Coco Popescu: Mai mult imi plac niste munti inalti decat Disneyland-ul!

de

Uneori povestile devin realitate. Heidi, fetita muntilor, este una dintre cele mai frumoase povesti ale copilariei universale. Iar eroina pare ca traieste atat de aproape de noi! La 12 ani cucerea Mont Blanc-ul; are 7 recorduri mondiale de varsta si 2 recorduri europene. Acum este o adolescenta care poarta steagul Romaniei pe cele mai inalte varfuri. La propriu! Este Coco Popescu!

E.P.: Ce inseamna faptul ca esti in Cartea Recordurilor? Te-a schimbat acest lucru?
C.P.:
Nu m-a schimbat deloc, dar si acum sunt fericita ca acest record a fost omologat si ca sunt  in Cartea Recordurilor alaturi de alti oameni care au facut lucruri mari in alpinism si in alte sporturi. Dar nu cred ca oamenii ma vad altfel, nu am observat schimbari majore.
E.P.: De fapt, esti exploratoare sau alpinista? Care ar fi titulatura ta corecta?
C.P.:
Sunt sportiva, in primul rand. As putea spune alpinista, pentru ca merg pe munte de cand eram mica, de la 6 ani si jumatate.
E.P.: Dragostea pentru munte a venit din familie?
C.P.:
Da, prima data am fost cu parintii mei pe munte, la Omu, la 6 ani, apoi la 10 ani am fost cu tata in Alpi si am cunoscut si alti oameni pasiona?i de munte.
E.P.: Ce a insemnat experienta de la 6 ani pe varful Omu? Erai un copil… nu le era teama parintilor tai sa te ia pe munte?
C.P.:
Nu le-a fost frica pentru ca stiau ca o sa-mi placa. Cum am mers cu amandoi odata, nu aveau de ce sa le fie frica.
E.P.: Mama ta lucreaza tot in sport?
C.P.:
Mama o antreneaza pe sora mea mai mica la escalada. Surioara mea este campioana balcanica, merge la concursuri atat in Romania, cat si in strainatate. Nu ii place la altitudine, ea este pe partea tehnica.

Am fost impresionata de cat de inalti pot fi unii munti!

 

E.P.. Parintii tai ti-au propus sa mergi de mica spre aceasta pasiune? Ai simtit, cumva, ca ai o datorie fata de familia ta? Sau, pur si simplu, ti-a placut tie si ai vrut sa explorezi?
C.P.:
Poate ca eram prea mica sa stiu ce inseamna sa ai o datorie fata de cineva, doar mi-a placut foarte mult si eu am insistat sa mergem si in alte locuri, sa urcam si pe alti munti. Apoi, tot eu am aflat de aceste doua circuite, „Seven Summits” si „Seven Volcano”. Cu antrenament si, in timp, acumuland experienta si cu ajutorul echipei Clubului Montan Altitudine am reusit sa merg in expeditii.
E.P.: Spuneai de Alpii pe care i-ai descoperit la 10 ani. cum a fost aceasta experienta pentru tine?
C.P.:
Eu, stiind numai ce este in Romania legat de munte, am fost foarte impresionata de cat de mari pot fi unii munti, vazand  ghetari, pentru prima data, si lucruri noi pe care le-am intalnit de-abia atunci, cum ar fi: a face efort la altitudine, a merge pe coltari legat in coarde, ce inseamna crevase…
E.P.: In perioada aceasta lipseai de la scoala? A fost vreodata, o problema faptul ca tu aveai lucruri mai importante decat scoala?
C.P.:
Nu, nu a fost nicio problema. Si colegii si profesorii au inteles ca imi place foarte mult, au inteles ce planuri am si ce vreau sa fac. Eu am dat mai tarziu lucrari, teze, am recuperat totul cand m-am intors.
E.P.: La 12 ani ai cucerit Mont Blanc-ul?
C.P.:
Da, am fost prima data la o altitudine asa de mare, la 4.810 m. Mi-a placut foarte mult si a fost un moment pe care nu am sa-l uit niciodata.
E.P.. Acum esti adolescenta, deja ai si alte preocupari, alt mod de a vedea lucrurile. Atunci erai doar un copil. Ce gandeste un copil atunci cand merge pentru un proiect atat de mare? Ce era in mintea ta? Era o joaca?
C.P.:
Asociam foarte mult mersul pe munte cu ceva normal, cu un lucru firesc. Nu mi-a fost nici greu, nu m-am chinuit niciodata sa merg la antrenamente sau sa plec intr-o expeditie. Asta era ceea ce doream sa fac.
E.P.: Ce inseamna antrenamentele pentru tine?
C.P.:
Locuind in Rasnov, un oras foarte bun pentru antrenamente, avand in jur Bucegii, Piatra Craiului… in fiecare weekend mergem pe munte, in ture de 8-10 ore. Antrenamentele zilnice constau in alergat, snowboard, iarna, catarat la panou sau la stanca, mountain bike…
E.P.: Crina Imola Popescu, asa te cheama in buletin?
C.P.:
Da.
E.P.: Cum s-a ajuns la Coco?
C.P.:
Asa mi-au zis parintii de cand eram mica, apoi colegii, prietenii, toata lumea care ma stie.
E.P.: Dar, tu cum te recomanzi?
C.P.:
Coco Popescu.


„Pe munte trebuie sa fii tu, ca tine!”

E.P.: Ai fost vreodata la o competitie cu cineva de varsta ta, din alta tara? Ti-ai dorit sa fii mai buna decat altcineva anume, de care ai aflat, de exemplu, de pe internet?
C.P.:
Nu. Eu cred ca, pe munte, trebuie sa fii tu ca tine, cat poti tu sa fii de bun. Nu trebuie sa fii in competitie cu altcineva. Da, cunosc si oameni care au incheiat circuitul Seven Summits, ne-am antrenat impreuna, dar nu a fost niciodata o competitie intre noi.
E.P.: Cate limbi straine vorbesti?
C.P.:
Vorbesc germana si engleza. Pana in clasa a VIII-a am facut ca limba materna, germana, iar limba engleza, care imi place foarte mult, din clasa a III-a.
E.P.: Am citit pe situl tau „Coco, tu esti intrega la cap? In loc sa mergi prin cluburi, mergi pe munti.” Regreti ceva, simti ca nu ai avut copilarie?
C.P.:
Nu, pentru ca asta am vrut. Probabil ca, daca mi se spunea ca nu se poate, sau nu ai voie sa mergi pe munte, atunci mi-ar fi parut rau. Nu regret ceva.


„Steagul Romaniei l-am avut pe fiecare varf”

E.P.: Exista un obiect pe care il iei cu tine ca portboneur, ai un talisman?
C.P.:
Nu, nu am ceva anume. Doar steagul Romaniei l-am avut pe fiecare varf. Cand scot steagul ma gandesc la toti cei care au fost langa mine, la cei de acasa.
E.P.: E frumos ce spui! E frumos ca duci steagul Romaniei pe cele mai inalte varfuri din lume. Te si simti sprijinita de Romania? Esti multumita de tara ta, asa cum o vezi tu, cu ochii de 17 ani? esti mandra ca esti romanca?
C.P.:
Da, sunt mandra ca sunt romanca, asta e clar. Romania este tara unde am crescut, unde am inceput sa urc pe munte… imi place foarte mult, are locuri foarte frumoase si lucruri importante de vazut si de facut.
E.P.: Ti-ai pus vreodata intrebarea cum ar fi fost daca traiai in alta tara?
C.P.:
Nu stiu….poate ca, din punctul de vedere al alpinismului, ar fi fost mai bine. In alte tari, alpinismul este un sport mai popular, decat in Romania. Nu este asta o problema. Si eu incerc sa promovez circuitul „7 munti din Gradina Carpatilor”. Este vorba de 7 munti din Romania si incerc sa aduc mai multi oameni sa vada ce fac eu, ce inseamna muntele pentru mine.
E.P.: Ai 7 recorduri mondiale de varsta si 2 recorduri europene. Asa este?
C.P.:
Da. Este un lucru care a venit la pachet, oarecum. Mi-am propus niste obiective, le-am realizat si ulterior am aflat ca sunt si recorduri.
E.P.: Cand ai plecat prima data fara tata si cum a fost?
C.P.:
Acum cativa ani, am fost intr-o expeditie in Georgia, pe Kazbek, la 5047 de metri. Nu pot sa zic ca mi-a fost frica, am fost cu colegi de la clubul Montan Altitudine, mai mari ca varsta. Stiam ce am de facut, stiam ce vreau si mi-am atins scopul.
E.P.: Spuneai: „in relatarile din presa am fost intai copilul care face lucruri ciudate”, la rubrica social, apoi ai trecut spre stiri si monden si deabia dupa trei ani de expeditii ai trecut la rubrica de sport. Cum a fost sa-i inveti pe romani ca esti o sportiva si nu o curiozitate?
C.P.:
Acest lucru a venit cu timpul. A trebuit intai sa observe ce fac, sa le explic eu mai mult ce inseamna pentru mine aceste lucruri…
E.P.: Daca ai primi invitatia din partea unei tari sa mergi in expeditii si in loc de steagul Romaniei sa pui steagul acelei tari, ai face acest lucru? Pentru ca esti la varsta la care unii tineri din Romania isi asuma plecarea peste hotare si o cariera acolo. Tu ai face treaba aceasta?
C.P.:
Eu pun steagul Romaniei pe varf si fac poze cu el ca sa transmit oamenilor de acasa, din Romania momentele de acolo, sa impart cu ei fericirea de acolo. Nu stiu de ce as pune steagul altei tari!
E.P.: Sa presupunem ca te-ar sustine si ca ti-ar pune la dispozitie tot ce ai nevoie… te-ar… adopta.
C.P.:
Nu, nu cred. Romania e acasa.

„Mai mult imi plac ni?te mun?i inal?i decat Disneyland”

E.P.: Calatoresti si in alt mod? Mergi la plimbare? La muzee? La Disneyland ai fost?
C.P.:
Am fost o data cu bunicii mei la Paris, pe la 7 ani si am fost si la Disneyland. Sincer, mai mult imi plac niste munti inalti decat Disneyland.
E.P.: Dar, daca ai avea niste bani pentru o vacanta de vis, cum i-ai folosi?
C.P.:
As pleca la Polul Nord, pentru ca asta este ceea ce vreau sa fac.
E.P.: Esti foarte increzatoare si sper ca lucrul acesta sa nu piara odata cu varsta, cu timpul, cand  poate  iti vei da seama ca in Romania lucrurile se misca uneori greu. Spuneai, la un moment dat, ca alpinismul este un sport al intrecerii cu tine insuti. Este foarte frumos ce ai spus!
C.P.:
Da, nu este o competitie cu altcineva, sau o lupta cu muntele. Mie nu-mi place exprimarea „a cuceri un varf”. Mergi acolo, esti prieten cu muntele, atingi un varf, nu cuceresti un varf.
E.P.: CV-ul tau este foarte lung. L-am studiat si am extras cateva lucruri importante. As vrea sa mi-l prezinti si tu. Ce ai consemna ca ceva special?
C.P.:
Am urcat 6 varfuri din 7, ale circuitului Seven Summit, am incheiat circuitul Seven Vulcano, cu cei mai inalti vulcani de pe fiecare continent, premiera pe Mount Sidley, in Antarctica, varful Kazbek din Georgia, Montblanc….
E.P.: Transmite un mesaj romanilor, celor pentru care pui steagul Romaniei atat de sus, de fiecare data!
C.P.:
Sper sa vada si ei ce inseamna muntele, poate ?i pentru ei inseamna acelasi lucru ca si pentru mine. Ne vedem pe munte!

 

  • Credit: Bogdan Stamatin
  • Title: CRINA COCO POPESCU – CONFERINTA

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *