mai lasă-mă, iubito, doar o clipă
să dorm la subsuoara întâmplării
nu-mi priponi belciugul de aripă
vreau să mai zbor o noapte cu cocorii
nu-mi apreta pulpana mea de zeu
cartofii pai nu-s hrana mea cerească
al nebuniei mele minereu
nu vreau sub aragaz să se topească
mai lasă-mă călare pe butoaie
în pivnița sublimelor candori
s-o fac de mânz, de țap s-o fac, de oaie
să-mi bată floarea vinului în nări
ți-oi face mulți copii în consecință
voi sta cuminte în preascurtu-ți lanț
dacă amâni cea clipă de căință
când dinții casnici m-or pătrunde – cranț
Tag-uri:
barbat · casatorie · Cea mai frumoasa poezie · Lucian Avramescu · neinsurare · poezie · Ruga de neinsurareCategorii:
Cea mai frumoasa poezie