fbpx

Dupa trei operatii la picior, sabrera Bianca Pascu ataca increzatoare Londra

de

Romania nu ii rasplateste indeajuns munca, dar nu ar pleca de langa oamenii pe care ii iubeste si care ii intregesc toate eforturile. Intr-un interviu acordat MEDIAFAX, sabrera Bianca Pascu vorbeste despre sportul care o caracterizeaza, familie, JO si dorinta de a ajunge cat mai sus.

 - Este prima participare la Olimpiada, ai emotii?
Bianca Pascu : – Da, este prima participare. Deocamdata nu am emotii, dar cu cat se apropie vremea plecarii, presiunea apare.
– Este dificil sa practici un asemenea sport?
BIANCA PASCU: – Fiecare sport are greutatile lui, si cred ca da, si sportul nostru este foarte greu, necesita o pregatire fizica si psihica foarte grea.
– Ce te motiveaza cel mai mult?
BIANCA PASCU: – In prezent, ma motiveaza faptul ca am fost accidentata foarte multa vreme si am venit dupa o accidentare. In noiembrie am fost operata a treia oara la piciorul stang si inca nu sunt 100 la suta pregatita fizic, dar cred ca persoanele de langa mine si antrenorul mi-au intregit pregatirea.
– Ai vreun obiectiv bine conturat?
BIANCA PASCU: – Obiectiv? Fiecare ne jucam cartea acolo. Normal ca imi doresc un parcurs bun, imi doresc o medalie, dar nu stiu… Speram sa fie bine, sa ajungem sanatosi si sa ne intoarcem tot sanatosi.
– Care vor fi principalele adversare? Presupun ca le cunosti.
BIANCA PASCU: – Da. Mi-am aflat doua dintre posibilele adversare, le-am analizat, le-am vizionat, mi-am pregatit actiunile, dar tragerile la sorti vor avea loc cu doua zile inainte de inceprea concursului.
– Cum ai ajuns sa faci sabie ? De la cati ani ai inceput sa practici acest sport?
BIANCA PASCU: – Am inceput scrima, cred ca de la 10 ani, si la 14 ani m-am mutat la Bucuresti, eram deja la lot.
– De unde esti?
BIANCA PASCU: – Sunt din Brasov. Am facut doi ani handbal, dupa care a venit la scoala antrenorul meu de scrima si facea selectia copiilor si am zis ca asta este sportul care ma caracterizeaza.
– Ai avut pe cineva in familie care a fost sportiv, care te-a indrumat?
BIANCA PASCU: – Nu, dar mi-am dorit de mica sa fac sport, nu prea mi-a placut sa ma duc la scoala, eram toata ziua pe afara cu mingea. Fratele meu face fotbal.
– Unde face fotbal?
BIANCA PASCU: – Fratele meu joaca in Italia. La o divizie mai mica, in divizia D cum ar veni in Romania.
– Cat te antrenezi pe zi ? Care este programul tau ?
BIANCA PASCU: – Pe zi…Cred ca in jur de sase ore ne pregatim la sala.
– Si in cantonament ? Cam cat de des iti vezi familia pe parcursul unui an?
BIANCA PASCU: – Pai sa va zic…Anul acesta am avut, cred, o saptamana vacanta. Cred ca au trecut sase luni, sapte luni de cand nu mi-am vazut familia.
Si nu e greu?
BIANCA PASCU: – Ba da, dar asteptam cu nerabdare vacanta de dupa Olimpiada, care va fi mai mare. Din cauza Olimpiadei nu am avut nici vacanta.
– Si in timpul liber, cat este, ce faci ?
BIANCA PASCU: – Ni-l petrecem cu familia, pe care o vedem foarte rar, avand in vedere ca suntem plecati de acasa.
– Ai un prieten ? Esti casatorita?
BIANCA PASCU: – Nu sunt casatorita, dar am un prieten stabil. Din fericire, este in Bucuresti si este langa mine.
– Pentru un sportiv care munceste atat de mult, exista ceva mai important decat Olimpiada ?
BIANCA PASCU: – Nu, asta este competitia suprema pentru un sportiv si necesita foarte multa pregatire sa se ajunga aici, in primul rand, si este o mare performanta pentru noi ca am putut ajunge. Nu oricine se califica la Olimpiada.
– Avand in vedere faptul ca munciti foarte mult, crezi ca voi, sportivii din Romania, sunteti rasplatiti pe masura valorii muncii voastre?
BIANCA PASCU: – Nu pot sa vorbesc despre asta, dar cu sigurnata sunt alte sporturi, cum ar fi fotbalul, in care sportivii sunt prea mult rasplatiti si nu cred ca muncesc macar la fel de mult ca noi.
– Tu esti multumita cu cat castigi ?
BIANCA PASCU: – Nu sunt oarecum multumita, dar cred ca daca o sa ajung acolo sus, si castig medalii, o sa castig mai bine.
– Unde te vezi peste zece ani ?
BP : – Peste zece ani ? Nu stiu ! Nu pot sa zic. Cu siguranta tot in sport. Sportiva sau antrenoare. O sa fac sport pana nu o sa mai pot, dar nu stiu cat o sa mai pot. Am o colega care are are 37 de ani, dar nu stiu daca …
– Te-a batut vreodata gandul sa ramai in strainatate sau sa mergi la un club in strainatate? E o varianta pentru tine?
BIANCA PASCU: – Nu. Toti antrenorii buni din Romania au plecat in afara din cauza salariilor din Romania, dar nu m-am gindit niciodata si nu o sa fac asta niciodata. Nu o sa imi las familia si tara si placerile mele pentru bani.
– Care sunt placerile tale ?
BIANCA PASCU: – Nu stiu. Prietenii, familia, locul unde m-am nascut. Sunt fericita aici unde sunt si cu banii pe care ii am.

 

Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *