a murit cel mai frumos taran din câmpia româna/
a murit cel mai frumos taran din poezia mea/
in locul lui devin eu radacina/
amurg amar pe-un sipot de cismea
a murit cel mai frumos taran din câmpia româna
a murit cel mai frumos taran din poezia mea
in locul lui devin eu radacina
amurg amar pe-un sipot de cismea
a murit cel mai frumos taran din nemarginirea câmpiei
sufletul lui era ca o puzderie de flori
ca o cumpana-n lumina poeziei
ca o sarbatoare intre sarbatori
a murit cel mai frumos taran din câmpia româna
cu nemoartea lui ma va imbratisa
nu mai pot sa scriu, am mâinile de tina
a murit cel mai frumos taran din poezia mea
a murit cel mai frumos taran din câmpia româna
in amurgul acesta ca pelinul de amar
trupul sau sub lespezi de lumina
nu mai pot sa scriu, am mâinile de var
un’te duci insinguratule, un’te duci bunul meu tata?
in ce odaie a inimii tale mai cânta privighetoarea?
eu sunt mai singur ca insingurarea
si scriu cu litera insângerata
cine ma mai apara tata, cine,
in locul tau, ar opri glontul cu inima sa?
cui ii mai miroase plânsul a afine?
cine raul cel mai mare l-ar ingenunchea?
a murit cel mai frumos taran din câmpia româna
a murit cel mai frumos taran din poezia mea
in locul lui devin eu radacina
amurg amar pe-o frunte de cismea
