Ce tânără și veselă erai
Îmi aminteai de îngerii din rai
Cumplit de albi și de frumoși trecând
Cum numai razele subțiri prin gând
De-abia întrezărită te pierdeam
Ascunsă după câte-un fruct rotund pe-un ram
Și nu puteam să mi te-apropii iar
Cu brațu-ntins ciuntit de minutar
Ci așteptam și iarăși mă rugam
Pân’ se-nchegau izvoarele sub ram
Din care blând și din amurg țâșnit
Să-ți soarb-un cerb bătrân trupu-nflorit…
Din volumul Rezervația de îngeri, Humanitas, 2013
Tag-uri:
Ce tinara si vesela erai · Cea mai frumoasa poezie · Emil Brumaru · iubire · poem · poezie · tanara · veselăCategorii:
Cea mai frumoasa poezie
