fbpx

Calendarul Pirelli 2013 renunta la pictorialele incendiare si se dedica scopurilor umanitare

de

Calendarul Pirelli 2013, lansat joi in Romania, are ca sursa de inspiratie, pentru a treia oara, Brazilia, si pe Isabeli Fontana pentru a cincea oara in paginile sale, oferind o viziune noua, care pune accent pe traditie, descoperirea frumosului in cotidian si pe cauzele umanitare.

Viziunea celebrului fotograf Steve McCurry a reusit sa desprinda noul Calendar Pirelli de eticheta de pictorial fashion si, cu toate ca, respectand traditia, la realizarea imaginilor au contribuit fotomodele celebre, cele 34 de pagini care alcatuiesc editia din 2013 si care sunt dispuse sub forma unei carti pot concura la titlul de opere de arta fotografica.

 

In Calendarul Pirelli 2013 – care a ajuns astfel la numarul 40 – nu mai apar fotografii incendiare cu fete aproape nud, ci imagini care exprima stari, senzatii si povesti ale unor femei care nu sunt doar frumoase, ci si lupta pentru cauze umanitare. Calendarul Pirelli de anul viitor are ca gazda, pentru a treia oara – dupa editia din 2005, a lui Patrick Demarchelier, si editia lui Terry Richardson din 2010 -, Brazilia, o tara pe placul conducerii companiei, care, dupa cum marturisea Giuseppe Cangelosi, CEO la Pirelli Tyres Romania, desfasoara o treime din afaceri in tara sud-americana, 11.000 dintre angajati lucrand aici.

 

Privita prin ochii fotografului Steve McCurry, care a realizat calendarul din 2013, Brazilia nu mai este o piata de munca, ci o simfonie de culori, traditii si contraste, din paginile calendarului nelipsind si celebrele grafitti care spun, in imagini, istoria tarii. In cele doua saptamani cat a durat procesul de fotografiere pe strazi si in favelas (cartierele foarte sarace, n.r.) din Rio, McCurry a facut una dintre calatoriile sale fascinante de descoperire, surprinzand povesti, experiente si trasaturi ale oamenilor si pamanturilor indepartate. Astfel, Calendarul Pirelli 2013 isi spune povestile prin intermediul fetelor desenate in graffiti si oamenilor obisnuiti, precum si prin intermediul fotomodelelor din acest an, a caror trasatura comuna este un angajament puternic pentru fundatii, proiecte umanitare si organizatii non-guvernamentale.

 

“Am incercat sa infatisez Brazilia, peisajul sau, economia si cultura impreuna cu elementul uman”, a spus McCurry in filmuletul de prezentare a calendarului, lansat in Romania intr-un eveniment care a avut loc la Bucuresti, joi seara. “Aceasta a fost povestea pe care am vrut sa o spun prin lentila mea. Pentru mine, fotografia este un important mijloc de expresie pentru a spune povesti mari si mici ale vietii de zi cu zi”, a mai spus acesta. In fundal, Rio este plin de viata, cu cartierele sale istorice, cum ar fi Lapa si Santa Teresa, ale sale favelas, baruri si cluburi de noapte, pietele sale, centre de dans si sali de sport, scoli si statii de autobuz. Orasul apare autentic, foarte diferit de stereotipurile obisnuite. “Am mers foarte mult pe strazi, uitandu-ma la toate aceste momente ale vietii de zi cu zi si facand o multime de poze”, a spus McCurry. “Eu sunt in cautarea momentului de trecere, atunci cand imaginea dezvaluie un pic de tensiune”, a explicat McCurry.

 

“As spune ca sunt un fotograf de strada care fotografiaza «situatii gasite». Poti fotografia nuduri oriunde. Dar aceste modele sunt imbracate si fiecare dintre ele are propria ei activitate de caritate. Ele sunt persoane idealiste si care au un scop. Asa ca am vrut sa le fotografiez intr-un loc special, iar Rio a fost perfect pentru acest lucru”, a adaugat McCurry.

 

Exista 34 de imagini color in Calendarul Pirelli 2013, legate impreuna intr-o carte: 23 de portrete de actrite si modele, noua imagini care prezinta fragmente din viata de zi cu zi si doua fotografii compuse in intregime din graffiti si picturi murale. Acestea sunt o evocare a expresiei artistice populare, care au atras atentia lui McCurry prin capacitatea lor de a reflecta aspectele sociale pe care el le-a interpretat si au devenit fundal in multe fotografii.

 

Calendarul prezinta 11 modele, actrite si cantarete: braziliencele Isabeli Fontana (care a aparut in editia lui Bruce Weber din 2003 a Calendarului Pirelli, in editia din 2005 a lui Patrick Demarchelier, in editia lui Peter Beard din 2009, in editia lui Karl Lagerfeld din 2011 si in calendarul lui Mario Sorrenti din 2012) si Adriana Lima (de asemenea prezenta in editia lui Patrick Demarchelier din 2005), actrita Sonia Braga si cantareata Marisa Monte, actrita italiano-egipteana Elisa Sednaoui, fotomodelul ceh Petra Nemcova, fotomodelul tunisian Hanaa Ben Abdesslem, fotomodelul etiopian Liya Kebede si modelele americane Karlie Kloss, Kyleigh Kuhn si Summer Rayne Oakes.

 

In spatele frumusetii incontestabile a fiecareia dintre cele 11 fotomodele din Calendarul Pirelli 2013 se afla o poveste trista de viata care s-a transformat intr-o cauza umanitara. Astfel, Adriana Lima lupta pentru a extinde proiectul maternitatii de la spitalul catolic din Port Au Prince, pe care sa il transforme intr-un loc unde mamele si bebelusii cu complicatii pot primi asistenta medicala la un nivel care pana acum a lipsit din Haiti. Isabeli este in prezent ambasadorul brazilian pentru www.1love.org, o organizatie care lucreaza in colaborare cu Salvati Copiii.

 

Marisa Monte este “decana” de varsta a modelelor din Calendarul Pirelli 2013 – are 45 de ani. Cantareata braziliana originara din Rio de Janeiro, Marisa este inca o frumusete demna de luat in seama si celebra in tara ei pentru implicare sociala. Artista este “nasa” formatiei Portela Filhos da Águia (grupul de tineret al scolii de samba Portela) si participanta la campaniile “Rio com Gentileza / Rio cu bunatate” si “Eu Sou da Paz / Eu sunt pentru pace”.

 

Steve McCurry, inarmat cu ani de experienta de calatorie si ghidat de o curiozitate innascuta, a intrat in spiritul orasului Rio si s-a deschis pe sine catre oamenii acestuia, care ii ofereau chipuri si stari de spirit. Calendarul alterneaza portretele de modele si actrite cu imagini ale oamenilor obisnuiti: un pugilist tanar antrenandu-se, o vanzatoare de fructe la piata, dansatori de samba, maestri de capoeira practicandu-si arta, o femeie facand jogging, un profesor de arta, un turist la un muzeu, o secretara uitandu-se pe fereastra, niste indragostiti plimbandu-se impreuna la apus de soare. Aceste scene de viata obisnuita si nu atat de obisnuita povestesc evolutia unei natiuni care se afla in schimbare fara a-si pierde adevarata fire si trasaturile care o fac unica.

Calendarul Pirelli 2013 la Bucuresti

 
Calendarul Pirelli 2013 a fost prezentat joi presei de la Bucure?ti, dupa premierea sa globala care a avut loc saptamana trecuta la Rio de Janeiro, la “Pier Mauá”, depozitele din portul vechi al “Orasului minunat” (“Cidade Maravilhosa”).

Creatorul celei de-a 40-a editii a Calendarului (“The Cal™”) este Steve McCurry, unul dintre cei mai renumiti fotografi din lume, care relateaza recenta transformare sociala si economica a Braziliei. Opera lui sarbatoreste frumusetea si culorile care reprezinta sufletul acestei magice tari sud-americane, care este in prim-planul Calendarului Pirelli pentru a treia oara, dupa editia din 2005 a lui Patrick Demarchelier si editia lui Terry Richardson din 2010.

In cele doua saptamani cat a durat sa fotografieze Calendarul pe strazile si favelas din Rio, McCurry a facut una dintre calatoriile sale fascinante de descoperire, surprinzand povesti, experiente si trasaturi ale oamenilor si pamanturilor indepartate. Calendarul Pirelli 2013 isi spune povestile prin intermediul fetelor desenate in graffiti si oamenilor obisnuiti, precum si prin intermediul fotomodelelor din acest an, a caror trasatura comuna este un angajament puternic pentru fundatii, proiecte umanitare si organizatii non-guvernamentale.

“Am incercat sa infatisez Brazilia, peisajul sau, economia si cultura, impreuna cu elementul uman”, a spus McCurry. “Aceasta a fost povestea pe care am vrut sa o spun prin lentila mea. Pentru mine fotografia este un important mijloc de expresie pentru a spune povesti mari si mici ale vietii de zi cu zi”. In fundal, Rio este plin de viata, cu cartierele sale istorice, cum ar fi Lapa si Santa Teresa, ale sale favelas, baruri si cluburi de noapte, pietele sale, centre de dans si sali de sport, scoli si statii de autobuz. Orasul apare foarte autentic, foarte diferit de stereotipurile obisnuite. “Am mers foarte mult pe strazi, uitandu-ma la toate aceste momente ale vietii de zi cu zi si facand o multime de poze”, a spus McCurry. “Eu sunt in cautarea momentului de trecere, atunci cand imaginea dezvaluie un pic de tensiune.”

McCurry, inarmat cu anii sai de experienta de calatorie si ghidat de o curiozitate innascuta, a intrat in spiritul orasului Rio si s-a deschis pe sine catre oamenii acestuia, care ii ofereau chipuri si stari de spirit. Calendarul alterneaza portretele de modele si actrite cu imagini ale oamenilor obisnuiti: un boxer tanar antrenandu-se, o vanzatoare de fructe la piata, dansatori de samba, maestri de capoeira practicandu-si arta, o femeie facand jogging, un profesor de arta, un turist la un muzeu, o secretara uitandu-se pe fereastra, niste indragostiti plimbandu-se impreuna la apus de soare. Aceste scene de viata obisnuita si nu atat de obisnuita povestesc evolutia unei natiuni care se afla in schimbare fara a-si pierde adevarata fire si trasaturile care o fac unica.

“As spune ca sunt un fotograf de strada care fotografiaza <situatii gasite>. Poti fotografia nuduri oriunde. Dar aceste modele sunt imbracate si fiecare dintre ele are propria ei opera de caritate. Ele sunt persoane idealiste si care au un scop. Asa ca am vrut sa le fotografiez intr-un loc special, iar Rio a fost perfect pentru aceasta”, adauga McCurry.

Exista 34 de imagini color in Calendarul Pirelli 2013, legate impreuna intr-un calendar-carte: 23 de portrete de actrite si modele, noua imagini care prezinta fragmente din viata de zi cu zi, si doua fotografii compuse in intregime din graffiti si picturi murale. Acestea sunt o evocare a expresiei artistice populare, care au atras atentia lui McCurry prin capacitatea lor de a reflecta aspectele sociale pe care el le interpreta, si au devenit fundal in multe fotografii.

Calendarul prezinta 11 modele, actrite si cantarete: brazilienele Isabeli Fontana (care a aparut in editia lui Bruce Weber din 2003 a Calendarului Pirelli, in editia din 2005 a lui Patrick Demarchelier, in editia lui Peter Beard din 2009, in editia lui Karl Lagerfeld din 2011 si in calendarul lui Mario Sorrenti din 2012) si Adriana Lima (de asemenea prezenta in editia lui Patrick Demarchelier din 2005), actrita Sonia Braga si cantareata Marisa Monte; actrita italiano-egipteana Elisa Sednaoui, fotomodelul ceh Petra Nemcova, fotomodelul tunisian Hanaa Ben Abdesslem, fotomodelul etiopian Liya Kebede si modelele americane Karlie Kloss, Kyleigh Kuhn si Summer Rayne Oakes.

Introducere
Din Calendarul Pirelli 2013

Sa fiu ales pentru a fotografia Calendarul Pirelli 2013 a fost o mare onoare, frumusetea orasului Rio de Janeiro a constituit fundalul perfect.

Cunoscuta pentru sufletul sau, energia sa si remarcabila transformare socio-economica, Brazilia este o tara care si-a ocupat locul printre tarile cu cea mai rapida crestere si cele mai vibrante tari din lume.

Peisajul variat al orasului Rio, delimitat de ocean, munte si jungla, combinat cu o cultura urbana dinamica, au constituit o locatie minunata pentru a fotografia oamenii ale caror chipuri le veti vedea in aceste pagini.

Oamenii din Rio sunt la fel de uimitori ca si peisajele spectaculoase; am fost inspirat de ospitalitatea, caldura si generozitatea lor.

Am vrut sa fotografiez un amestec de oameni obisnuiti, in combinatie cu un grup foarte special de femei cunoscute nu numai pentru talentul si frumusetea lor, dar si pentru munca lor filantropica si contributia la comunitatile lor.

De asemenea, mi-a placut sa fotografiez pictura stradala peste tot in lume, spiritul orasului Rio a prins viata prin intermediul imaginilor si cuvintelor de pe pereti.

Pictura murala, cunoscuta sub numele de graffiti, vine dintr-o veche traditie care dateaza de milenii.

Colectia din acest calendar este tributul meu personal pentru oamenii care locuiesc intr-unul dintre cele mai interesante orase pe care am avut privilegiul de a le fotografia.

Calendarul Pirelli
De Paul Theroux

Cea mai mare magie vizuala nu vine din alta lume, nu este o ciudatenie vrajitoreasca, ci mai degraba o iluminare a vietii de zi cu zi, atunci cand lucrurile familiare arata minunat. Strazile si zidurile orasului si cerul, intr-o dezordine surprinzatoare, incep sa preia irationalitatea unui vis. Pentru ca recunosti anumite obiecte – cainele, scaunul, fereastra – celelalte elemente devin mult mai uimitoare: ce este acea valvataie de lumina si ce face femeia aceea in usa? Tentanta si sugestiva, sangerand de culoare, viziunea primeste forta prin prezenta vizibila a unei figuri de putere – in cazul acestor fotografii, femeia frumoasa, care domina ca o preoteasa de la tropice.

In aceasta revelare a neasteptatului si incantarii, o astfel de frumusete atrage intotdeauna. Este imposibil sa vezi fotografiile lui Steve McCurry ale orasului Rio si oamenilor sai si sa nu-ti doresti sa fii acolo. Magia lui Rio de Janeiro, orasul cu uriase contraste, este ceva palpabil, o luminozitate inaltatoare care este rara in majoritatea oraselor. Dar in Rio, aceasta este o parte a identitatii sale, a vietii sale cotidiene, ceva vesel si care, uneori, evoca un fel de melancolie. Culoarea intensa poate inspira bucurie, sau teroare, sau dorinta, chiar patos sau o stare de spirit apropiata de sfintenie.

Orasul Rio descris aici sugereaza istoria Braziliei, o tara transformata – colonizata, jefuita si repopulata pana cand a explodat cu intensitati europene si africane. Fotografiile arata o cultura autohtona de impulsuri si improvizatii – sincretica ar spune un antropolog, o fuziune de culturi, un popor care preia diferite ritualuri sau credinte si le transforma in ale sale proprii. Si aceasta este magie. Muzica si dansul si chiar graffiti-ul se adauga la aceasta transformare; elementul uman in zidurile pictate, rochia casual, este afirmarea locuitorilor Cariocas a propriilor lor vieti si cartierelor lor, transformandu-si peretii in picturi murale si chiar trupurile lor in obiecte de arta, precum culturistii si dansatorii.

Capoeira – descrisa aici ca o rostogolire viguroasa – este caracteristica Braziliei si veche de secole, combinand miscarea si muzica, este atat o arta cat si un sistem de lupta, ca o magie in actiune: o arta martiala, uneori improvizatie si maiestrie. Si graffiti-ul nu este (precum in unele orase) vandalism, ci un accesoriu, pictura murala sau machiaj pe un zid, o strada, o usa, o fatada.

Aceste imagini arata o lume nou imaginata, rezumata de fotografia de pe inaltimile orasului Rio, aratand precum chipul planetei noastre in timpul creatiei, marea retragandu-se in iazuri de lumina roz dinspre muntii indepartati pentru a dezvalui un oras care se naste, faruri facand cu ochiul dinspre coasta, muntii reflectand cladirile inalte, un oras in care oamenii par mai fericiti in aer liber, pe strada, in nise si piete, pe acoperisuri.

Aici sunt imagini ale abundentei – o multime de orice, alimente, fructe, culoare, muzica; de asemenea, o abundenta de lumina, dar o lumina uneori capricioasa si revelatoare. Fata tanara de la taraba din piata, tinandu-si capul cu ingrijorare, sta in fata unei gramezi impresionante de ardei multicolori. Este singura, dar la fel sunt multe alte persoane din oras, in special aerul solitar al femeii care se indeparteaza de-a lungul apeductului Arcos de Lapa, cu o sugestie tentanta de genul “urmeaza-ma”. Ea este o umbra care vorbeste; exista la fel de multa viata in aceste umbre ca si la lumina zilei.

Si fiecare imagine din aceasta secventa este vitalizata de un detaliu graitor, indiferent daca este vorba de o pisica care bate in retragere, un caine slab, sau o umbra; ochii nelinistiti, sau gestul uman de stanjeneala pe care le putem recunoaste usor si cu care ne putem identifica. Corporalitatea patrunde in imagini; elementul uman este puternic. Acestia sunt oameni din carne si oase – oameni reali intr-un loc real, radiind o incredere vesela. In modul cel mai simplu, sarcina unei femei este dezvaluita intr-o fotografie puternica si senina. Ceva mai complex, luati fotografia modelului stand in dreptul usii, steagul Braziliei pictat pe zid, femeia de la fereastra care se uita intr-o parte, un graffiti partial al unui copil intristat, un copac adevarat, o strada uda.

Interviu cu Steve McCurry
de Paul Theroux

PT: Care a fost impresia ta despre Rio – lucruri care ti-au placut la nebunie, lucruri pe care ai dorit sa le subliniezi?
Steve McCurry: Fusesem la Rio de doua ori inainte de asta, in timpul Carnavalului – a fost distractiv, mult dans, foarte senzual si fierbinte. Cu alta ocazie, am fost pe acea colina cu vedere spre Rio pe care o vedeti in calendar si doar printr-un noroc am gasit-o din nou, cu capoeira. Prima data cand am fost la Rio mi s-a parut mitic, cu munti, plaje si lumina incredibila. Acesta este unul dintre cele mai grozave peisaje urbane din lume. Nimic nu se aseamana cu Rio.

Exista un cartier special, numit Lapa, o locatie foarte funky, cu oameni care petrec in timpul noptii, o multime de hoteluri sordide si graffiti, si se afla alaturi de cartierul Santa Teresa cu tramvaiele sale vechi. Acest lucru m-a interesat mai mult decat plajele si Copacabana, am gasit cartiere mai mici, mai interesante din punct de vedere vizual.

In ce fel interesante din punct de vedere vizual?
Steve McCurry: Calitatea luminii, toanele, misterul – acestea erau mult mai accentuate pe timp de noapte. Eu am avut mereu inclinatie spre contexte de intuneric, de lumina cu toane. Rareori fac fotografii in lumina puternica sau in timpul zilei. Imi plac situatiile obscure, tacute, unde exista un contrast subtil in paleta de culori, si unde lumina vine de la magazine, case si iluminatia stradala.

Nu a fost ciudat pentru tine sa lucrezi cu fotomodele?
Steve McCurry: Unele dintre femei erau modele, dar aici este vorba de operele lor de caritate, asa ca nu le fotografiam nud. Nu e vorba despre corpurile lor. Sau sexualitatea lor. Poti face fotografii sexy oriunde, inclusiv in holul unui hotel. Pentru ceea ce am incercat eu sa fac, era nevoie de cadru, de fundal, de un fel de atmosfera. Eu cream o scena – un prim-plan, un fundal, un sentiment al locului. Ce are Rio caracteristic? Graffiti, barurile, bodegile, lumina incredibila, forma apeductului, cartierul, umbra fetei sexy care merge pe apeduct. Exista multa viata in strada, barurile se revarsa in strada. Mi-a placut asta.

Si momentul zilei?
Steve McCurry: Da. Ia fotografia modelului care sta in usa, cu graffiti-ul steagului brazilian, si femeia de la fereastra. E o scena intreaga. Cand am vazut steagul, m-am gandit ca ar fi distractiv sa ma joc cu culorile steagului – verde si galben, culorile dominante, acea schema de culoare iese in evidenta. A plouat puternic toata noaptea aceea si asta a dat strazii un luciu minunat. Eu am inceput in jur de 8 seara si am facut fotografii timp de aproximativ patru ore, pentru ca aveam nevoie de umbrele si pelerine pentru ploaie. Am avut modelul pentru intreaga zi, dar am preferat sa fotografiez pe timp de noapte, nu in timpul zilei. Ea este un model de top, dar sta pe jos in cadrul unei usi inguste, iar familii si copii purtand impermeabile ude se ating de ea, si ea probabil se gandeste “In ce m-am bagat?”. Pentru ca eu eram peste strada in timp ce fotografiam, la cincizeci de metri distanta, ea nu putea sa ma vada. Am avut o umbrela deasupra mea si erau toti acesti oameni care veneau si plecau. Mi-a placut la nebunie, mai ales femeia care statea la fereastra.

Care este diferenta cand fotografiezi persoane care de fapt pozeaza pentru tine?
Steve McCurry: Speranta mea si asteptarile mele au fost de a fotografia aceste modele ca oameni reali. Sunt modele profesioniste, ele pozeaza, nu se pot abtine. Ele incep sa-si faca miscarile lor. In domeniul modei, trebuie sa arate hainele in cel mai bun mod posibil, astfel incat ceea ce fac ele este sa-si dea o anumita imagine, cu mainile in spatele capului, pentru a face hainele mai dramatice. Dar eu am incercat sa le fotografiez ca oameni reali, fara tot tam-tamul. Asta a fost un gand. Pe de alta parte, asta e ceea ce fac ele – sunt interpreti. M-am gandit: Lasa-le sa o faca, sunt frumoase, jucause, stiu cum sa arate, in mare parte le-am fotografiat facandu-si treaba, dar incearcand sa reduc intensitatea – miscarile, actoria, pozatul – pentru a face totul mai real.

Ca fotograf de strada, fotografiind oamenii vrei sa obtii o gama larga de emotii.

Asa te-ai descrie, ca “fotograf de strada”?
Steve McCurry: Da, as spune ca sunt un fotograf de strada care fotografiaza “situatii gasite” si cel mai interesant mod de a lucra este sa merg pe strada, surprinzand viata asa cum se desfasoara ea, la intamplare.

Cu ce provocari v-ati confruntat in Rio?
Steve McCurry: Mi s-a spus ca e o problema de securitate, dar am fost intr-o echipa mare. Am fost intr-o favella timp de doua zile si nu am avut probleme. Trei dintre favellas in care am mers au fost atat de sigure incat nu am avut nici paza, nici arme – am fost liberi. M-am simtit in siguranta. Am vrut sa fac fotografii intr-o favella, ca o mahala din India, umeda, aglomerata, intunecata, oameni pe strada care petrec timpul impreuna – asta e ceea ce mi-a placut.

Dar ce spui de multimile de oameni?
Steve McCurry: Asta s-a intamplat toata viata mea. Daca te opresti in India, se aduna o multime, dar asta nu ma deranjeaza deloc. Sa lucrez pe strada, in tot haosul acela, nu ma afecteaza. Este oarecum la fel cu a fi intr-o furtuna – dar intr-o capsula protectoare intr-o furtuna. Un lucru care constituie intotdeauna o provocare este ca lucrezi contra cronometru – incepi sa fotografiezi si totul trebuie sa se intample intr-o perioada de doua ore. Asta este lumea parului, a machiajului si a locatiei, si un fotomodel poate trebuie sa prinda un avion. Asa ca totul trebuie sa se inchege destul de rapid.

Dar trebuie sa fie viziunea ta. Trebuie sa fii fidel propriei voci interioare. Totul e intuitiv, totul e facut din instinct, si daca iti pierzi calea, esti pierdut. Te plimbi intr-un sat sau intr-un oras si aventura este: o iei la stanga sau la dreapta? Steve McCurry: Dar iti urmezi nasul. Explorezi. Vrei sa o faci in felul tau si conform propriilor tai termeni. Unele dintre aceste strazi sunt fundaturi, dar in cele din urma vei gasi ceva, un accident fericit si gasesti cele mai bune situatii.

Am fost impresionat de imaginea fetei care vindea ardei la taraba
Steve McCurry: Era o fata peste care am dat intamplator, nu un model. Am facut o multime de fotografii. Eu caut un moment “intre”, unde exista un sentiment de tensiune in imagine. Cand oamenii sunt intr-un fel de repaus. Daca se misca, vreau sa obtin un sentiment de miscare in imagine. Sa nu fie statica. Vreau sa surprind modul in care oamenii se misca, sau modul in care acestia se plaseaza, variatiile infinite ale acestui lucru. Vreau ceva natural si real si autentic, cat mai mult posibil. Am tras poate cincizeci de cadre cu acea fata.

Esti foarte cunoscut pentru ca ai mers pe jos in Afganistan in 1979. Ce te-a impulsionat sa faci acea calatorie foarte periculoasa?
Steve McCurry: Mi s-a parut un lucru important de facut, o aventura, o mare oportunitate de a observa viata intr-o zona izolata din Muntii Hindukus. Am observat si populatia Kalash din apropiere de Chitral, la aproximativ doua zile nord de Peshawar, intr-o vale indepartata. Ei nu erau musulmani, ci un fel de pagani s-ar putea spune, si am petrecut ceva timp cu ei. Traiau sus pe coline. Sunt, probabil, tot acolo, de abia supravietuind. Probabil nu sunt mai mult de cateva mii dintre ei in prezent.

Am petrecut o luna in Afganistan in prima calatorie. Apoi m-am intors in august si am facut mai multe fotografii. De data aceasta in Kunar, in Nuristan – oriunde ne duceam, mergeam pe jos. Oamenii erau imbracati intr-un mod mult mai traditional decat in prezent, iar ca arme aveau vechi pusti Enfield.

Care a fost primul tau mare succes ca fotograf?
Steve McCurry: S-a intamplat in 1980, cand acele imagini din Afganistan au inceput sa fie publicate in Geo, Stern si Paris Match. Fotografiile afganilor care luptau impotriva propriului guvern. Am avut o sectiune mare de portrete afgane in American Photographer. New York Times a preluat unele dintre ele si le-a folosit in mod vizibil, pe prima pagina. Asta a fost misto. Imaginile erau vechi de cateva luni, dar au devenit istorice.

Biografie Steve McCurry
de Paul Theroux

Steve McCurry calatoreste si face fotografii de aproape patruzeci de ani. Eu il cunosc de treizeci de ani. Steve este un mare fotograf, deoarece este un calator abil si o persoana modesta, si cea mai muncitoare persoana creativa pe care o cunosc. El este intotdeauna atent, avand niste adevarati ochi de vultur pentru modul in care sunt lucrurile, pentru a gasi umanitatea in fiecare imagine. Una dintre aceste poze, a lui Sharbat Gula, adolescenta afgana cu ochii verzi pe care a fotografiat-o intr-o tabara de refugiati in 1984, a fost numita una dintre imaginile fotografice cele mai recunoscute din toate timpurile. Tipic pentru Steve, el a cautat-o pe femeie 17 de ani mai tarziu si a fotografiat-o din nou.

El a fost calator inainte de a fi fotograf si si-a asumat intotdeauna riscuri. La 22 de ani, fiind in cautare de subiecte, a facut autostopul de la casa lui din Statele Unite si a calatorit prin Mexic si America Centrala pana in Panama (“mi-am cumparat niste lentile acolo”). Inainte de a implini treizeci de ani, a calatorit prin Iugoslavia si Bulgaria, precum si singur pe Nil, pana in Uganda si Kenya; a trait o viata de vagabond in India timp de doi ani la sfarsitul anilor 1970, si a vizitat Nepal si Thailanda. Si s-a strecurat in Afganistan, deghizat ca taran afgan. Inca nu avea treizeci de ani atunci.

Dupa cum este cunoscut, la inceputul anului 1979, in timpul unei perioade de razboi civil, si-a lasat barba sa creasca, s-a imbracat in tinuta locala, shalwar kameez, si a urmat un grup de cinci afgani din Chitral, in salbatica Provincie a Frontierei de Nord-vest din Pakistan, pana in Valea Kunar din Afganistan, fotografiind sate arse, bombardamente si atrocitati. El a mers pe jos tot drumul, pe carari de munte, mancand fructe de padure si dormind in colibe. Zece luni mai tarziu, cand sovieticii au invadat Afganistanul, ale lui erau primele fotografii publicate in Europa si America, ale mujahedinilor afgani sfidatori.

Dupa o alta vizita in Afganistan, precum si misiuni in Beirut, Balucistan si la granita cambodgiana, el si-a dobandit reputatia de fotograf de razboi. “Dar nu asta era ce imi doream. Eu am vrut sa fiu independent, sa merg oriunde voiam sa merg.”

El si-a indeplinit dorinta – in calatoriile sale, in India, America de Sud, Japonia si Africa, s-a dedicat artei sale, in cautarea luminii; multe dintre imaginile sale sunt istorice si, intamplator, el a consemnat in fotografiile sale obiceiurile, rutinele si costumele unei lumi disparute.

“Sunt mandru de locatiile, cadrele si lumina din acest proiect”, spune Steve McCurry despre sedintele foto din Rio pentru calendarul Pirelli. “Misiunea este sa gasesti lumina, momentul potrivit din zi, locul potrivit, si apoi sa incerci sa faci totul sa functioneze. Lumina este totul.”

PIRELLI IN BRAZILIA

Brazilia este o tara de o importanta cruciala pentru strategia de crestere economica a Pirelli, unde compania opereaza din 1929. Brazilia este cea mai mare piata pentru autoturisme si vehicule industriale din America de Sud si una dintre cele mai mari din lume si, nu surprinzator, este gazda principalilor producatori mondiali de automobile, motociclete si vehicule industriale.

In prezent, Pirelli are 22 de fabrici de anvelope in lume. Dintre acestea, sapte se afla in America de Sud si sunt utilizate pentru productia de anvelope pentru autoturisme, vehicule industriale, motociclete, masini agricole si utilaje pentru constructii. Cinci dintre acestea se afla in Brazilia (Feira de Santana, in nord, Santo André, Sumaré si Campinas in statul São Paulo, Gravataí in sud), una este in Venezuela, langa Caracas, si una in Argentina, in apropiere de Buenos Aires. Sediul Pirelli din America de Sud se afla in orasul São Paulo.

Inima tehnologica si industriala a Pirelli in America de Sud – o regiune care contribuie cu o treime (34%) din vanzarile totale ale grupului, peste 5,6 miliarde de euro in 2011 – este fabrica braziliana din Santo André, care a devenit parte a grupului cu 83 ani in urma si este dedicata productiei de vehicule industriale si agricole. In prezent, centrul din Santo André este dezvoltat prin pista de testari Sumaré, care acopera o suprafata de 200.000 m² si care a devenit un punct de referinta pentru testele de anvelope pentru toate segmentele (autoturism, motocicleta, SUV, vehicule agricole si industriale, etc.). In total, Pirelli are circa 11.000 de angajati in Brazilia si aproximativ 14.000 in America de Sud.

De-a lungul timpului, prezenta industriala si comerciala, precum si importanta grupului au crescut in mod constant, atat de mult incat astazi Pirelli este lider absolut in Brazilia si America de Sud. O pozitie de lider absolut, atat pe canalul de echipamente originale cat si pe toate pietele-cheie de inlocuire, in special in Brazilia, unde Pirelli are o retea de distributie cu peste 550 de puncte de vanzare exclusive. In 2012, pentru al patrulea an consecutiv, Pirelli a castigat premiul pentru cea mai mare recunoastere a brandului in randul barbatilor brazilieni din partea cotidianului Folha de São Paulo si, pentru al zecelea an consecutiv, titlul de cel mai cunoscut brand in sectorul anvelopelor. Si tot in Brazilia, strategia Premium a Pirelli inregistreaza cea mai mare crestere, in paralel cu cresterea pietei vehiculelor high-end, care subliniaza recenta evolutie socio-economica a tarii. In America de Sud, in primele noua luni ale anului, veniturile au crescut cu 7%, comparativ cu aceeasi perioada din 2011, in timp ce veniturile din segmentul Premium aproape s-au dublat.

Activitati sociale si culturale

In conformitate cu filozofia grupului in toate colturile lumii, de a lucra, a interactiona si a se integra in comunitatile locale, Pirelli promoveaza in Brazilia numeroase initiative culturale, de asistenta sociala, educatie, asistenta medicala si sport. De peste 20 de ani, Pirelli a promovat “Coleção Pirelli-MASP”, o expozitie de fotografie la Muzeul de Arta din São Paulo. Aceasta reuneste imagini ale celor mai importanti fotografi contemporani din Brazilia si, in total, reprezinta o colectie de aproximativ 1.100 de fotografii.

In sfera culturii, Pirelli sprijina o gama larga de activitati, printre care productii teatrale si concerte de muzica, precum si Festivalul de Cinema Italian in orasul São Paulo.

In domeniul social, Pirelli, in cooperare cu autoritatile administratiei publice centrale si locale, lucreaza intr-o varietate de sectoare. In special, grupul sprijina proiecte pentru recuperarea si reintegrarea a sute de copii si adolescenti aflati in dificultate din intreaga tara, precum si programe de studii, formare profesionala si educatie civica.

In Brazilia, cercetarea Pirelli este dedicata dezvoltarii durabile, in conformitate cu tintele de performanta verde ale Grupului. In special, Pirelli sprijina programul national din Brazilia de reciclare a anvelopelor folosite.

Pe langa ca sponsorizeaza sporturile cu motor, de multe ori in rolul de furnizor unic (in total 13 campionate, inclusiv Formula3, raliul si Gt3 din Brazilia), Pirelli sponsorizeaza si echipa de fotbal Palmeiras, unul din principalele cluburi ale tarii, de patru ori campioana a Braziliei si o data campioana a Americii de Sud. Pana in anii 1980, grupul Pirelli a fost activ si in alte sporturi, prin intermediul ClubeAtlético Pirelli care a realizat multe succese la nivel national si international, in volei, box, judo si ciclism.

Kyleigh Khun
Cand avea treisprezece ani, Kyleigh Khun a calatorit cu mama ei in Afganistan, unde a vazut cu ochii ei distrugerea si suferinta provocate de razboi. La scurt timp dupa aceasta prima calatorie, Kyleigh a creat “Penny Campaign”, un proiect care ii incuraja pe colegii ei de la liceul din Bay Area sa stranga maruntis pentru a sprijini misiunea mamei ei, Roots of Peace (Radacini ale pacii). De atunci, atat Kyleigh cat si familia ei de activisti au lucrat neobosit pentru a construi scoli, locuri de joaca si terenuri de fotbal intr-un Afganistan devastat. Ea a absolvit Universitatea Berkeley din California, cu o diploma in Studii de pace si conflict, si a imbinat cu succes studiile cu munca ei. De cand a devenit model, Kyleigh a utilizat frecvent industria modei ca o platforma pentru cauzele ei filantropice. Ea lucreaza in prezent cu femei afgane devenite vaduve in urma razboiului pentru a le asigura un nivel de independenta prin intermediul proiectelor de artizanat. Aceste proiecte au dus la colaborari cu diversi designeri americani ale caror produse sunt vandute pentru a obtine fonduri pentru educatia si subzistenta lor. Un album de arta care arata in detaliu munca fundatiei familiei ei in Afganistan este in curs de publicare pentru a fi lansat in decembrie 2012.

Sonia Braga
Frumusetea braziliana Sonia Braga este un avocat neobosit al drepturilor copiilor, in special dreptul acestora la o educatie de calitate. “Prea des, noi cei din lumea intai privim educatia ca fiind separata de necesitatile de baza precum mancare suficienta si un loc decent de dormit”. In 1997 ea a fost co-fondator al National Hispanic Foundation for the Arts – NHFA (Fundatiei Nationale Hispanice pentru Arte) impreuna cu Jimmy Smits, Merel Julia, Esai Morales si avocatul din Washington D.C., Felix Sanchez. Misiunea NHFA este de a promova latino-americanii aflati atat in fata cat si in spatele camerei de filmat. NHFA asigura workshop-uri privind acest domeniu si un program de burse tinerilor absolventi de facultate care doresc sa urmeze o cariera in industria divertismentului si telecomunicatiilor, in cadrul mai multor universitati americane de prestigiu, printre care New York University, Universitatea Columbia, Harvard si Yale.

Isabeli Fontana
Isabeli s-a nascut intr-o familie saraca, in orasul brazilian Curitiba, astfel incat ea are un loc special in inima ei pentru cei mai putin norocosi decat ea, dupa ce a trait experienta saraciei ea insasi. Cand a devenit o persoana de succes, Isabeli a facut, timp de mai multi ani, contributii financiare generoase unui orfelinat local in Florianopolis. Acum, fiind mama a doi copii, ea este mai preocupata ca oricand de copiii aflati in dificultate. Isabeli este in prezent ambasadorul brazilian pentru www.1love.org, o organizatie care lucreaza in colaborare cu Salvati Copiii. Recent, organizatia 1love a fost implicata intr-o misiune pentru a oferi instrumente muzicale elevilor din scolile defavorizate. De asemenea, anul trecut ea a donat timp si bani pentru motivationala gala inaugurala AMFAR (The American Foundation for AIDS Research) in São Paulo, unde a ajutat la strangerea a aproape 750.000 dolari pentru programul de cercetare in domeniul SIDA al fundatiei.

Elisa Sednaoui
Elisa Sednaoui este o umanitarista multidimensionala, precum si un supermodel. Documentarul ei recent, regizat in colaborare cu Martina Gili, intitulat “Kullu Tamam” (“Totul este bine”), spune povestea unor oameni obisnuiti dintr-un mic sat din sudul Egiptului, care impartasesc descoperirea brusca a “libertatii de expresie”, declansata de caderea guvernului opresiv Mubarak. Realizatorii filmului au vrut sa arate Egiptul dintr-o perspectiva diferita, prin vietile simple ale oamenilor dintr-o zona rurala. Pentru Sednaoui, “egiptenii si modul lor de a privi viata mi-au atins inima si m-au influentat profund, prin urmare am simtit dorinta sa impartasesc asta”. Elisa este extrem de mandra de poporul egiptean, de taria si determinarea de care au dat dovada. “Au facut intr-adevar o revolutie”, spune ea, dar intelege totodata ca democratia fara coruptie este ceva ce oamenii trebuie sa construiasca de la zero. “Si, un an mai tarziu, ei fac asta. Practic, ei spun ‘Noi nu renuntam pana cand nu obtinem ceea ce ne dorim’.”

Marisa Monte
Originara din Rio de Janeiro, Marisa Monte este o cantareata braziliana, compozitor si producator cu o cariera ce se intinde de-a lungul a douazeci si cinci ani. Ea este o adevarata Carioca, promovand muzica si cultura braziliene si pe unii dintre realizatorii acestora, care altfel poate ar fi ramas necunoscuti. Monte a produs albumele Tudo Azul (2000) si Argemiro Patrocínio (2002), ambele proiecte ale Velha Guarda da Portela, un grup de samba al veteranilor de la una dintre scolile cele mai vechi de samba din Rio de Janeiro. In 2008, ea a co-produs filmul O mistério do Samba (Misterul sambei), inspirat de istoria acestui fascinant gen muzical. De asemenea, Monte este implicata in multe proiecte sociale in Brazilia, fiind “nasa” grupului Portela Filhos da Águia (grupul de tineret al scolii de samba Portela), precum si participand la campaniile Rio com Gentileza (Rio cu bunatate) si Eu Sou da Paz (Eu sunt pentru pace).

Petra Nemcova
Fotomodel ceh, autoare si filantroapa, Petra Nemcova a infiintat Fundatia Inimi Fericite (Happy Hearts Fund – HHF) in 2006, la doi ani dupa ce a supravietuit in mod miraculos tsunami-ului produs in 2004 in Oceanul Indian, care a ucis aproape 280.000 oameni. Dupa ce a asistat de aproape la aceasta devastare incredibila, Petra a fost impresionata si a creat HHF atunci cand s-a intors in Indonezia si si-a dat seama ca exista un gol in programul de recuperare dupa dezastru pe care organizatia ei ar putea sa-l compenseze. Scopul principal al HHF este de a ajuta la vindecarea si readucerea sperantei in vietile copiilor care au avut de suferit in dezastrele naturale, prin reconstruirea rapida a scolilor si caselor. HHF a oferit deja asistenta de nepretuit in 14 tari si in prezent lucreaza in alte sase tari. Pana in septembrie 2012, fundatia a construit 67 de scoli, restabilind un sentiment al comunitatii in viata a mai mult de patruzeci de mii de copii.

Hanaa Ben Abdesslem
Nascuta in Tunisia, Hanaa este un avocat neobosit pentru imbunatatirea facilitatilor de sanatate publica si serviciilor sociale in Tunisia. Ea este in prezent purtatorul de cuvant al Esmaani, o organizatie non-profit, nascuta din optimismul salbatic al Primaverii Arabe. Scopul principal al Esmaani este de a rezolva nevoile sociale ale membrilor mai putin norocosi ai societatii tunisiene. Alaturi de organizarea unor spectacole artistice si concerte, Esmaani pregateste echipe de voluntari care viziteaza in mod regulat institutiile de sanatate si spitalele, oferind sprijin, caldura, prietenie si ajutor financiar pentru bolnavi si nevoiasi. Hanaa participa la toate aceste activitati cat de des ii permite programul ei de lucru. De asemenea, ea doneaza jucarii, aparatura de divertisment si a ajutat la renovarea zonelor de joaca in mai multe spitale.

Summer Rayne Oakes
Summer Rayne Oakes si-a ajustat cariera pentru a imbina perfect valorile sale cu munca. A absolvit Universitatea Cornell, cu diplome in stiinta mediului si entomologie, este autorul unui ghid de stil care a fost bestseller, intitulat fireste “Stil”, si co-fondator al Source4Style, o piata B2B care pune in legatura designerii direct cu furnizorii de materiale durabile din intreaga lume. Ea a dezvoltat colectii prietenoase cu mediul inconjurator pentru diverse branduri, printre care ochelarii MoDo eco, Aveeno si Portico Home. Oakes este editor cu insarcinari speciale pentru revista Above si recent a scris si produs primul ei film – un scurt metraj artistic despre mediu, intitulat “Extinctie”. Fiind o adevarata “eco-optimista”, activismul ei in domeniul mediului a fost pe larg recunoscut si onorat de Vanity Fair, CNBC, revista Outside si multe altele.

Karlie Kloss
Tatal lui Karlie este medic, iar ea a crescut inconjurata de lumea medicinii si a vindecarii, ceea ce i-a dat o intelegere clara atat a binecuvantarilor cat si greutatilor pe care viata le poate aduce. Profund afectata de cutremurul catastrofal din Haiti din 2010, Karlie, impreuna cu prietena ei Petra Nemcova, s-a implicat in initiativa designerului Donna Karan “Astazi corturi, maine case”, o initiativa a Fundatiei Inimi Fericite. Cu generozitate, ea si-a daruit timpul, numele si prestigiul eforturilor de ajutorare. Karlie este recunoscuta de catre colegii sai drept o persoana menita sa faca diferenta, sa daruiasca mai mult lumii decat ia inapoi. Ea intentioneaza sa se implice in cauze pediatrice, concentrandu-se in special pe copiii din familiile devastate de droguri. Dupa ce Karlie s-a intors de la o recenta sedinta foto pentru Vogue in China, Anna Wintour a remarcat in scrisoarea sa editoriala: “daca vreodata Karlie ar hotari sa-si mute ambitiile ei din domeniul medicinei, ea ar deveni un mare ambasador”.

Adriana Lima
Adriana lucreaza in prezent cu programul lui Bill Clinton, initiativa la nivel mondial, in Haiti. Adriana a vizitat Haiti cu initiativa Clinton, al carei scop este acela de a contribui la sprijinirea si dezvoltarea economiei haitiene locale. In Haiti, ea s-a intalnit fata in fata cu importanti oameni de afaceri si a vazut enormele probleme sociale si economice cu care acestia se confrunta. Adriana, care de curand a nascut al doilea ei copil, a fost profund impresionata de un program pentru a extinde proiectul maternitatii de la spitalul catolic din Port Au Prince – care sa il transforme intr-un loc unde mamele si bebelusii cu complicatii pot primi asistenta medicala la un nivel care pana acum a lipsit din aceasta tara aflata de mult timp in suferinta. In viitorul apropiat, Adriana isi va folosi statutul de supermodel pentru a promova o campanie de social media pe Facebook, care se estimeaza sa stranga suficiente fonduri pentru a acoperi costurile de constructie ale noii maternitati.

Liya Kebede
Liya Kebede este supermodel, actrita, designer si filantrop. Ea este fondatorul Fundatiei Liya Kebede, membru al Consiliului Consultativ pentru campania “Ziua mamei in fiecare zi” si fost Ambasador al Bunavointei pentru programul ‘sanatatea mamei si a copilului’ al Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Fundatia omonima se angajeaza sa garanteze ca fiecare femeie, fara exceptie, are acces la ingrijirea care salveaza vieti. Proiectul lui Kebede functioneaza pentru a educa factorii de decizie politica si a spriji programele care salveaza vieti, in parteneriat cu guvernele, organizatiile alternative si comunitatile afectate. Accentul este pus pe coordonarea strategica si folosirea tuturor resurselor posibile, de la medici calificati si moase, la ambulante, cearsafuri curate si instrumente medicale de baza. Liya spune: “Suntem dedicati salvarii urmatoarei generatii de mame.”

 

 

Categorii:
Dosar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.