Desi se vorbeste mereu despre cat de sacra e conditia de parinte, exista destule cazuri in care cei care dau viata pruncilor uita, ignora sau dezonoreaza total aceasta misiune. Nu toti oamenii au calitati parentale, pare-se, desi teoretic se spune ca e un sentiment sublim si o implinire majora. In lumea in care traim, exista multe situatii, din pacate, in care statul retrage unor parinti biologici dreptul de a-si pastra copiii in (asa-zisa) ingrijire.
Primejdie pentru viata si siguranta copilului
Cum se ajunge la situatiile extreme in care statul poate „confisca“ un copil si cat de departe trebuie sa se ajunga cu neglijenta sau abuzurile ca sa se treaca la asemenea masuri?
Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
Decaderea din drepturile parintesti este o sanctiune juridica, aplicata de instanta judecatoreasca atunci cand sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtarea abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor parintesti, ori daca educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se face conform ordinii de drept si moralei.
Daca exista motive temeinice de a suspecta ca viata si securitatea copilului sunt primejduite in familie, reprezentantii serviciului public de asistenta sociala ori, dupa caz, ai directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti au dreptul sa viziteze copiii la locuinta lor si sa se informeze despre felul in care acestia sunt ingrijiti.
Daca, in urma vizitelor efectuate, se considera intrunite conditiile prevazute de lege pentru decaderea, totala sau partiala, a parintilor ori a unuia dintre ei din exercitiul drepturilor parintesti, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata sa sesizeze instanta judecatoreasca.
Pretextul discretiei
Daca doar unul dintre parinti este decazut din drepturile parintesti, celalalt parinte preia integral sarcina infaptuirii ocrotirii parintesti.
Pana la redobandirea exercitiului drepturilor parintesti, parintele decazut are indatorirea de a da intretinere copilului.
Statistic vorbind, cele mai multe cazuri de decadere din drepturile parintesti se aplica doar unuia dintre cei doi parinti, de multe ori aceasta scindare morala incheindu-se cu un divort, fireste.
Pe de alta parte, cel putin in Romania exista multe cazuri de abuz, violenta sau neglijenta fata de minori care nu sunt cunoscute, nu sunt raportate si, deci, ele raman nesanctionate. Exista in mintea multora prejudecata nociva a discretiei exagerate, chipurile pentru ca minorul sa fie protejat, dar cei care camufleaza o astfel de situatie dramatica nu realizeaza ca tocmai aceasta musamalizare are efecte dezastruoase asupra cresterii si educarii unui copil.
