Suntem mai putin linistiti daca intre noi si partener nu troneaza controversatul certificat de casatorie? Cresc copiii nostri mai putin fericiti daca tata si mama poarta nume diferite? Sunt privite stramb cuplurile care n-au trecut pe la starea civila? Cat de viabile sunt aranjamentele “moderne” de viata?
Dan Bittman, om serios, cu trei baieti superbi si o iubire de-o viata (Liliana Stefan), are propriul sau raspuns.
Dan Bittman: Nu stiu sa va spun cum a fost in cazul meu si al Lilianei, m-am intalnit dintr-o intamplare fericita cu ea, cu foarte multi ani in urma, cred ca avem aproape 20 de ani de cand ne stim. Abia ulterior, dupa ce relatia a prins un pic de cheag, am hotarat sa facem copii impreuna. A fost o discutie simpla intre noi, in urma careia am hotarat sa facem un copil, eu nu am avut nimic impotriva, ba din contra, imi doream lucrul acesta mult si am simtit ca asta este calea de a ramane impreuna.
Liliana nu mi-a dat niciodata de inteles ca si-ar dori un cadru legal pentru relatia noastra. Cred ca se va intampla, pana la urma, si lucrul acesta, ne vom casatori, dar am pornit pe drumul asta si ne merge exceptional, deci pentru moment de ce sa schimbam ceva? Cred ca ne-am gasit noi un fel al nostru de a fi, de a trai impreuna si de a ne iubi. Reteta nu exista, nici secrete pentru a pastra o poveste de dragoste. E intr-adevar foarte greu sa pastrezi un cuplu viu, mai ales daca nu ai copii si daca nu mergi pe ideea asta de familie si de a lasa ceva in urma. Noi am inteles amandoi ca trebuie sa renuntam la egoismul nostru, pentru ca asta inseamna sa faci copii. Apoi, toata dragostea noastra s-a transferat catre copii. E dificil de zis daca am fi rezistat atata timp impreuna daca nu i-am fi avut pe cei mici, o viata fara copii este searbada si fara sens, asa mi se pare acum, cand ii am. Ei ne-au marcat toata existenta.
Daca ne decidem sa ne casatorim, nu cred ca asta va schimba cu ceva relatia noastra. Unii se cunosc si se iau dupa doua saptamani. Dar a te casatori cu cineva nu e neaparat o dovada de iubire. Genul asta de incercari esueaza tocmai pentru ca oamenii nu se cunosc si nu sunt pusi in situatia de a trai efectiv impreuna si de a construi ceva cu adevarat solid. Eu cu Liliana cred ca ne-am completat si stam foarte bine la capitolul comunicare, am hotarat amandoi, discutand mereu, cum vom proceda cu povestea noastra. Un act in plus sau in minus nu cred ca ne-ar face nici sa ne despartim, nici sa fim mai fericiti.
o gindire libera …putin gindim ca ei ,,,felicitari!!!!!!!
trebuie apreciati putinii oameni care stiu sa se completeze in viata!!!!!!