Ne-am ascuns in Muzeul Satului si am vorbit despre Europa. Am ales decoruri romanesti pentru ganduri si emotii fara granite. Am convins-o pe Dana Razboiu sa ne conduca pe carari ale frumusetii si ale marturisirilor, in cuvinte si, mai ales, in imagini.
Eu cred ca trebuie sa ne gandim la ce ne aducem noi noua, si dupa aceea la ce ne aduce Europa. Sa ne apucam sa muncim, sa fim competitivi, sa producem bunuri de calitate, ca de cersetori ne-am saturat cu totii.
Imi plac satele romanesti, cu cat mai izolate si mai arhaice, cu atat mai frumoase. Iubesc Ardealul si accentul ardelenilor, tare mi-s dragi.
Am copilarit intr-un sat din vestul tarii, undeva intre Arad si Oradea, un sat care, desi poarta numele muntilor Zarand, este asezat in plina campie. N-am mai fost acolo de 14 ani, de cand a fost demolata casa bunicilor mei, pentru ca nu pot sa vad altceva decat stiu eu ca era, amintirile melesunt atat de vii, probabil nu vreau sa accept ca a disparut o lume. Cand imi aduc aminte de Zarand, ma simt ca „Intr-un veac de singuratate“.
Stirile, prima iubire
Dupa 11 ani petrecuti in Televiziunea Romana, am hotarat sa plec. E pentru prima data cand cineva reuseste sa ma smulga din bratele televiziunii publice. Ma simt ca dupa o mare iubire, in care, nemaivoind sa fac compromisuri, am ales sa plec. Ma intorc la iubirea dintai, la stiri. Acolo, la pupitrul stirilor, sunt in largul meu si ma simt implinita din punct de vedere profesional.
Linistea, dragostea
Am facut schimbari enorme si in viata personala. Si, in sfarsit, sunt fericita si linistita. Am trecut printr-o perioada cumplit de zbuciumata, in care am suferit si mi-am pus o mie de intrebari si m-am indoit de mine insami si am plans cat pentru o suta de ani. Dar am depasit perioada amara, am gasit din nou drumul spre implinire, prin dragoste si pentru dragoste. Si mi-am promis ca n-o sa mai trec prin asta niciodata. Acumsunt fericita si o spun din tot sufletul. Alaturi de omul minunat pe care-l iubesc si care ma iubeste, mi-am regasit increderea si bucuria de-a trai. El a reusit sa-mi castige increderea si sa ma faca sa visez din nou la o familie unita, cu copii multi, asa cum mi-am dorit dintotdeauna.
Cel mai important om
Intre toate aceste schimbari, exista si o constanta. Sigur ca Victor, baietelul meu, va ramane cel mai important om de pe planeta pentru mine. Pentru el as muri si as invia din nou, ca sa-l cresc si sa-l ocrotesc.
Meterial publicat in revista Tango / ianuarie-februarie 2007
