Cu goluri în stomac, cu un mare sac de dus în spate, o viață-ntreagă, ne chinuim să iubim, la modul cel mai frumos al cuvântului. Alergăm după fluturi, ne lovim de toţi pereţii, fără să ne dăm seama că suntem iubire şi că, de cele mai multe ori, acest sentiment, o închipuire fascinantă a minţii noastre, se oferă, fără dobânzi prea substanțiale, în rate. Pe simplul principiu prin care funcționează orice în lumea aceasta, iubirea mea, fie că-i azi, fie că-i mai târziu, e un simbol de doi, în care-i cer, indubitabil, iubire pe datorie, de dragul tuturor acelor clipe în care nimic nu mai pare la fel și jurul tău a devenit comun, a devenit congruent cu ceva și cineva pe care nu vrei neapărat să-l păstrezi, dar vrei să-l trăiești!
Iubirea nu se verifică și nu pune sub formă de puncte în caietul de pontaj! Astfel că, de ți-aș cere să mă iubești pe bucăți, din când în când, cu tot ce ai și ce ești, pasional, cu dorință, cu gând, cu comuniune, pentru o lume viitoare pe care n-o vrei altfel decât cu mine în ea, ai face-o? Așa, îți cer iubire în rate, pentru că în sine dragostea trebuie să fie de fiecare dată altfel, mai luminoasă, mai plină de mister, apropiată de acel fantasmagoric sens al deplinătății, al orgasmului lipsit de rațiune în care-ți pui la îndoială și mintea, faptele, totul!
Adică n-aș vrea să mă iubești forțat. N-aș vrea ca viața ta să fie o povară în care-mi dovedești ceva. Poți doar, pe un card, să lași sentimente la care să faci apel. Accept respect, trecerea anilor, dezvoltarea unui alt tip de relație, dar din când în când, plătește o rată ca atunci, la-nceput, când am devenit așa, ca nimeni alții, ni se părea nouă și când, printre jurăminte, ne-am lăsat duși de valul unor gânduri. Poți lăsa și dobândă fără să mai vrei ceva înapoi, pentru că, altruist, voi face la fel și-ți voi lăsa cerul pe mâini, ca să te-ntrebi ce să faci cu el.
Inimile le ținem la locul lor. Maturi fiind, am înțeles cum funționează treabă! Dar parcă iubirile mari sunt mai mult decât a cerși atenție, sunt acel soi bun pe care-l lași să dospească, să se așeze și care din când în când înflorește într-un deplin înțeles. Asta pentru că nu există idealuri și pentru că oamenii diferiți ce găsesc puncte comune au abilitatea de-a nu se faulta singuri, obținând din iubire împliniri nespuse, mai presus de fericiri!
Iubirea ține locul a tot și dacă ar fi să mai caut o dată un soi de suferință, dacă mi-aș da din nou foc rațiunii, dacă aș mai renunța o dată la tot, dacă aș alege să fiu ce sunt azi, aș iubi din nou, la fel de nătâng și pătimaș, în rate pe care le-am învățat în timp și care nu mă lasă, în ruptul capului, să mă pot achita complet de creditul luat, asta pentru că nimeni nu are nimic de câștigat. Iubirea e o luptă fără învingători, găsind întotdeauna învinșii nepregătiți, dar dornici de-a mai fi îndrăgostiți.
Iubirea e atunci când vrei și n-ai cum să te oprești. Iubirea e când nu mai cauți motive pentru ceva sau când toate motivele din lume nu mai pot să te împiedice. Iubirea e o rată greu de dus, pe care-i plăcut să o plătești ori de câte ori simți nevoia să înțelegi cine ești. Mă-nțelegi? Așa că dă-mi voie să-ți fiu, să simt că lumea are sens și că eu mai însemn, din când în când, cu adevărat, ceva pe-aici și iubește-mă oricum, numai iubește-mă!
FOTO – ANA MARIA HALALAI
Categorii:
Dosar
