Connie Larkin este fondatoarea Asociatiei ‘Why Not Me’, Executive Coach, Instructor de PhotoReading cu ani buni de practica si a fost presedinta Fundatiei pentru Autocunoastere si Dezvoltare Personala, organizatie care si-a propus sa mijloceasca aducerea cursurilor unei corporatii educationale internationale‚ „Landmark Education”, in tara noastra. Sint deja citeva zeci de mii de oameni care, in dorinta de a gasi calea dezvoltarii si autoperfectionarii personale, au intilnit-o deja pe femeia voluntara, inteligenta, puternica, delicata…
Marea Dragoste / Tango: Ai o poveste de viata neobisnuita. Te rog, spune-mi, cum ai reusit sa pleci din tara, pe vremea comunismului?
Connie Larkin: In 1978, cind aveam 24 de ani, am facut un acord cu un baiat de virsta mea care era evreu si care avea pasaport sa plece din tara, dar nu putea sa plece pentru ca nu-si putea plati datoriile la stat, stii: cheltuielile cu educatia, casa etc… Si m-am oferit sa i le platesc eu in schimbul unei casatorii fictive. In 1978, pe 12 iulie, am reusit sa plec in Israel, cu 20 de dolari cusuti in captuseala de la jeans. Am ajuns in Israel, unde dupa 3 luni de zile am primit, automat, cetatenia israeliana. Dupa 6 luni am vorbit cu un avocat caruia i-am spus ca aceasta casatorie a fost formala si casatoria a fost desfacuta, nefiind recunoscuta de statul Israel.
Marea Dragoste / Tango: Care au fost motivele pentru care ai vrut sa pleci din tara?
Connie Larkin: Dupa ce am terminat liceul, voiam sa ma duc la facultate sa devin jurnalista. Am realizat, insa, ca pentru a deveni jurnalista in timpul lui Ceausescu, n-as fi avut nici un fel de expresie de sine, in sensul redactarii, in sensul comunicarii si al impactului asupra societatii, pentru ca totul era coordonat si controlat. Si-atunci am ales sa fac un lucru care sa-mi dea si bani, dar si autonomia si libertatea de a gindi pentru mine insami. Am reusit, prin niste relatii de-ale tatalui meu, sa primesc unul dintre cele 8 locuri de receptioner de hotel, disponibile pentru acel an la scoala de turism a Ministerului Turismului. Am facut scoala de turism de 6 luni si am devenit receptioner. Cind am inceput sa lucrez, am realizat ca era o mare diferenta intre noi ca romani, si oamenii care veneau din strainatate. Ei erau liberi si am realizat ca tot ce-mi doream era sa fiu libera si ca nimeni nu avea dreptul sa-mi ingradeasca acest lucru, nici chiar un conducator de tara.
Marea Dragoste / Tango: Ce s-a intimplat in Israel?
Connie Larkin: In Israel, m-am trezit dintr-o data la aeroport, cu 20 de dolari singurii mei bani si fara sa cunosc pe nimeni. Cind am ajuns la biroul de emigrari am fost intrebata unde vreau sa ma duc, daca nu vreau sa ma duc la sotul meu. Le-am spus ca nu, pentru ca el, oricum, era in armata. Si le-am cerut sa ma trimita intr-un kibbutz. Habar n-aveam ce inseamna un kibbutz, stiam doar ca acolo o sa am ce minca si o sa am un loc unde sa dorm. Acum stiu ce loc fantastic este un kibbutz.
Marea Dragoste / Tango: In ce limba vorbeai cu ei?
Connie Larkin: In engleza. Timp de 6 luni am invatat ebraica. A fost una dintre cele mai grele si mai frumoase experiente ale vietii mele. Am muncit enorm patru luni de zile. Ritmul acela de munca a fost absolut purificator. Am ajuns, intr-un an, ghid independent in Orientul Mijlociu. Dar desi progresam, desi aveam 28 de ani si aratam absolut fantastic, eram libera si aveam bani, eram cumva constrinsa in interiorul meu de la a ma bucura de toate acele lucruri. Pe deasupra, aveam un nume total evreiesc si ascundeam ca sint crestina.
Marea Dragoste / Tango: Intelegeai de unde vine nefericirea asta si ce se-ntimpla cu tine?
Connie Larkin: Nu intelegeam, nu-mi dadeam seama ce se intimpla cu mine. Singurul lucru care ma presa era ca aveam 28 de ani si nu aveam o familie si mi se parea foarte putin probabil ca o s-o am in Israel, nefiind evreica. Nu eram casatorita. Consideram ca nu pot sa fiu implinita in business pina nu am o familie si aveam o profunda nemultumire pe care o mascam foarte bine.
Marea Dragoste / Tango: Cind ai inteles asta?
Connie Larkin: Am inteles ca aveam aceasta nemultumire dintr-o intimplare. Aveam un prieten cu care ma intilneam destul de des la lucru, si de cite ori ne vedeam ne tot spuneam: „Chiar trebuie sa mergem sa bem o cafea impreuna“, si asa trecusera citiva ani in care ne tot spuneam lucrul acesta, pina la un moment dat cind el mi-a spus: „Hai sa ne intilnim simbata! Daca vrei sa ne intilnim, am sa vin de la Ierusalim“ (vreo 45 km de Tel Aviv). In simbata aia, am iesit din casa sa ma intilnesc cu el, iar el nu a venit. Nu stiu daca ai avut vreodata experienta ca cineva sa nu vina la intilnire cu tine. Ai impresia ca toata lumea se uita la tine si te simti foarte prost. Daca mai ai si niste complexe, atunci chiar ca ai o experienta de inlemnire. Am asteptat cit am asteptat, apoi, ca sa ma „salvez“ m-am luat dupa un grup de oameni care treceau pe linga mine si despre care mi-am imaginat ca se duc la vreun muzeu (erau multe muzee in zona aceea). Am intrat intr-o cladire foarte frumoasa, care nu era deloc un muzeu si am vazut o multime de oameni. Mi s-a cerut sa completez un formular si m-am bucurat ca macar nu trebuia sa platesc. Am intrat intr-o sala mare cu alti 471 de oameni (cum am aflat mai tirziu) si ma asteptam sa ascult vreo conferinta plicticoasa despre religie, politica sau arta. M-am asezat strategic linga usa, pe culoar, ca sa pot iesi fara sa deranjez pe nimeni in caz ca nu as fi suportat conversatia si as fi vrut sa plec.
S-au inchis usile si a aparut un tip, imbracat impecabil, care s-a urcat pe scena si cind a inceput sa vorbeasca am avut un soc. Vorbea intr-un fel surprinzator de clar, simplu si despre lucruri despre care eram insetata sa vorbesc, si chiar vorbeam, dar niciodata nu auzisem pe cineva sa spuna lucrurile atit de simplu si clar. Desi vorbea extraordinar si intelegeam tot, mesajul pe care l-am primit, din nou si din nou, era unul singur: poate nu-i prea tirziu ca la virsta de 28 de ani sa-mi implinesc cele doua visuri, despre care (am observat cind vorbea liderul) eram resemnata. Care erau visurile? Sa am o familie si sa am un business. Si am inceput si eu sa cred ca poate nu este prea tirziu.
Marea Dragoste / Tango: Cum ar fi trebuit sa fie, initial, acel barbat visat?
Connie Larkin: Barbatul la care visasem eu cind eram adolescenta trebuia sa fie frumos si inalt, ca Gregory Peck. Dar, intre timp (si am observat asta tot in timpul discursului liderului), portretul suferise modificari: putea sa fie oricum, chiar si burtos, chelios (scuze!), vaduv si cu trei copii, numai sa fie, pentru ca, daca era, imi puteam implini cel de-al doilea vis. Discursul liderului aceluia a fost ca o uluitoare revelatie pentru mine. La un moment dat, el a spus: „Daca ai vazut ceva posibil pentru tine si pentru viata ta prin participarea ta la acest curs (nici nu constientizasem ca vreau cursul, dar cind a spus-o el mi-am dat seama ca pentru implinirea visurilor mele trebuia sa-l fac), vom lua o scurta pauza, ca sa va inscrieti.“
In momentul in care a spus: „Vom lua o scurta pauza pentru a va inscrie“, am coborit din cerul acela roz la care incepusem sa aspir, si mi-am spus: „Cum poti sa promiti incredere in sine? Cum poti sa promiti cuiva o familie? Cum poti sa promiti implinirea unor visuri si apoi sa ceri bani?“ Am avut imediat judecata ca este ceva total abject ce promitea, pentru ca nu vedeam cum poti sa cumperi increderea in sine si potentialul sau capacitatea de a-ti implini visurile prin participarea la un curs de trei zile si jumatate.
Marea Dragoste / Tango: Poate ca, de fapt, sintem prea neincrezatori si resemnati? Poate ca omul acela pina la urma si-ar fi tinut promisiunea?
Connie Larkin: Promitea ca, daca vei face acel curs, iti vei implini acele lucruri pe care esti angajat sa le implinesti in viata. Ma facuse sa cred, iar in momentul in care a vorbit de bani, mi-am dat seama ca nu poate fi decit o cacealma, o pacaleala. Desi incetasem sa-l mai ascult, au ajuns la mine niste cuvinte: „Daca ai vazut ceva posibil pentru tine si pentru viata ta si vrei sa participi la acest curs si ceva te opreste, uita-te ce te opreste, pentru ca, daca ai sa vezi ce te opreste, ai sa vezi ce te opreste in viata ta oriunde nu ai ceea ce doresti, oriunde nu-ti aplici potentialul in viata“. Bineinteles ca am inceput sa caut cu disperare ce anume ma opreste sa am ceea ce-mi doresc in viata. Chiar voiam sa stiu ce anume ma opreste sa fiu fericita si implinita. Daca aflam in seara aia, nu mai trebuia sa ma inscriu si sa dau si bani, si ar fi fost fantastic, nu-i asa?
Marea Dragoste / Tango: Si ai reusit?
Connie Larkin: Nu, am avut o frustrare incredibila ca, in ciuda eforturilor mele, nu vedeam ce ma opreste, si ar fi fost fantastic sa aflu. Iar cind liderul a continuat si a spus: „Daca ai vazut ceva posibil pentru tine si pentru viata ta si vrei sa participi la acest curs si ceva te opreste, dar nu stii ce“, s-a facut liniste in sala de puteai auzi musca. In momentul acela am realizat ca de fapt nici ceilalti din sala nu stiau ce-i opreste. Atunci el a spus: „Asculta-ti vocea din capul tau“. Dupa o mica pauza, in care nu am auzit nimic in capul meu, a spus: „si daca nu stii care voce, ei, bine, este aceea care spune «care voce»?“ Acesta a fost un moment crucial pentru toata viata mea. Am sesizat ca sint doua voci in capul meu, dintre care una care spune: „Vreau implinire, vreau dragoste, vreau o familie, vreau un business“, apoi urmeaza un „dar…“, iar dupa „dar…“ o litanie de explicatii de ce nu pot sa le am, si mai am si dreptate, pe deasupra, referitor la acele explicatii. Nu numai ca am dreptate, dar consider acele explicatii ca fiind total adevarate si fundamentate pe ceva de care nu pot sa ma indoiesc.
Refacindu-mi apoi dialogul cu mine insami, am avut un moment de totala iluminare. Spuneam: „Vreau o familie si un business, DAR asta-i un sarlatan“. Cind mi-am spus ca nu am de unde sa stiu, poate este, poate nu este, prima indoiala a disparut. Spuneam: „Vreau o familie si vreau un business, DAR costa multi bani“. Da, erau multi bani cit cereau pentru curs, si m-am intrebat: „Oare citi bani as fi dispusa sa platesc pentru implinirea acestor visuri?“ Am vazut ca nu erau bani pe care sa nu-i fi platit pentru asta, si ca tot ce lucram sau faceam era pentru mine, sa fiu implinita, sa-mi implinesc visurile. Cind am vazut asta, si a doua indoiala a disparut.
Spuneam: „Vreau o familie si vreau un business, DAR daca nu functioneaza? Dar daca da? Imi da mina sa nu particip? Oricum nu voi sti pina nu particip. Si-apoi, cum voi sti lucrul acela pe care-l astept si care sa functioneze? Cum il voi recunoaste?“. Am vazut ca, chiar daca primesc 1% merita sa fac cursul, si chiar daca nu functioneaza deloc, merita sa nu pierd ocazia daca ar functiona. Am vazut ca sint dispusa sa-mi asum riscul si sa-l fac doar pentru ca spun eu, fie ca functioneaza, fie ca nu. Spuneam: „Vreau o familie si vreau un business, DAR daca te inscrii, asta-i un sarlatan, si nu functioneaza, o sa rida lumea de tine ca esti o fraiera“. Atunci am vazut ca pentru a nu fi o fraiera, si ca sa nu rida lumea de mine, as fi fost in stare sa renunt la aceasta oportunitate. Am vazut ca „a da bine“ este foarte important pentru mine si am vazut cit de mult din libertatea mea de a fi era constrinsa doar pentru a nu fi criticata si judecata de oameni.
Am vazut ca viata mea era un dar, ca merita sa mi-o traiesc din plin si nu o faceam pentru ca oamenii sa nu ma critice. Cum spunem noi in cursuri, daca as fi continuat asa, cind as fi murit, ar fi scris pe mormintul meu: „Nu a trait din plin, nu a avut expresie de sine, dar macar pina acum a dat bine“! Ce jalnic! Asta a fost cea mai puternica opreliste in viata mea pina atunci. M-am ridicat de pe scaun, mai sa darim lumea de linga mine, m-am dus la o masa si m-am inscris. Imi amintesc chiar si acum, – pentru ca a fost o experienta vie -, pacea incredibila si linistea pe care le-am avut in cap pina am ajuns la masa sa ma inscriu. Da, am vazut ce ma opreste: conversatia de ce nu pot sa fiu, ce nu pot sa fac, si ce nu pot sa am, din capul meu. De atunci am renuntat la scuze si am actionat din ce pot fi, ce pot face si ce pot avea, si pot orice. Am participat la acest curs de baza in august 1983. Pina in doi ani am creat un business in Italia, fara sa fiu casatorita, fara sa fiu evreica, fara sa am capital. Seara de deschidere a acestui business s-a facut in cladirea Cazinoului din San Remo, cu 300 de invitati, jurnalisti, reprezentanti ai statului Israel si ai Italiei; totul pe cheltuiala primariei orasului San Remo. In unsprezece ziare italienesti s-a scris de proiectul meu. Pina in doi ani m-am casatorit si am avut-o pe fiica mea, la Milano. M-am casatorit din dragoste si nu am facut nici o concesie.
Marea Dragoste / Tango: Dar asta se regaseste in fiecare dintre noi?
Connie Larkin: Ce-am invatat eu in munca asta este ca nu pot sa vorbesc in numele altor oameni. Intotdeauna vorbesc in numele meu. Aveam tot potentialul, aveam tot ce aveam nevoie, doar ca nu stiam ce ma oprea. Cursul nu m-a facut mai desteapta, pur si simplu am aflat cum sa aplic ce stiam. Din experienta mea cu zeci de mii de oameni de atunci si pina acum, am vazut ca acelasi lucru este valabil si pentru ei, cei care au participat la cursurile noastre.
Marea Dragoste / Tango: Cum ai ajuns de la un simplu cursant la ceea ce esti astazi, liderul acestui fel de educatie intr-o tara?
Connie Larkin: Cind am facut cursul prima data a fost extraordinar, am vazut ca dincolo de implinirea celor doua visuri, era un vis care fusese ascuns vederii mele de la virsta de 7 ani. Acel vis era de contributie pentru umanitate. Ma interesa sa fac ceva maret cum ar fi ca planeta noastra sa fie curata, oamenii sa fie impliniti si fericiti, sa gindeasca pentru ei, sa fie stapini pe viata lor, sa nu mai poluam planeta si sa nu lasam copiilor nostri un dezastru.
Marea Dragoste / Tango: Dar nu sint niste visuri prea mari?
Connie Larkin: Cred ca numai visurile mari insufletesc oamenii cu adevarat si ii inspira. Cred ca toti oamenii traiesc pentru ceva mult mai maret decit propria lor persoana. Daca sint sincera cu mine insami, pot sa vad ca ceea ce ma misca este sa am ceva care ma inspira, pentru care fac umbra pamintului cu folos, ca las in urma mea ceva care a adus o contributie. Cind gasesti ceva de genul asta si joci ca si cum viata ta depinde de asta, este ceva, este un joc in care exprimi cine esti. Si eu am gasit acest lucru in 1983 cind am ales ca viata mea sa fie despre a face disponibila aceasta educatie tuturor oamenilor de pe planeta noastra. Intotdeauna, inca din copilarie, am fost inspirata de oameni ca Ghandi sau Nelson Mandela. In discursul sau inaugural, Nelson Mandela a spus: „Frica noastra cea mai profunda nu este ca sintem prea mici. Frica noastra este ca sintem puternici dincolo de orice imaginatie. Este lumina noastra, nu intunericul nostru, care ne sperie. Ne intrebam cine sint eu sa fiu stralucitor, minunat, talentat si extraordinar? De fapt, cine esti tu sa nu fii?“
Marea Dragoste / Tango: Oamenii, de obicei, nu au curajul sa se implice in lucruri marete, cum se ajunge la asta?
Connie Larkin: Majoritatea oamenilor, dupa ce-si realizeaza sumele de bani si-si rezolva problemele pe care le au, singurul lucru care le ramine este sa aduca o contributie. Si cu cit mai mare cu atit mai mult ii atrage.
Marea Dragoste / Tango: Adica sa fii generos cu cei de linga tine sau sa fii nobil, la ce te referi cind spui asta?
Connie Larkin: Sa faci ceva care are impact asupra calitatii vietii oamenilor. Cind am facut cursul prima data, am vazut ca pentru ca viata mea sa aiba valoare trebuie s-o dau inapoi in serviciul umanitatii, sa aduc o contributie. Am vazut ca aceasta educatie este extraordinara si ca ea ne apartine tuturor, daca o vrem. Atunci mi-am spus ca vreau sa o fac accesibila pentru oamenii din tara mea, pentru aceia care vor sa o aiba. Am vazut ca nu am dreptul s-o tin doar pentru mine, pentru ca ce am primit eu de pe urma ei este ca sint vie, puternica, ca traiesc momente de inspiratie (bineinteles, cu suisuri si coborisuri, ca noi toti), dar cu o putere si inspiratie pentru care merita sa traiesc. Dupa ce am facut acest curs, am vazut ca in ziua in care am sa mor, pe mormintul meu vreau sa scrie ca „am ars de tot“, am pus totul in joc si am trait intens, ca n-am lasat nimic netrait, cu nici un fel de scuze.
Marea Dragoste / Tango: Insa cei mai multi oameni nici nu mai au un scop in viata, vor doar sa ajunga pina luna viitoare cind iau salariul.
Connie Larkin: Am inteles asta. Este ca un fel de capcana. Fiecare fiinta umana este miscata de ceva care sa-l inspire, iar problemele imediate ne iau privirea de la acest lucru. Nu conteaza citi bani ai, nu conteaza ce faci, conteaza un singur lucru: cine esti.
Marea Dragoste / Tango: Si cum poti sa gasesti inspiratia in viata ta?
Connie Larkin: Ca exercitiu, pentru a afla ce te inspira, in primul rind trebuie sa iti imaginezi ca ai obtinut deja tot ce iti doresti: casa, masina, piscina, bani, orice este acel lucru. Apoi te intrebi: despre ce poate fi viata mea, daca am tot ce mi-am dorit? Oamenii trebuie sa fie prezenti si sa se uite la ei insisi, dincolo de rezolvarea problemelor actuale, sa afle ce-i inspira. Ce fel de experienta (traire, sentimente) ar avea facind acel lucru? Si, daca ar fi deja inspirati si ar lua actiune pentru ce-i inspira, cum ar impacta deja felul in care sint in prezent si actiunile lor? Noi chemam asta a trai dintr-un context puternic, unde deja ai ce doresti si nu traiesti din lipsa pina vei ajunge acolo unde le vei avea pe toate.
Marea Dragoste / Tango: Nu trebuie sa faci pasi mici pentru ceea ce vrei sa faci?
Connie Larkin: Daca traiesti dintr-un context puternic, din ceva care te inspira chiar acum, si iei actiune conform acelui lucru, nici nu poate fi vorba de pasi mici sau mari. Orice faci te implineste.
Marea Dragoste / Tango: Totusi, trebuie sa inveti ca sa poti trece peste ideile preconcepute?
Connie Larkin: In educatia noastra pornim de la considerentul ca oamenii deja stiu tot ce au nevoie sa stie, doar ca nu aplica. E de-ajuns sa te uiti la faptul ca toti oamenii stiu ce sa faca sa slabeasca si ce diferenta fac? Educatia noastra nu da informatii, ci doar face niste distinctii. Ce fac apoi oamenii cu ele ramine la latitudinea lor, numai ca odata facute acele distinctii nu mai pot da vina pe nimeni si pe nimic pentru ce nu au ei sau nu fac ei. Este incredibil.
Marea Dragoste / Tango: Este educatia pe care o primim toti la scoala?
Connie Larkin: Nu. La scoala primim informatii, sintem pregatiti pentru mai tirziu in viata noastra cind vom termina scoala. Speram ca ce acumulam ne va da statut, bani, o slujba buna, dupa care poate sa avem o relatie buna, copii buni etc. Toate astea cind terminam de studiat.
Educatia noastra nu invata nimic pe nimeni, numai ca participarea la cursuri poate avea impact asupra calitatii vietii oamenilor chiar acum. Si asta nu depinde de ceva pe care sa-l faca sau sa-l aiba, ci doar de cine sint.
Marea Dragoste / Tango: Cum se intimpla asta?
Connie Larkin: Toate cursurile noastre au la baza niste conversatii. Sint niste conversatii pline de „bun simt“, pe care le stim si pe care le-am mai auzit. In aceste conversatii, pe care noi le numim socratice, oamenii nu primesc informatii, nu primesc reguli, morala, lectii de viata, ci pur si simplu fac niste distinctii. De exemplu: daca la inceput stau pe un scaun am un punct de vedere, si apoi cind ma mut pe un alt scaun, am un alt punct din care vad lucrurile. Dar tot eu sint cel care vede. Apoi, pot sa aleg ce punct de vedere ma favorizeaza pe mine cel mai mult. Era punctul meu de vedere inainte, si tot punctul meu de vedere, dupa. De pilda, daca te uiti la un simplu lucru: cind ai dreptate ai si dragoste si afinitate in viata ta?
Daca raspunsul este nu, poate vrei sa renunti la a avea dreptate si sa fii prezent la dragoste si afinitate. Alegerea iti apartine intru totul. In afara de conversatii, mai sint impartasirile si intrebarile pe care participantii le pun in timpul cursului, apoi sint teme de facut.
Toate aceste elemente impreuna (conversatiile, impartasirile si temele), fac ca in a treia zi de curs sa ai o experienta uluitoare. Este ca si cum un val se ia de pe ochi si vezi ceva care inainte era ascuns vederii tale, desi era acolo tot timpul. Un exemplu ar fi ca pamintul era rotund chiar si cind oamenii erau arsi pe rug ca indrazneau sa spuna ca nu este plat, cum credea toata lumea. Pamintul era rotund chiar daca oamenii gindeau, credeau si erau siguri ca era plat. Noi denumim aceasta experienta ontologica, transformare.
Am sa-ti dau exemplu de experiente ontologice: cind ai invatat sa inoti, cind ai primit echilibrul pe bicicleta. Experienta inotului si a echilibrului le-ai primit dupa ce cineva ti-a spus cum sa faci, apoi ai incercat si incercat pina la un moment cind cunoasterea inotului si a echilibrului au venit din tine. Aceste experiente sint cu tine pentru totdeauna. Chiar daca nu mergi pe bicicleta sau nu mai inoti, niciodata nu le pierzi.
Experienta din cursul de baza al Landmark Education, si anume Landmark Forum, este referitoare la lucrul pe care ti l-ai dorit sa il obtii: relatii mai bune cu parintii/copiii/sefii/colegii etc., comunicare eficienta, expresie de sine, incredere in sine, sa nu mai amini lucruri, curaj, o slujba mai buna, bani mai multi, directie in viata, orice este acel domeniu de care nu esti multumit cum ai vrea si in care ai dori sa ai rezultate.
Marea Dragoste / Tango: Fiecare om gaseste un raspuns la problema lui?
Connie Larkin: Am sa-ti raspund cu rezultatul unor statistici ale Landmark Education in urma unor sondaje facute cu absolventii:
95% au spus ca au avut valoare practica, specifica pentru multe aspecte ale vietii lor, si ca a fost una dintre cele mai extraordinare experiente din viata lor;
94% au spus ca este posibil ca acest curs sa aiba o valoare durabila pentru ei;
93% au spus ca a meritat cu prisosinta timpul si efortul lor;
93% au spus ca i-a facut mai pregatiti pentru situatii care pot aparea in viitor;
93% au spus ca acest curs este conceput pentru ca majoritatea participantilor sa obtina beneficii;
90% au spus ca a meritat cu prisosinta banii.
Marea Dragoste / Tango: E nevoie de informatii si de practica?
Connie Larkin: Singurul lucru care conteaza este sa fii motivat sa obtii ce spui ca vrei si apoi sa te inscrii in curs. Spre surprinderea mea, in atitia ani de cind sint in aceasta educatie, din nou si din nou, aud oameni care se pling, vor, DAR… Lista de negatii mascate ca scuze ce urmeaza dupa „dar“ este coplesitoare. Si in tot acest timp oamenii nu vad ca dau scuze pentru a nu lua actiune; ca sint mai atasati sa aibe explicatii si justificari pentru faptul ca nu au rezultatele pe care si le doresc, decit sa obtina acele rezultate. Poti sa vezi, dintr-un exemplu foarte simplu: cind oamenii intirzie, daca au o scuza foarte buna, pentru ei este ca si cum nu au intirziat. Acelasi lucru e valabil si pentru rezultate: daca am citeva scuze foarte bune, cumva atenueaza faptul ca nu am rezultate, nu sint responsabil, sint absolvit de durere sau vina: „Nu-i vina mea, ce pot sa fac?“
Marea Dragoste / Tango: Si ce trebuie facut in continuare?
Connie Larkin: In costul cursului de baza, Landmark Forum, este inclusa o serie de seminarii de 10 sesiuni, care au loc pe o perioada de 3 luni de zile, sesiuni in care participantii adincesc distinctiile primite in Landmark Forum si invata sa foloseasca atit distinctiile, cit si deschiderile avute in curs. Apoi avem cursuri cu diverse tematici interesante pentru oameni: cursuri de comunicare, cursuri de leadership, seminarii despre relatii, bani, angajament, integritate, sex si intimitate etc.
Marea Dragoste / Tango: Exista posibilitatea sa pierzi ce ai obtinut, sa ai caderi si reveniri, sau vine totul de la sine?
Connie Larkin: De pierdut nu poti sa pierzi ce ai vazut, asa cum nu pierzi echilibrul pe bicicleta. Poti sa alegi sa nu folosesti ce ai primit, si asta se intimpla. In ce priveste caderile, bineinteles ca vor fi. Viata este cu suisuri si coborisuri, dar de data asta poti face fata cu putere la caderi. De fapt promisiunea seminarului care urmeaza dupa Landmark Forum este ca vei fi mai puternic in abordarea fiecarui aspect al vietii.
Marea Dragoste / Tango: Cum facem sa avem relatii mai bune cu cei din jurul nostru, daca ei sint resemnati? Ce facem cu ei?
Connie Larkin: Nu facem nimic cu oamenii. Ca sint sau nu resemnati este o interpretare a noastra. Cursurile noastre nu sint despre altii, ci despre noi. Ce ma amuza fantastic dupa participarea in Landmark Forum este ca oamenii impartasesc ca cei din viata lor s-au „schimbat“ dupa ce ei au participat in curs. Iti da de gindit. Tu faci cursul si oamenii din viata ta sint altfel…
Marea Dragoste / Tango: Nu trebuie sa-i schimbam?
Connie Larkin: Pentru ca tu ai facut Landmark Forum si stiu ca intrebarea asta o pui in contextul interviului, caci ii stii deja raspunsul, am sa-ti spun: este extrem de arogant sa gindesti ca trebuie si ca poti sa-i schimbi pe altii. In primul rind uita-te cum ai gindi tu, cum te-ai simti, daca cineva iti spune ca trebuie sa te schimbi. Imediat ai avea o reactie de respingere chiar daca si tu stii ca ai vrea sa schimbi ceva. Ai vrea sa fii acceptat mai intii asa cum esti si cum nu esti, si apoi sa te uiti autentic la ce nu functioneaza in felul in care esti, si daca alegi, sa fii altfel. Banuiesc ca si tu ai vrut sa schimbi pe cineva. A functionat? Poate ai vazut ca a spera ca poti sa-i schimbi pe oameni nu functioneaza. Poate este altceva decit schimbarea care functioneaza, si care ti-i face parteneri.
Marea Dragoste / Tango: Cum vei putea sa aduci la cunostinta tuturor oamenilor din tara aceasta educatie?
Connie Larkin: Asa cum am facut-o si pina acum: impartasind ce este aceasta educatie, eu si ceilalti care am facut-o. In 1997, eu fiind deja in Romania, am inceput sa vorbesc despre educatie. Imi doream transformarea personalului din firma mea: il voiam integru, partener, autentic. Voiam sa ofer un serviciu de excelenta si stiam ca pot prin aceasta educatie. Asa ca am inceput sa vorbesc cu oamenii. Pe parcursul a doi ani de zile, 40 de oameni s-au dus la Londra, Paris si Frankfurt sa faca cursurile. La intoarcere, ei si-au trimis prietenii si familiile la cursuri.
In anul 1999, Landmark Education a acceptat cererea mea de a ne da un curs in Romania, cu mentiunea ca nu vom mai primi altul. Motivele erau diverse: logistica, conditiile sociale si economice, numarul mic de lideri care pot conduce cursurile acestea (pe atunci cred ca doar 45 de lideri – in timp ce cursurile aveau loc in toata lumea si acesti lideri erau intinsi la maxim). Primul curs, in septembrie 2000, a fost asa de bun, incit cei 200 de participanti si-au adus peste 600 de prieteni si colegi la seara de inchidere. La vederea acestei puternice cereri, Landmark Education nu a avut incotro si ne-au mai dat un curs in 2001.
Marea Dragoste / Tango: Cite cursuri au avut loc pina acum?
Connie Larkin: Pina acum am avut 15 cursuri, peste 3900 de oameni au participat la aceasta educatie, si sintem prima tara fost comunista care beneficiaza de ea.
Marea Dragoste / Tango: Unii oameni spun ca ar fi o secta, ce ai de spus despre asta?
Connie Larkin: Sigur ca este o secta. Este o secta la fel cum toti oamenii care au facut matematica sint o secta, tot la fel cum toti oamenii care au absolvit o facultate fac parte din secta absolventilor de facultate, cum un partid politic este o secta, pentru ca are o ideologie anume, diferita de a celorlalte, cum o anumita nationalitate este o secta, cum cetatenii unei tari, ai unui continent sau oamenii de pe pamint pot fi pentru alte creaturi de pe alte planete. Giordano Bruno si Leonardo Da Vinci faceau parte dintr-o secta pentru ca nu spuneau ca pamintul este plat.
Participind in aceasta educatie de atit de mult timp, ignoranta (a nu sti – nu este un lucru rau) este ceva care are voie sa existe atita timp cit omul o alege si refuza sa gindeasca pentru el insusi. De cind educatia a devenit o secta nu stiu, nu merita si nici nu doresc sa fac vreun efort sa aflu.Vezi, aici vreau sa ramin ignoranta.
Marea Dragoste / Tango: Vorbeste-mi, te rog, despre cei pe care i-ai adus tu in educatia asta…
Connie Larkin: Am adus multa lume, aici si in strainatate. Doresc insa sa spun ca toti cei trei copii ai mei au facut cursurile Landmark: fiica mea a facut cursul la 14 ani cind si-a inventat posibilitatea de a fi cea mai mare fashion designer a secolului 21, si cei doi baieti la virsta de 8 ani, la Londra. De curind am tinut o prezentare de Landmark Forum in Beirut si intentionez, impreuna cu un grup de absolventi, sa aducem educatia Landmark in Liban.
De asemenea, oameni din Ungaria, Bulgaria, Serbia, Croatia, Polonia, Moldova, Rusia, Turcia si Grecia, Italia, Germania vin si fac cursurile la noi. Bucurestiul va fi centrul acestei educatii in Estul si sudul Europei.
Marea Dragoste / Tango: De la ce virsta sint disponibile aceste cursuri?
Connie Larkin: Cursul pentru copii este deschis de la virsta de 8 pina la 12 ani, pentru adolescenti de la 13 pina la 17 ani, iar pentru adulti de la 18 ani.
Marea Dragoste / Tango: La noi in Romania este numai pentru adulti?
Connie Larkin: Da, deocamdata este numai pentru adulti si facem o exceptie in a primi adolescenti de la virsta de 15 ani in cazul in care cel putin un parinte a facut cursul de baza. Absolventii cursurilor noastre, care au copii sub 15 ani, se duc cu ei la Londra sau Amsterdam, singurele doua locatii in Europa unde se fac cursuri pentru copii si adoloscenti.
Marea Dragoste / Tango: Spune-mi, nu apar si suspiciuni? Cistigati bani din aceste cursuri?
Connie Larkin: In momentul in care am adus aceasta educatie in Romania, eu eram un om multumit, aveam un business al meu, aveam bani, o familie frumoasa si intrebarea mea pentru mine era daca vroiam sa alerg toata viata dupa bani ca sa-mi dovedesc ca sint buna si sa las cit mai multi bani copiilor mei sau daca vroiam sa dau ceva inapoi societatii pentru ceea ce fusesem atit de binecuvintata sa am. Am ales sa ma declar multumita si sa dau multumiri pentru tot binele din viata mea daruindu-ma definitiv pentru a face aceasta educatie disponibila in tara mea. Am creat atunci o fundatie non-profit, pe care am sprijinit-o cu bani pina in 2004 si munca mea pina in prezent. Din anul 2004, Landmark Education a preluat si cheltuielile biroului fundatiei pe linga cheltuielile pentru gestionarea cursurilor. Ce ramine este profitul companiei Landmark.
Marea Dragoste / Tango: Oamenii care lucreaza sint platiti sau sint voluntari?
Connie Larkin: Avem o singura persoana platita, la contabilitate, in rest, cu totii sintem voluntari care facem parte dintr-un program de asistenta in care ne antrenam. Programul de asistenta este unul din cele mai puternice programe pe care le are Landmark. Aceasta educatie se afla la noi in tara pentru ca noi o vrem si noi o aducem aici pentru prietenii si familiile noastre.
Marea Dragoste / Tango: Cum ar trebui sa le spunem oamenilor sa procedeze in continuare daca si ei ar vrea sa participe la cursurile astea?
Connie Larkin: Exista o modalitate foarte simpla de a afla despre cursuri si cum functioneaza. Facem introduceri la fundatie saptaminal, la serile de incheiere ale cursurilor principale sau in paralel cu seminariile.
Marea Dragoste / Tango: Ce beneficii spun oamenii ca primesc?
Connie Larkin: Oamenii intervievati au spus ca au primit extraordinare si numeroase beneficii pentru ei si pentru viata lor, dar am sa enumar doar cinci dintre ele (se regasesc la toti cei intrebati). Acestea sint:
– Eficienta in relatii cu alti oameni
– Productivitate personala
– Incredere in sine
– A face alegerea justa si a continua ce este important pentru tine
– A trai viata din plin
Marea Dragoste / Tango: Unii aleg sa faca psihanaliza?
Connie Larkin: Oamenii sint liberi sa aleaga sa faca ceea ce doresc in viata lor, si orice functioneaza pentru ei facindu-le viata implinita si functionala, este bine.
Marea Dragoste / Tango: Cit de extinsa este in lume educatia asta?
Connie Larkin: Landmark Education s-a infiintat in 1991 (cumparind cursurile si tehnologia de la compania precedenta) si este proprietatea angajatilor ei.
Landmark are peste 50 de programe pe care le livreaza in peste 125 de locatii in intreaga lume. Anul acesta am atins cifra de un milion de oameni din intreaga lume care au participat in Landmark Forum.
In 2002 Landmark Education a fost recunoscuta de HR.com/James MacNeil ca fiind una dintre cele mai de virf companii producatoare de traininguri de leadership si dezvoltare personala.
Marea Dragoste / Tango: In ce se masoara acest succes?
Connie Larkin: Se masoara in rezultatele extraordinare pe care oamenii le raporteaza ca le au in viata lor si in numarul din ce in ce mai mare care vin la cursuri.
Marea Dragoste / Tango: Cum rezolvi probleme de genul ca nu ai suficient timp, ca traficul e infernal si nu-ti poti respecta agenda, ca se aduna prea multe treburi si trebuie sa le amini?
Connie Larkin: Nu sint victima lor. Sint responsabila de timpul meu. La intrebarea pe care mi-o pun oamenii citeodata „Connie, ai timp pentru…?“, raspund: „Intotdeauna pot sa-mi fac timp.“ Ca noi toti, de altfel, daca lucrul pentru care vrem sa avem timp merita. Una din cele mai de folos distinctii in ceea ce priveste timpul este integritatea.
Marea Dragoste / Tango: Ti se pare important sa ne respectam cuvintul?
Connie Larkin: Noi spunem ca la baza rezultatelor de exceptie este integritatea: sa faci ce spui ca faci atunci cind spui ca faci, iar daca iti dai seama ca n-ai sa poti sa faci un lucru, sa comunici din timp, in mod responsabil, si sa faci o noua promisiune. Si asta este nivelul cel mai de baza al integritatii. Este esential sa-ti onorezi cuvintul, in masura in care doresti sa ai rezultate.
Marea Dragoste / Tango: Cine sint trainerii?
Connie Larkin: In acest moment sint 61 de lideri in lume. Sint oameni considerati a fi cei mai buni in intreaga industrie de seminarii. Ei s-au antrenat foarte riguros, intre 3 si 7 ani, sa prezinte distinctiile cursurilor si sa conduca conversatiile intr-un fel care este atit provocator, cit si puternic. Ei sint certificati de Landmark Education sa conduca cursurile sale si sint intr-un continuu antrenament pentru mentinerea calitatii cursurilor.
Marea Dragoste / Tango: Din tara noastra avem pe cineva?
Connie Larkin: Nu, de la noi nu avem inca pe nimeni, dar avem pe cineva care este lider de cursuri de lidership, certificata de Landmark Education, o persoana de exceptie si de asemenea foarte buna prin rezultatele obtinute pina acum. Aceasta persoana are numai 24 de ani, si doreste sa fie Landmark Forum Lider. Probabil va fi primul lider de Landmark Forum din Romania.
Marea Dragoste / Tango: Care e pozitia pe care o ocupi si ce anume faci tu?
Connie Larkin: Eu am creat si conduc aceasta fundatie non profit, care mijloceste aducerea cursurilor Landmark Education in Romania, estul si sudul Europei, conduc seminarii si prezentari de Landmark Forum.
Marea Dragoste / Tango: Cum ar arata primul Craciun cu bilanturi extraordinare?
Connie Larkin: Un bilant extraordinar o sa fie cind educatia Landmark va fi facuta in scoli, pentru toti copiii din lume, de la o virsta cit mai frageda. Si acesta este jocul pe care il joc pentru restul vietii mele. Nu-i grozav?
Interviu publicat in revista Tango/februarie 2008
