos, insa dupa-aceea m-am ingrasat la loc, pentru ca sunt pofticioasa.

Marea Dragoste/ Tango: V-ati chinuit cu regimuri?

Anca Sigartau: Intotdeauna, pentru ca de mica am fost pofticioasa. E un lucru trist din viata mea, am  incercat o suta de regimuri, nu ma tin de niciunul, pentru ca imi place painea cu unt si cu gem si laptele cu cacao, si, gustand din cand in cand, se duce tot regimul, de fapt, asta e.

Marea Dragoste/ Tango: N-au fost si roluri care impuneau o anumita forma fizica?

Anca Sigartau: Normal, mai ales cand am facut „Vreau sa fiu actrita“, pentru ca a fost un „one woman show“. Avusesem o perioada in care nu mai jucam roluri foarte grele si n-am vrut sa ma las, ca artist, sa amortesc, sa lenevesc.
Si-atunci, mi-am propus sa fac acest spectacol, la care ma gandisem de foarte mult timp si care a necesitat pregatire fizica. Si am mers cu bicicleta, am fost un om foarte activ, dar, din pacate, m-am operat la coloana si acela a fost momentul in care m-am ingrasat de fapt. Lumea nu stie, dar am avut o operatie la coloana, si de atunci a trebuit sa fiu foarte atenta cu miscarea. Stiu c-ar trebui inca sa mai slabesc, din respect fata de mine, fata de ceilalti si pentru faptul ca mi s-a intamplat sa pierd roluri pentru ca am avut kilograme in plus, dar eu cred ca, de fapt, n-au fost rolurile mele si ca eu am jucat atat cat a trebuit sa joc. Atata timp cat din punct de vedere medical ma simt bine, asta e, lumea trebuie sa-mi accepte si ridurile, si kilogramele in plus, si daca voi avea ceva intr-adevar de spus in continuare in meseria asta, atunci le voi spune si cu kilogramele astea in plus.

Mi s-a spus sa nu dau la Teatru, ca n-am nicio sansa, fiindca sunt mica si grasa

Marea Dragoste/ Tango: Spuneati ca v-ati dorit copii multi, pentru ca ati fost singura la parinti. Vorbiti-mi putin, va rog, despre copilaria dumneavoastra.

Anca Sigartau: M-am nascut in Bucuresti pe 29 iulie 1967, dintr-un tata ardelean de pe langa Bistrita si o mama moldoveanca de la granita cu rusii, exact langa Prut. Tata, fost refugiat, a venit in Bucuresti cand era foarte mic, mama era fata de preot. Am fost crescuta intr-o familie organizata, in care mama si tata s-au iubit foarte mult, s-au respectat, nu i-am vazut certandu-se, au avut marea intelepciune de a-si rezolva problemele departe de ochii mei, pentru ca probleme exista intotdeauna intr-o casnicie, dar eu nu am stiut de ele. Au fost profesori amandoi, mama de fizica, tata de istorie. Tata era foarte strict si mama l-a urmat indeaproape din acest punct de vedere, dar, desi mama ma mai altoia, ea era parintele cel bland, desi era pisicuta blanda care zgarie rau.

Marea Dragoste/ Tango: Spuneati ca tatal dumneavoastra era sever. Cum isi manifesta aceasta severitate?

Anca Sigartau: Are o severitate nascuta din pasiune. Fiind istoric pasionat, o raritate in lumea de astazi, avea pretentii si incerca sa demonstreze si sa convinga oamenii din jur, indiferent ca erau elevi, prieteni sau cunostinte, ca istoria este foarte importanta, ceea ce este si adevarat. Nu poti sa-ti intelegi prezentul si nici macar sa adulmeci viitorul, fara sa-ti stii un pic trecutul. Nu pot sa spun ca m-a chinuit si nu pot, in niciun caz, sa-mi judec parintii. Am avut insa un program foarte strict de lectura organizata, cu jurnal de lectura. Am fost un copil destul de singuratic, nu am avut prieteni, nu m-am jucat in fata blocului pentru ca stateam pe o strada pe care erau doar 4 copii. Amintirile care-mi vin in minte cand ma gandesc la copilarie sunt lectiile de pian si lectura, studiul care era chinuitor de multe ori, dorindu-mi in permanenta sa fiu si eu ca ceilalti. N-am facut din muzica o profesie, dar n-am incetat sa cant. Am ales sa ma duc la Teatru si nu sa dau la Conservator, dar, de multe ori, cand am probleme sau sunt nemultumita, imi spun ca ar fi trebuit sa ma duc dincolo.

Marea Dragoste/ Tango: Cum de ati dat la Teatru, pentru ca stiu ca aveati alte  ganduri, mai putin artistice?

Anca Sigartau: Cantam in corul de copii „Voces primavera“ al carui dirijor era Claudiu Negulescu, cand un music-hall, „Povestea micului Ben“, a facilitat intalnirea cu Alexandru Tocilescu si cu Gelu Colceag, care m-a intrebat intr-o buna zi, cand eram in clasa a-XII-a, daca m-am gandit vreodata sa dau la Teatru. Raspunsul meu a fost: „Nu. Eu ma pregatesc pentru ASE.“ Voiam sa ma fac directoare de hotel. De fapt voiam sa fac Relatii externe, pentru ca inauntrul meu era dorinta de evadare. Probabil ca imi doream sa plec din tara si daca am auzit ca e ceva cu externe, mi s-a parut OK. In schimb, pe 11 decembrie, ziua tatei, am ajuns acasa si i-am dat marele cadou, spunandu-i ca vreau sa dau la Teatru, chiar daca erau 200 de candidati pe 4 locuri. Am spus ca vreau sa risc macar o data in viata si, daca nu intru, nu-i nimic, nu ma mai duc a doua oara. Tin minte ca mi s-a spus sa nu dau la Teatru, ca n-am nicio sansa, fiindca sunt mica si grasa. Dar eu m-am bucurat de facultatea de Teatru.

Au fost momente infioratoare si-l rugam pe Dumnezeu doar atat: „Ajuta-ma sa ma scol maine!“

Marea Dragoste/ Tango: Ati simtit vreodata ca cei trei copii ai dumneavostra v-au stat vreodata in calea succesului profesional?

Anca Sigartau: Eu functionez ca o femeie normala, cu bucurii, cu necazuri, cu greutati, cu impliniri, si care, la final, cand trage linia spune: „puii mei sunt cei mai buni“. Asta-i concluzia legata de copii. Eu nu am prins concursul nici de la National, unde se scosesera vreo 18 posturi, n-am prins nici concursul de la Odeon, unde iarasi, erau multe locuri, n-am stiut de ele. Eram gravida cand am auzit de ultimul concurs de la Teatrul Bulandra, care avea doar doua locuri, unul la fete, si altul la baieti. Era deja o utopie, dar era Teatrul Bulandra, unde am visat dintotdeauna sa ajung.
La repetitiile cu „Visul unei nopti de vara“ , primul meu rol in Teatrul Bulandra ca actor angajat, domnul Ciulei imi spunea: „Mergi ca si cum n-ai atinge pamantul. Si sa fii atenta la fiecare zgomot, si la fiecare senzatie, si fiecare lucru sa insemne ceva“. Si daca as fi fost putin atenta in momentul acela, mi-as fi dat seama ca asa se traieste. Nu era o indicatie a personajului, era o indicatie pentru viata mea: trebuie sa mergi sa nu atingi pamantul, sa nu atingi zona asta urata a pamantului, de mizerie, sa fii atent la lectia si la lucrurile pe care ti le da pamantul, nu la materie neaparat. Daca as fi fost putin mai atenta in momentul respectiv, ar fi fost o buna lectie si in viata personala, in care nu am stiut sa-mi echilibrez atat de bine ratiunea cu pasiunea. Asta am inteles-o nu mult dupa, Dumnezeu mi-a dat lectiile pe care trebuia sa le am.

Marea Dragoste/ Tango: Il pomeniti des pe Dumnezeu. V-a dezamagit vreodata?

Anca Sigartau: Nu. Dar intotdeauna m-am gandit ca binecuvantarea nu a venit niciodata cu bucurie. Daca te gandesti la ceilalti care au fost cu adevarat binecuvantati, profetii, nu a fost o viata usoara, unii au stat in groapa cu lei, altul in mizerie, in mocirla, altul a fost incercat de cel intunecat, deci binecuvantarea nu vine intotdeauna cu fericirea pamanteasca. Si-atunci nu trebuie sa ai pretentii. Au fost momente infioratoare cand credeam ca n-o sa pot sa ma scol a doua zi si-l rugam pe Dumnezeu doar atat: „Ajuta-ma sa ma scol maine!“  De fapt sunt lucruri omenesti, toata lumea a trecut prin asta.

Faptul ca ai ajuns la un divort te impinge sa spui ca n-ai fost iubit

Marea Dragoste/ Tango: Ati intalnit marea dragoste, ati iubit vreodata fara oprelisti?

Anca Sigartau: Am iubit pana la Dumnezeu, si dincolo de El! Am avut, la un moment dat, o discutie cu Sonia, fiica mea, care avea vreo 16 ani atunci, si care m-a tocat marunt, a vrut sa stie despre tati, despre viata, si a disecat, mi-a analizat greselile. Stiu ca doar atat i-am spus: „e foarte bine cum gandesti, dar eu stiu, cand o sa ma duc acolo sus, la Dumnezeu, ca sigur am gresit, dar eu am iubit si nu stiu cate femei o sa poata spune lucrul acesta“ . Eu am iubit dincolo de Dumnezeu si cred ca asta a fost greseala. Cred ca trebuie sa iubesti pana la Dumnezeu.

Marea Dragoste/ Tango: Ati primit exact pe masura a ceea ce ati daruit?

Anca Sigartau: Sunt curioasa si eu sa aflu si stiu ca odata o sa aflu. Cand o sa ma duc Sus, o sa aflu. Faptul ca ai ajuns la un divort te impinge sa spui ca n-ai fost iubit, pentru ca daca ai fi fost iubit ai fi beneficiat de acel interes si ai fi putut sa invingi niste probleme. Si daca ai fi fost iubit, n-ai fi fost inselat.

Marea Dragoste/ Tango: Si ce reactie a avut fiica dumneavoastra la ceea ce i-ati spus?

Anca Sigartau: Sunt mandra ca, dupa aceea, s-a oprit, nu a mai putut zice nimic. Dar sigur ca eu vorbesc intotdeauna cu ea si-i spun ca este important sa faci acest echilibru intre ratiune si pasiune. De fapt, cred ca acolo este cheia. Vorbeam cu ea un lucru extraordinar: s-au facut cercetari si se pare ca, la ora asta, exista un creier al inimii care este in stransa legatura cu creierul. S-a demonstrat stiintific ca exista niste impulsuri si ca inima ar avea si ea un creier si e important ca impulsurile acestea sa se coordoneze cu cele din creier. Si cand i-am spus Soniei lucrul acesta, mi-a raspuns: „nu vezi ca, de altfel, daca faci o sectiune prin creier si una prin inima, ele seamana?“ . Mi s-a parut foarte frumos lucrul acesta. Intr-adevar, sunt la fel de importante, nu ai dreptul, ca fiinta umana, sa dai prioritate inimii si sa partinesti, nu e voie. Ori, eu am facut-o. Ca dupa aia am plans si am zis „Vai!“, asta a fost, e normal ca, daca bagi mana in foc, sa te frigi.

Marea Dragoste/ Tango: A fost vreun moment in care ati regretat ca ati dat totul?

Anca Sigartau: Sigur ca esti om si te gandesti ca – asa cum ziceam in interviu – daca ar fi fost altul, as fi facut 6 copii cu el, dar nu a fost el acela.

Marea Dragoste/ Tango: Cand si cum l-ati intalnit pe sotul dumneavostra?

Anca Sigartau: L-am intalnit la 19 ani. Fiind studenta la Teatru, am fost invitata la o seara culturala a studentilor de la Medicina. Mi s-a parut cel mai frumos si cel mai extraordinar om! Si e foarte bine ca mi s-a intamplat ca la 19 ani sa simt lucrul acesta. Dupa aceea a fost greu. Era student, eu l-am iubit, el nu stiu daca m-a iubit…

Marea Dragoste/ Tango: Dar ati facut trei copii cu el…

Anca Sigartau: Trebuie sa facem o diferenta aici. Din punctul de vedere al barbatilor, si poate si al unor femei, sunt lucruri comode care pot face sa deschida poarta aparentei dragostei. Deci, comoditatea poate sa mimeze foarte bine dragostea. E comod sa stii ca ai o femeie care e intotdeauna acolo pentru tine si sa stii ca ar face orice pentru tine. Pot sa am si viata aia, pot sa am si viata asta, isi spune el, si in clipa in care socoteste foarte bine un lucru stie ca sa le ai pe amandoua e o alegere foarte buna. Deci, el a facut o alegere buna cu mine. Eram o femeie care nu a renuntat la cariera, desi familia lui mi-a spus: „Gata, ai facut un copil, de-acum stai acasa. Asa e normal la noi in familie, trebuie sa stai acasa.“ Si eu le-am raspuns: „Cum?! Cred ca glumiti!“. Eram o femeie care isi vedea de treaba. Am suferit foarte tare, nu neaparat pe partea fizica, ci pentru ca nu primeam atentie. Orice femeie indragostita si-o doreste.

Marea Dragoste/ Tango: E oare posibil sa cerem noi prea mult? Va intreb asta pentru ca prea exista multe femei care se plang ca nu primesc de la barbatul lor destula atentie.

Anca Sigartau.: In dragoste nu cred ca se poate pune problema ca-ti doresti mult sau putin. E pur si simplu o chestie de educatie.

Marea Dragoste/ Tango: Cati ani ati stat impreuna?

Anca Sigartau: 10 ani.

Marea Dragoste/ Tango: Mai tineti legatura?

Anca Sigartau: Nu, eu nu. Copiii tin legatura cu el. Din punctul meu de vedere, s-a terminat. Pentru mine a murit din momentul in care a plecat si ne-am despartit intr-un fel de comun acord, pentru ca nu ne era bine. Desi, pentru mine a fost foarte greu, pentru ca eu am vazut in familie, am fost crescuta stiind ca trebuie sa mergi pana la capat. De aia am si stat 10 ani. Mama m-a intrebat: „Bine, dar daca n-a fost bine de ce ai mai stat 10 ani, de ce-ai facut 3 copii cu el?“. Dar eu am crezut, dincolo de mine, ca oamenii se pot schimba si ca poate o sa fie bine, si ca daca vine un copil o sa fie bine, si ca, daca la primul n-a fost, la al doilea o sa fie bine, apoi la al treilea sigur o sa fie. Greseala n-a fost in credinta, credinta e buna. Greseala a fost in intelegerea ca oamenii se schimba.

Marea Dragoste/ Tango: Dar cum s-a intamplat, a fost o perioada buna si apoi relatia a involuat?

Anca Sigartau: Nu, a fost rau de la inceput, dar eu eram indragostita.

Am zis ca vreau familie, dar a fost gresit, nu se poate lucrul asta, e o utopie

Marea Dragoste/ Tango: Ati mai iubit dupa aceea?

Anca Sigartau: M-am mai maritat, dar asta e altceva. Dupa aceea am cazut in extrema cealalta, am mizat foarte mult pe ratiune. N-am stiut sa echilibrez si ma bucur ca spun lucrul acesta pentru ca lumea trebuie sa inteleaga ca nu sunt perfecta, de obicei in interviuri mi se cer retete si nu am asa ceva. Cheia e sa fii cinstit, trebuie sa ai un scop bine determinat si un tel inalt care sa te ajute sa-ti articulezi picioarele si gandurile mai departe. A doua oara, greseala a fost ca am mers numai pe ratiune, din momentul in care am zis ca vreau un tata pentru copiii mei si vreau familia aceea pe care n-am avut-o, care mi-a fost luata si care mi-a cauzat numai frustrari. Si toate frustrarile neanalizate ne duc inspre greseala, si de aceea cred ca psihanaliza ar fi un lucru foarte important in invatamant, la ora asta. Deci, am zis ca vreau familie, dar a fost gresit, nu se poate lucrul asta, e o utopie. Dar Dumnezeu mi-a dat exact ce i-am cerut. El a fost un tata extraordinar, un cap de familie foarte bun, era un om foarte bun, un psiholog extraordinar, asta ii era meseria, si a gestionat foarte bine toata chestia. Doar ca toata chestia asta mai are nevoie si de inima, si daca n-are inima se surpa. Si s-a surpat. In momentul in care au aparut dificultati in relatiile cu copiii, eu nu am putut sa nu aleg, n-am putut sa fiu un factor de echilibru, am fost clar de partea copiilor si impotriva lui. Asta a fost tot, deci nu e ca am iubit.

Marea Dragoste/ Tango: Nu ati avut emotii ca, dupa despartirea dumneavoastra de tatal copiilor, sa le prezentati acestora un alt tata?

Anca Sigartau: Nu, nu mi-a fost greu, pentru ca nu am amestecat planurile. Niciodata nu le-am spus ca le voi da un inlocuitor. Intotdeauna lucrurile au fost foarte clare, tata este tata si nimeni nu-l va inlocui pe pamantul acesta. Pe ei i-am crescut stiind ca e frumos sa ai un sot, un iubit si sa ajungi ca Nina Cassian, la 80 de ani, sa spui ca ai iubit. Dar important este sa fii pretuit intr-o relatie. Si cand am divortat a fost un moment care m-a rupt in doua, pentru ca el mi-a propus sa traim fiecare cu viata lui, dar, pentru copii, sa stam impreuna. Si vreo doua saptamani de la aceasta discutie am zis OK, dar am inceput sa ma intreb ce-i invat de fapt pe copii, ca lucrul care se presupune a fi cel mai frumos de pe pamant este o minciuna, o prefacatorie?! Pe copii nu poti sa-i minti la nesfarsit. Ce-i invat? Ca atunci cand au o dificultate in cuplu sa n-aiba curaj sa schimbe ceva si sa trebuiasca sa suporte in continuare sa fie nepretuiti?! Ca eu nu valorez doi lei, din moment ce accept o astfel de situatie?! Nu, si-atunci am stiut ca asta trebuie sa fac si asta a fost momentul in care m-am decis.

Marea Dragoste/ Tango: Multe femei se gandesc ca, daca au copii, trebuie sa se puna pe ele pe locul doi si sa rabde o relatie lipsita de dragoste.

Anca Sigartau: Asa e, cate familii si cate femei nu stau intr-o casnicie de fatada?! Dar daca standardul tau este propria valoare, relatia importanta, Dumnezeu pana la urma si frumusetea acestei lumi care ni s-a dat, in momentul acela n-ai nicio frica sa actionezi. Norocul meu este ca incerc, pas cu pas, sa stau in locuri frumoase, chiar daca viata nu-mi asigura conditiile, dar eu pot sa fac sa se intample asa, avand intalniri spirituale cu diferite personalitati. In momentul in care esti intr-un anumit punct, lucrurile mizerabile nu te mai ating, si oamenii nu inteleg cum de se poate asa ceva. Se poate, de aia am fost fericita cu copiii. Sigur ca eu nu puteam sa stau dupa premiere cu colegii mei la petreceri, pentru ca eu trebuia sa fac baita celor 3 copii, sau sa le tai unghiutele, si tot timpul a fost asa, dar pentru mine a fost extraordinar, doar ma duceam la ingeri, eu aveam 3 ingeri acasa. Nu stateam la barfe, lucruri care mie mi se par inutile. Cand ai o problema, trebuie sa te gandesti care e lucrul constructiv. Si care e lucrul constructiv din viata mea? Eu am crescut copii si trebuie sa fiu fericita pentru asta.

Marea Dragoste/ Tango: In a doua casnicie v-ati mai dorit copii?

Anca Sigartau: Da, imi doream un copil, desi el venea cu inca doi.

Marea Dragoste/ Tango: Stateau laolalta copiii sau ai lui locuiau cu mama lor?

Anca Sigartau: Nu, stateau la tata, stateau laolalta.

Marea Dragoste/ Tango: Si s-au inteles?

Anca Sigartau: Da, uneori s-au inteles, dar uneori nici ai mei nu se inteleg.

Marea Dragoste/ Tango: Si cum de nu s-a intamplat sa aveti si un copil impreuna?

Anca Sigartau: El nu putea sa faca copii.

Marea Dragoste/ Tango: A fost o relatie de lunga durata?

Anca Sigartau: Impreuna am stat cam un an.

Marea Dragoste/ Tango: Cum l-ati cunoscut?

Anca Sigartau: Printr-o prietena comuna, era vecinul ei si stia ca are doi copii si ca-i creste singur, povestile noastre erau oarecum asemanatoare.

Marea Dragoste/ Tango: Si cum v-ati despartit?

Anca Sigartau: Civilizat, pastram legatura in continuare, discutam la telefon, nu ne vizitam, dar e o legatura civilizata.

Marea Dragoste/ Tango: Va mai doriti o casnicie, o relatie de amor?

Anca Sigartau: Eu cred ca fiecare lucru are timpul lui. Cred ca timpul insamantarii este primavara si cel al culesului este toamna, si nu insamantezi cand ti se nazare tie. Timpul s-a dus, dar e frumos ce-a ramas, daca te uiti in natura vezi ca lucrurile au un echilibru si ca e un timp pentru toate.

Marea Dragoste/ Tango: Acum, pentru dumneavoastra, pentru ce e timp?

Anca Sigartau: Acum este timpul copiilor mei, nu atat al meu.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.