Este ziua celui care ne-a facut sa iubim si sa urmarim emisiunea lui unde totul se petrece La mustata… Este aniversarea lui frumoasa pe care, insa, nu are de gand s-o lase sa-i modifice cumva desfasuratorul emisiunii… “Nu amestec emisiunea cu ziua mea, sunt convins ca invitatii nici nu vor sti de asta”, mi-a marturisit Costi Trofin cu cateva zile inainte sa vina sarbatoarea. Apoi mi-a destainuit ca va face si o petrecere, acasa, la Cluj. In curte, cu prietenii. Dar nu acum, ci peste cateva zile, cand va ajunge in locul de care ii este mereu dor…
Marea Dragoste / Tango: De unde vine nuanta amaruie a glumelor din emisiunea ta de acum, La mustata, dar si din cele pe care le-am vazut cu totii in anii trecuti? Tine de tara in care traim? De firea ta boema? De sangele tau de ardelean?
CONSTANTIN TROFIN: Nu stiu exact ce sa raspund la intrebarea cu patru intrebari. Cred ca umorul e o calitate a oamenilor inteligenti. Si omul inteligent mai si gandeste. Intotdeauna am incercat sa fac astfel ca la emisiunea mea sa nu razi ca prostu’. Adica sa-ti si dea un pic de gandit. Tine si de tara in care traim, mai mult de oamenii care o fac sa fie asa cum e, astia nu sunt multi, dar sunt galagiosi si trebuie cineva sa le-o mai reteze. Daca tine de sangele meu de ardelean ? No bine, tu Alice…
Marea Dragoste / Tango: Ai tot venit si plecat intre Bucuresti si Cluj. Unde e acum familia ta si ce fac sotia, copilul?
CONSTANTIN TROFIN: Familia mea a fost tot timpul la Cluj. Acolo sunt familiile noastre, avem o casa frumoasa, o gradina uriasa si frumoasa, de care se ocupa nevasta-mea, eu doar tund, ca atata stiu si, ocazional, sap. Avem si trei caini si 14 pesti intr-un acvariu. Cum sa duc toate astea la Bucuresti? Si de ce? Ne intalnim la sfarsit de saptamana si petrecem timpul impreuna, fara alte griji. In rest, avem de lucru toata ziua. Baiatul meu implineste 11 ani, joaca baschet, face teatru de papusi, ii place scoala ca oricarui baiat care joaca baschet. E cam smecher, dar il prefer asa decat tocilarul clasei, care dupa ce creste isi ia nevasta urata. Sotia mea e judecator, astia sunt, dupa cum stii, autoritari, asa ca in lipsa mea e cam disciplina acasa. Cand vin eu acasa, toata lumea se bucura. Cel mai vizibil, cainii. Saptamana trece foarte repede cand ai mult de lucru, iar weekendul nu ni-l ia nimeni.
Marea Dragoste / Tango: Sotia e judecatoare?! Unde ai cunoscut-o?
CONSTANTIN TROFIN: La serviciu. Este verisoara unei foste colege de la Radio Cluj. Cand am vazut-o am dat usor in balbaiala (1,74, ochi verzi-albastri, subtire, par lung, faina rau, ulterior am aflat: Miss Facultatea de Drept). La inceput am zis “nu-i de mine…” si dupa aia am zis “Da’ de ce ?!” Stii cartea Indraznetii inving? Asa e.
Marea Dragoste / Tango: Si cum ai cerut-o de sotie?
CONSTANTIN TROFIN: Cum am cerut-o de sotie? Mega romantic, in bucatarie, dupa ce mancaseram cartofi prajiti cu oua fierte moi. (Teribil de nesanatos, dar atunci nu stiam, era doar teribil de gustos). Mi-am adunat toata energia, mi-am conceput un mic discurs, am ingenuncheat, l-am zis coplesit de emotie… ea s-a uitat la mine si a zis, foarte natural, “Da, draga, pai nu era clar?”… mi-a cazut fata. Si ea a ras. Si au trecut 16 ani de atunci. Ani in care am luat multe decizii importante si am trecut prin multe momente dificile. Fara sprijinul ei neconditionat, multe ar fi iesit prost. Imi este alaturi in toate si recunosc, e foarte puternica.
Marea Dragoste / Tango: Si, totusi, cum reusiti sa va pastrati relatia dupa atatia ani, chiar si trecand peste distante? Care e secretul unei casnicii de durata?
CONSTANTIN TROFIN: Nu stiu, multumesc lui Dumnezeu ca in cazul nostru e asa. Ne iubim, ne respectam si, uneori, cand suntem departe, imi lipseste foarte, foarte tare. Cred ca ne potrivim, ne completam, suntem lipsiti de egoism… si gata.
Marea Dragoste / Tango: Te-ai schimbat de cand ai devenit tata?
CONSTANTIN TROFIN: Nu cred ca m-am schimbat in vreun fel. Avem acum ceva care ne leaga si mai tare. Avem un tel, o tinta comuna a dragostei si grijii noastre. Si parca tu, ca persoana, contezi mai putin, cand il vezi cum creste, ca seamana tot mai mult cu tine, ca tine si el la tine si atunci simti asa, ca sentimentele “dau pe-afara”…
Marea Dragoste / Tango: E mai greu sau mai usor in prezent in televiziune? Se creeaza vreodata vreo rutina folositoare sau iei, de fiecare data, totul, de la capat, o data cu fiecare emisiune?
CONSTANTIN TROFIN: Iei totul de la capat de fiecare data, pentru ca fiecare proiect trebuie sa insemne o evolutie in cariera ta. Daca faci 10 emisiuni, toate la fel, ce respect pot sa am pentru profesionistul din tine? Daca schimbi doar grafica, nu inseamna ca ai o emisiune noua. Emisiunea pe care o fac acum, La mustata, e un proiect nou. Nou in conceptie, nou in decor, nou in modalitatile de prezentare si, in anumite privinte, chiar original. Dar experienta de 20 de ani a fost hotaratoare. Sunt foarte multumit de modul in care arata si de evolutia pe care a avut-o in doar trei saptamani de emisie. Nu m-am asteptat la o crestere atat de rapida. Asta obliga…
Marea Dragoste / Tango: Cine a avut ideea titlului emisiunii?
CONSTANTIN TROFIN: Ma tot chinuiam sa gasesc titluri, fiindca cel pus initial de mine (The Noapte Buna Show) nu le placea sefilor. Intr-o zi, Cezar Ion, directorul Directiei editoriale si seful meu direct a venit cu titlul asta. “Pun pariu c-o sa-ti placa” – a zis. Mi-a placut instantaneu. E simplu, aluziv, de efect. Multumesc, nasule!
Marea Dragoste / Tango: Pana la urma, de cand si de ce porti mustata?
CONSTANTIN TROFIN: Dintotdeauna. Printr-a opta a inceput sa fie vizibila. Am lasat-o sa creasca… de-aia. Am facut o tampenie cand am plecat in armata, ca mi-a zis un idiot ca acolo nu te lasa. Si ajung la unitate si zice toa-lent-major “Care are mustata are, care n-are n-are! Cum facem acuma poza in carnetul de serviciu, asa ramane!” Normal c-am lasat-o sa creasca si cand primesc in sfarsit invoire, plutonierul de la poarta ma trimite sa mi-o rad. Din acest motiv, n-am mai cerut bilet de voie. Am preferat sa sar gardul cu Marius Aciu, care fura bilete de voie din cancelarie, pe care ni le semnam singuri, cu capitan si semnatura noastra. Armata… Oricum, fara ea, fara mustata, nu fara armata, parca mi se strange gura. Nu-s eu.
Marea Dragoste / Tango: E mai bine, ai vreun avantaj – sau vreun dezavantaj – in munca de televiziune fata de aceea de jurnalist in presa scrisa?
CONSTANTIN TROFIN: In televiziune lucrezi cu imaginea si cu sunetul si mie imi place foarte mult lucrul asta. A gandi un story in imagini e piatra de temelie a jurnalismului vizual. Aici textul vine doar sa completeze ceea ce nu poti exprima prin imagine si sunet natural. Cele doua meserii pot avea puncte comune la nivelul culegerii de informatii, a documentarii. Dincolo de asta, e ca si cum ai compara conducerea unei motociclete cu pilotarea unui elicopter. Servim cu totii adevarul, valorile morale etc, etc, dar la arme diferite. De aia de multe ori un om luat de la ziar si pus sa produca televiziune o da in bara rapid, si invers. Si nu trebuie uitat un lucru foarte adevarat si in egala masura important: Televiziunea e jumatate jurnalism, jumatate showbiz. Gandeste-te doar ca radacinile ei isi trag seva din cinematografie. Dezavantaje? Deadline-uri ucigatoare, oricand gata de live, adrenalina, tensiune, autocontrol, dictie, barbierit, toale, zambet, poarta-te civilizat, lumea te stie, reprezinti postul, iti aperi credibilitatea… Dar tocmai astea fac televiziunea atat de incitanta. De aia se si plateste mai bine. Si de aia ma doare cumplit cand vad ca destinele cate unei televiziuni cad pe mana unora care n-au nici experienta, nici cunostinte si nici macar respect pentru meseria asta si oamenii ei.
Marea Dragoste / Tango: Si, totusi, de ce se uita atat de mult oamenii la televizor?
CONSTANTIN TROFIN: Spune-mi tu o distractie mai variata, mai ieftina si mai la-ndemana!
Marea Dragoste / Tango: As vrea sa pot sa iti spun…
