Daca vizitati Odessa nu intoarceti capul dupa sirenele ei. Va poate fi fatal, atat e circulatia de nebuna! Iar fetele frumoase curg, ca pe banda, inepuizabile. Aseara, la deschiderea Festivalului international de film de la Odessa, in somptuosul teatru de opera cu care a dotat destinul acest oras sl culturii, le-am comparat cu stralucirea starurilor de profesie ale cinematografiei. Midinetele strazii pareau mai spontane,mai ademenitoare, in lipsa lor de ostentatie, decat aparitiile sofisticate in tinute de seara care puteau da de lucru doar cronicarilor de mode.
E adevarat, noi vorbim de cinematograf aici, dar ce-ar fi cinematograful fara femeile sale, si ce-ar mai ramane din el fara legendele sale. Trofeul pus in joc la Odesa este, de doi ani deja, “Ducele de Aur”. Cine este acest Duce misterios care m-a intrigat inca din 1958, anul in care mi-am facut voiajul nuptial in acest fabulos port al Marii Negre? Aveam s-o aflu, uimit! Gasind celebra scara a masacrului din Crucisatorul Potiomkin am zarit, la capatul ei, un monument magnific. Eram sigur ca apartine lui Serghei Eisenstein, dar, apropiindu-ma, am descoperit ca este al unui duce de Richelieu. Un duce, care era un stranepot al cardinalului lui Dumas si a gasit azil la curtea tzarului, un aristocrat alungat de Revolutia Franceza care a devenit guvernator al Odessei, a carui statuie rezistase, miraculos, unei alte revolutii, celei sovietice. Acesta este ducele care da numele si exemplul sau galeriei de trofee oferite de festivalul cinemaografic odessit infiintat in 2010.
Coincidentele nu se opresc aici. Teatrul de opera de care va vorbeam mai sus este situat pe strada Rishelievskaia, un bulevard cu o agitatie care-ti ia ochii, iar editia a doua a festivalului ne-a intors la Franta, fiindca ea se desfasoara sub mantia magicianului George Melies de la a carui nastere se implinesc anul acesta 150 de ani. Lui ii va fi dedicat maine un “Cine-concert”, peste o suta de minute de benzi recent descoperite, acompaniate intr-o partitura scrisa special si interpretata de doi stra-stra-stranepoti ai cineastului. Iar azi, chiar pe scarile lui Potiomkin va avea loc un alt eveniment special: proiectia monumentalului film SF al lui Fritz Lang METROPOLIS, in versiune reconstituita, acompaniata Live de orchestra simfonica a teatrului local.
Acum, sa nu va inchipuiti ca festivalul odessit ar vrea sa se transforme intr-o cinemateca. Nu. El traieste la ora timpului si, pentru a gasi pe reprezentantii cei mai autorizati, echipa de selectioneri a festivalului a scotocit prin peste 40 de cinematografii. De la noi au gasit drama lui Sinisa Dragin, DACA BOBUL NU MOARE, Ucraina lanseaza si ea, cu acest prilej, o noua versiune a ANEI KARENINA cu Tatiana Drubich si Oleg Iankovski in rolurile principale, Rusia a trimis GAMLET 21 VEK, o transpunere a tristei povesti shakespeariene in secolul XXI, din Danemarca vine MELANCOLIA lui Lars von Trier iar din Franta unul dintre cele mai frumoase filme lansate anul acesta, pe Croazeta, THE ACTEUR, superba comedie despre trecerea de la tehnica filmului mut la cinematograful sonor, pe care unii o compara cu Cantand in ploaie.
Si sa nu uitam de momentul decernarii Premiului Special al celei de-a doua editii, lui John Malcovich, ilustru reprezentant al actorului profesionist modern. Trofeul i-a fost inmanat de Nikita Mihalkov, care a creat, prin umorul si sinceritatea admiratiei sale la adresa sarbatoritului, un alt mare moment al unei ceremonii greu de uiitat.. Debutul acestei a doua editii a festivalului este mai mult decat promitator. Il vom urmari…
