Fulguie-ncet că într-un somn tihnit
Cu visuri într-o singură culoare,
Deși nu ești, orașul s-a-nvelit
Cu o zăpadă atotiertatoare.
Pășesc prin ea la fel ca într-un somn
Spre-o albă constelație – Ascetul –
Pe solul nins cărarea ta de Domn
Se troienește-ncetul cu încetul.
Învinșii nu pot fi iubiți – îmi zic –
Și râd în sinea-mi ca de-o rătăcire
De-a fi iubit învinsul de-un nimic.
E Anul Nou, toți strigă fericire,
Iar eu m-adun tăcută într-un plic
Cu destinarea în nemărginire…
Din volumul Leonida Lari, Al nouălea val, Editura Glasul, 1993
Tag-uri:
An Nou · Cea mai frumoasa poezie · Leonida Lari · marea dragoste · poezie · sonet · Sonet de an nouCategorii:
Cea mai frumoasa poezie