fbpx

„Stage Dogs” – o înţelegere neobişnuit de vie pentru tot ce e omenesc

de

I s-a prezis că va muri, dar încă trăiește. Chiar bine. Teatrul, cu liniștile și zborurile lui, cu orizonturile de lumină și noblețe, pe care le vedem din când în când, este hrană permanentă pentru spiritul omenesc, singurul care ne mai poate oferi un nimb de fericire. Eu văd teatrul ca pe o respirație, una necesară nouă, tuturor. O respirație care cuprinde așezare de gând, curățenie de faptă și drum călăuzit de înțelepciune de la arta celor dintru începuturi la a celor care vor urma.

Cronică de Loreta Popa

Fotografii de Paul Băilă și Adrian Piclisan

 Teatrul trebuie să rămână în mâinile meșteșugarilor, oameni de meserie, profesioniști ai teatrului, căci meseria, meșteșugul este instrumentul-cheie al unei moralizări autentice a practicii teatrale. Sunt cuvintele lui Louis Jouvet, apărute în cartea „Meseria de director de teatru”, apărută în 1952. Acesta mai spunea că față de tentația comercială și industrială, oamenii care se consacră teatrului trebuie să rămână puri pentru a putea rezista la corupția banilor și la vanitatea publicității.

Ei bine, exact despre toate acestea este vorba în bijuteria de spectacol numit atât de inspirat „Stage Dogs”. O minunată pledoarie pentru teatru susținută de doi actori ai scenei românești recunoscuți pentru geniul, pasiunea, modestia, sensibilitatea și iubirea lor pentru meserie, Marcel Iureș și Florin Piersic Jr. Dacă nu te lovește cu dalta pe dinăuntru un spectacol, dacă nu îndepărtează marmura netrebuincioasă, aducând opera din tine la lumină, atunci teatrul nu e Teatru. Sunt atât de rare spectacolele de la care pleci în starea descrisă mai sus, dar „Stage Dogs”, în regia lui Florin Piersic Jr., cu el şi cu Marcel Iureş în distribuţie este unul dintre acestea.

Cei doi au o imaginație creatoare atât de liberă, încât le simți prezența chiar înainte de a intra în scenă. Scopul fiecărui artist s-ar putea defini ca dorința de a se exprima liber și total. Fiecare are propriile sale convingeri, propria concepție despre lume, propriile idealuri și propria atitudine etică asupra vieții. Este ceea ce reușești să simți cel mai bine când vezi spectacolul, în timpul căruia am înțeles de ce iubesc teatrul. Pentru că este vorba despre emoții. Datorită teatrului uităm că afară suntem roboții în care societatea ne-a transformat. Emoția este însă precum apa, fără ea nimic nu este posibil. Nici evoluția, nici dezvoltarea, nici viața. O gamă largă de culori, emoții, senzații ni se dezvăluie prin intermediul celor doi actori pe care îi putem numi extraordinari fără să greșim prea mult.

Am apreciat scenografia simplă și efectul ei aproape magic, odihnitor pot spune, după spectacole în care nebunia tehnologică te tortura pur și simplu, nespunând mai nimic. „Stage Dogs” este o întâlnire, la fel ca și teatrul, așa cum îl definește Grotowski. Însă, înainte de a ajunge la comunicarea de tip actor-spectator, trebuie să existe comunicarea dintre actori. Într-un crescendo ușor de sesizat, iese la iveală, datorită lor, o înţelegere neobişnuit de vie pentru tot ce e omenesc, o forţă poetică neobişnuită, de valoare universală. Pe scenă cei doi fascinează, tulbură, sunt de o intensitate copleșitoare. Comunicarea dintre cei doi actori, echilibrul perfect al relației lor, respectul pe care și-l acordă reciproc sunt fără egal, pentru că un mare actor transmite ceva ce nu poate fi explicat.

Marcel Iureș interpretează un actor trecut de vremea tinereții, care ajunge să dea sfaturi despre viață și profesie unui coleg mai tânăr, Florin Piersic Jr. Un personaj ciudat, cinic, dar instruit, spunând cu nonşalanţă lucrurilor pe nume, mai puțin când e vorba de el însuşi, cabotin nelipsit de talent, pritocind, și rostind, anecdote picante pe seama celebrităţilor vremii, dar în stare să judece arta cu o oarecare fineţe. În spectacol trebuie să se vadă omul, lumea în care trăieşte, filosofia lui. Este ceea ce-i reușește de fiecare dată lui Marcel Iureș. O dată cu intrarea în rol, se conectează la o altă viaţă, la un alt destin. A învăţat de-a lungul timpului să privească şi să vadă, să asculte şi să tacă, să întrebe şi să adune bucuriile sau tristeţile legate de arta teatrului. Aceste taine, păstrate în adâncuri, nu se cer povestite, ci păstrate pentru momente-cheie. Generozitatea-i de om, câștigată astfel, vine să inunde deci sufletele spectatorilor, cărora le împărtăşeşte din experienţa sa bogată.

Florin Piersic Jr. trăiește cu subtilă măsură. Are o sensibilitate bărbătească, autentică, glasul îi este format, învăluitor. Pentru el, evenimentele cele mai importante sunt cele interioare. Are marele har de a se lăsa pătruns de esența personajului până la a-i deveni familiar, simțindu-se liber, îmbogățindu-i mișcările lăuntrice. Cred că simpla lui prezență, comportamentul obișnuit, cel de toate zilele, spontaneitatea lui, felul în care gândește înainte de a vorbi, felul în care tace, privește și ascultă pe cel care îi este partener, zâmbetul lui sau încruntarea, calitățile și cusururile lui îi delimitează granițele, inspirând. Teatrul este o baricadă ce trebuie cucerită de fiecare dată, spune o veche vorbă. „Stage Dogs” pe care am avut șansa să-l văd în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, în București fiind imposibil să obții un loc, pentru că se joacă de ceva vreme cu casa închisă, are o baricadă numai pentru el.

Povestea are doi protagoniști, amândoi actori, din generații diferite. Marcel Iureș este actorul „mentor”, cel pe care timpul l-a învestit cu valențele de rigoare. Personajul actorului interpretat de Marcel Iureș emană o sastisire infinită în timp, ce își arcuiește arar o sprânceană a cârcoteală și judecată. El împarte cabina cu un actor mai tânăr, căruia de-a lungul timpului încearcă să-i dea lecții de viață și profesie în manieră personală. De obicei, când întâlnește o tânără speranță, un actor vârstnic se gândește la confruntările care o așteaptă, la consecințele nefaste în considerarea celor dintâi pași, la exercițiul de performanță care are capcane greu de învins până și în cele mai mari teatre din lume. Arta se conduce după legile ei obiective tocmai pentru că sunt inspirate din legile cetății și tocmai pentru a le sluji. Personajul lui Iureș însă cântărește totul din ochi la colegul mai tânăr de breaslă, cutremurându-te indiferența lui la faptul că acesta e leșinat de foame, ținându-l în picioare vorbind despre sine și numai despre sine. Pare a spune „Lasă, dragă, să vezi cum e arta. Călește-te, lovește-te cu capul de sus!”. Indiferența aceasta răutăcioasă stârnește în memoria celor care iubesc teatrul amintirile unor nume sonore care au vegheat pașii de început ai multor actori, chipuri de oameni blânzi, înțelepți, generoși și cu un simț al educației dezvoltat. Ocrotirea în arta valorilor interpretative, supravegherea lor, sunt legi care trebuie atent transferate de la o generație la alta, ca semn al prețuirii, nu ca semn al continuității. Este exact ceea ce personajul lui Marcel Iureș nu face. Inevitabil mi-am amintit că aveam 15 ani când l-am văzut în „Răceala”, alături de Florian Pittiș și alte nume grele ale teatrului românesc. Nu pot uita modestia lui în clipa în care a ieșit din hainele personajului, îndreptându-se către casă. A strâns câteva mâini cu o blândețe pe care am regăsit-o în culise la finalul spectacolului de la Sibiu, unde m-am strecurat ca să-l pot felicita pe Florin Piersic Jr., alături de fiica mea. Ce imensă, neașteptată și extraordinară fericire!

Cealaltă față a monedei, actorul tânăr, mereu tatonând un teren cu nisipuri mișcătoare, mereu atent la orice sfat al maestrului, mereu dornic să nu deranjeze, uneori nesigur, ajunge să se răzvrătească, depășindu-l. Florin Piersic Jr. are o inteligență de descifrare și pătrundere greu de descris, face aici, cu acest rol, o demonstrație nu numai a unui virtuoz, cât mai ales a unui creator de gândire teatrală, într-o formulă simplă, sugestivă și cuceritoare, pentru că dezvăluie intimitatea momentului în care actorul intră în personaj și pactul ce se stabilește spontan între acesta și text. Reușește să străbată cu suplețe și disponibilitate de joc întreaga piesă. Cine a avut prilejul să vadă minunea aceasta s-a bucurat de un rar privilegiu! Nădăjduiesc că Florin nu va rupe bagheta magică întorcându-se la o lume normală și va rămâne mereu magul în stare să transforme o scenă românească amorțită. „Stage Dogs” scoate la licitație opere de artă minunate precum scenografia semnată de Tudor Prodan și prezențele a doi actori talentați, Marcel Iureș și Florin Piersic Jr. Și dă măsura harului astfel.

 

Teatrul ACT

„Stage Dogs”

După „A Life in the Theatre” de David Mamet

Traducerea: Ovidiu Niculescu

Adaptarea: Florin Piersic Jr.

Regia: Florin Piersic Jr.

Scenografia: Tudor Prodan

Light design: Bogdan Gheorghiu

Costume: Irina Voinea

Distribuția: Marcel Iureș, Florin Piersic Jr.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Teatru

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.