Iulia Miclea – Cu tocul cui si parul coc… si tot iti trebuie noroc!

de

– Grabeste-te! E tarziu! La noua si nu stiu cat avem intalnire cu domnul “X “ pe santier! Ce faci acolo, nu vezi cat e ceasul?
Chestia asta ma scoate din minti in fiecare dimineata, dar ce pot sa fac? Ma arunc in sifonier, gasesc urgent o pereche de blugi si o bluza, ma “renovez” cum pot cu un pic de rosu in obraz pentru sanatate, o tesalare scurta si apoi ies pe usa.. Cand ajung in masina, incep sa ma intreb: am cercei, m-am parfumat… chestii din astea.. Obligatoriu, tot in masina ma incalt, deoarece cand ies pe usa arat ca scapata ca de la incendiu sau de la cine stie ce alta alarma.

Si cat de mult mi-ar placea sa cad si eu intr-o dimineata dintr-o curie roz bombon cu buline bleumarin! Bine merg si alte combinatii la culorile cutiei, gustul personal lasa loc la multe comentarii. Intr-o dimineata, m-am perpelit o ora in oglinda ca sa ma aranjez pentru o intalnire cu un reprezentant de la o firma cu care speram eu sa fac minuni. Normal, avand timp de cromatici si alte margele, deoarece nu mergeam cu sotul meu (ca sa stea el pe capul meu si sa ma zoreasca!), m-am pus la patru ace si la pantofi cu toc si am plecat mandra de mine (deci se poate si asa!) ca sa cuceresc lumea.
Cand am ajuns la intalnire, dupa ce m-am plimbat bine pe coclaurile unei localitati din Ilfov pe unde isi avea sediul target-ul meu (noroc ca eram cu masina!), m-am pomenit infigand bine piciorul intr-o curte plina de pietris si pamant, ideala pentru tocurile mele ascutite. Mai mult, domnul director avusese o urgenta, iar secretara uitase sa anuleze intalnirea, asa ca a chemat un domn din productie, cu salopeta numai vaselina si alte grasimi industriale, care a fost amabil, dar deloc interesat de explicatiile mele tehnice, si care m-a rugat sa las un pliant la secretariat in drumul meu spre iesire.
Sunt sigura ca in capul lor a crezut ca i-a calcat fiscul sau alta institutie cu atribuitii de control… ca prea nu ma potriveam cu peisajul!
Obsesia cu acele si cutia ramane, asa ca ma razbun cand prind vreo nunta sau o alta sindrofie si atunci suprema eleganta pentru mine este… cocul! Daca am coc, sunt foarte bine! In urma cu 15 ani, activam la o firma care vindea corpuri de iluminat in toata tara si spre marea mea incantare, participam ca reprezentant din partea sponsorului la sarbatorile orasului Tg. Mures. Nu eram singura, din echipa noastra faceau parte directorul firmei si doi directori de vanzari. Eu, de la marketing, eram singura fata si toata ziua bateam orasul care imi placea foarte mult. Intre doua obiective obligatoriu de vizitat (magazine sau firme concurente! doar studiam piata, nu?), vedeam zece magazine cu rochite si pantofi. Intr-o zi, seful nostru ne-a anuntat ca suntem invitati la balul organizat de prefectura si ca vrea sa ne intalnim frumos imbracati la ora X in holul hotelului. M-am gandit… bal… elegant…COC!, si m-am dus direct la un coafor pe strada principala, un pic mai sus de pizzeria Leo. Acolo, dupa ce am spus in limba romana ce doresc, am fost preluata la coafat in limba maghiara.
Ce spuneam eu, ce intelegea doamna… Limbajul nonverbal, desi spun toti ca asigura 70 % din comunicare, in cazul nostru nu a functionat. Ma uitam in oglinda si vedeam cum in capul meu rasar, rand pe rand, sarmale si sarmalute (o sa fac o obsesie cu sarmalele astea si stiti ceva: imi plac la nebunie!). Era din ce in ce mai rau si in loc de coc rafinat, m-am trezit cu o pleasca in bucle! Mi-am invins rusinea si m-am apucat sa dau jos agrafa cu agrafa, aratandu-i prin semne ca nu e bine! A venit o alta colega, a incercat sa repare, tot in maghiara, si cand am scapat din mainile lor (nu stiu daca am platit sau nu, erau si ele foarte jenate de situatia evident dezastruasa!), am fugit direct la hotel ca sa ma ascund si sa nu ma vada nimeni. Din pacate, colegii mei, cu seful in frunte, iesisera sa bea o bere la soare si cand au dat cu ochii de mine, instantaneu au izbucnit in ras. Si ce ras! Cu hohote! Seful, dupa ce a depasit criza de ilaritate, a adoptat o mina autoritara si mi-a zis: nu poti sa mergi asa, du-te si fa ceva! Spala-te pe cap! Si uite asa, am ratat balul prefecturii la Tg. Mures, pentru ca mi-a fost imposibil sa ma descalcesc si nu a stat nimeni dupa mine ca sa ma astepte. In tot raul a fost si un pic de bine, in timp ce baietii beau sampanie cu primarul si prefectul, eu m-am dus in piata mare la concertul lui Tudor Chirila si a fost cool!
Asadar, daca gasiti cumva o cutie magica, din care sa cazi aranjata si bibilita, dar adecvat situatiilor care urmeaza, ca nu stii niciodata cand iesi pe usa ce urmeaza sa ti se intample, va rog sa mi-o imprumutati si mie macar o zi! Asa, ca sa nu ma mai plang ca mie nu mi se intampla!
Sunt eu, fata care la o fotografie de grup cu dressing code impus, am remarcat tarziu ca toti erau in negru si bleumarin, doar eu in VERDE!

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *