Leonida Lari – Sonet de an nou

Fulguie-ncet că într-un somn tihnit
Cu visuri într-o singură culoare,
Deși nu ești, orașul s-a-nvelit
Cu o zăpadă atotiertatoare.

Pășesc prin ea la fel ca într-un somn
Spre-o albă constelație – Ascetul –
Pe solul nins cărarea ta de Domn
Se troienește-ncetul cu încetul.

Învinșii nu pot fi iubiți – îmi zic –
Și râd în sinea-mi ca de-o rătăcire
De-a fi iubit învinsul de-un nimic.

E Anul Nou, toți strigă fericire,
Iar eu m-adun tăcută într-un plic
Cu destinarea în nemărginire…

Din volumul Leonida Lari, Al nouălea val, Editura Glasul, 1993