cum sufletul se usucă
spune-ţi doar ţie.
o, gânduri de ducă,
ah, iubire târzie!
cui i-ar păsa că te tângui?
orbul îşi pipăie drumul.
şi gândul tot mai nătângu-i
şi pâinea, ca scrumul.
mă bântui, ciudată nălucă,
şi umbli ca prin pustie.
o, gânduri de ducă,
ah, iubire târzie!
Din volumul Ion Horea, Podul de vamă, Editura Eminescu, București, 1986
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
