fbpx

Dragostea-boutique – de Amalia Niță

de

Caut, aștept și pândesc dragostea – boutique, cea care se lasă descoperită întâmplător, într-o plimbare în lungul străzii mici și pietruite. Dragostea care mi se arată prin tandrețea promoțională a unei vitrine amenajate special pentru gustul meu.

Caut dragostea – surpriză, pe ușa căreia intru în acordul prietenos ițit din clopoțelul ușii. Dragostea în care protagonistul mă întâmpină numai pe mine, dându-și atâtea silințe câte are ca să mă vadă prințesă. Dragostea care îmi caută ochii și nu mă grăbește, care îmi alocă timpul cunoașterii, timpul înțelegerii și timpul răspunsurilor potrivite.

Nu mai vreau iubirea prin care am tot rătăcit, iubirea – mall, sclipitoare și standardizată. Nu mai vreau iubirea căpăcită de imensitatea unei cupole sub care încap prea mulți străini. Nu mai vreau iubirea în care se cască prea multe coridoare goale, prea dese și prea previzibile birouri administrative. Nu mai vreau iubirea în care pătrund din întunericul unei parcări, iubirea în care nu ridică nimeni capul ca să mă sărbătorească cu un surâs.

Vreau lichidul fierbinte al cănii de argint. Refuz mixtura răcită dintre pereții de plastic ai paharului. Vreau mia de soiuri de ciocolată din micul magazin aromat. Vreau delicatesele iubirii ambalate în pungile drăgălite numai pentru cei aleși. Resping iubirile – drops aruncate absent în coșul existenței în momentele premergătoare achitării fostelor greseli.

Vreau pălăria cu flori. Un buchet din simțul jocului, din simțul cuvântului și din simțul tăcerii. Descoperiri. Am mâinile pregătite, porți care se ridică de bucurie în față gurii, aripi care știu să îmbrățișeze în zbor. Vreau flori pe pălărie și pe șal, pe fuste și pe iluzii, pe deșerturi și pe mări. Speranțe. Vreau că el să mă conducă prin boutique-ul iubirilor absolute, să îmi recomande culoarea care mă prinde cel mai bine, starea care se potrivește ovalului fetei, nedumeririi umerilor, realității întregului meu corp. Vreau să se străduiască. Și dacă ceea ce căutăm lipsește momentan din magazin, atunci să apeleze linia directă a zeilor, solicitându-le sprinteneala unui mesager rapid, încărcat cu dantelele din visul de ieri.

Caut, pândesc și aștept dragostea împodobită de culorile medalioanelor făcute de mână, unul câte unul. Legate prin nuanțe de toate poșetele, de toți pantofii, de toate tresăririle, de toate sărbătorile mele. Nuanța dintre roz și portocaliu, nuanța osului, nuanța untului, nuanța spumei de mare, nuanța prezenței, precum căldura care învinge absența.

Dragostea – boutique nu îmi trântește în față grilajul orei de închidere. Îmi cercetează inima și dacă o aude vorbind atunci o ascultă până la capăt, fără umbră de iritare, fără ciucur de reproș. Fără grabă. Dragostea – boutique nu spală pe jos în nasul reveriei mele, nu-și retrage degetele din palma mea strânsă, nu ia decizii pentru care nu am puterea să obiectez.

N-am să mai pomenesc de dragostea – mall, îi ignor promisiunile și zumzetul care mă minte. Îi las neatinse cu privirea decorațiile de sensuri care nu îmi mai plac, îi ofer pauză de a găsi alți doritori, răgazul pe care mi-l cere. Îi las vitrinele care își rotesc sentimentele după o lege căreia nu mă supun. Îi las aromele care nu mă mai aprind, sunetele care nu mă mai cuprind, intențiile care nu mă mai surprind. Îi cunosc trucurile și îmi dau răgazul de a nu mai fi sub vraja lor.

Îmi aranjez boutique-ul dragostei pentru tine, îi decorez intimitatea spațiului cu toată frumusețea pe care o pot stoarce din promisiunea unei iubiri atât de mari. Îi aprind focul de lemne imaginare, îi așez fotoliile de dorințe care nu dorm, îi pornesc muzica de început de atingeri și plec.

Caut rochia albă care zâmbește pe sub genunchi în vârtejirea dansului. Pantoful simplu care știe de mult ritmurile, care își cunoaște pașii, care a învățat numai mișcările din jurul trupui tău. Caut simplitatea acordurilor care tulbură. Caut privirea croită pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce vreau să devin. Vreau să străbat strada principala, apoi să o las în urmă, să o uit, să-mi găsesc parcul troienit, să bat la ușa micului boutique nesupus timpurilor, să îmi aleg hainele și să te găsesc.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Dosar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.