am chemat-o s-o jertfesc pe ana
dar ea m-a rugat să o zidesc în mine
în străfundurile inimii
printre văi și coline
mi-a pus în mână mistria
și un strop de mortar
și m-a rugat s-o zidesc între bătăile inimii
ca pe-o fărâmă de jar
am chemat-o pe ana
și-am avut în inimă o mică strângere
acolo în adânc
macii au început să sângere
am chemat-o pe ana
ca pe cea mai pură jertfire
fără să știu că inima ei
era altar de mănăstire
cum să zidești un altar
cu icoane cu tot
cum să fii atât de nemilos
cum să treci dunărea înot
am chemat-o pe ana
și ei i s-a făcut de mine milă
ea era de fapt icoana
iar eu un boț de argilă
putea să ia mistria
putea să mă zidească
la temelia mănăstirii
cu puterea ei îngerească
am chemat-o pe ana
fără să știu că de fapt în inima ei mă închid
ca-ntr-o firidă cu flori
ca în cel mai trainic zid
am chemat-o pe ana
și dintr-odată am început să plâng
ea mă zidise cu tot cu lacrimă
sub pleoapa ochiului stâng
Photo by Liviu C. on Unsplash
