Afirmatiile clericilor bulgari care sustin ca au descoperit sase fragmente osoase din scheletul Sfantului Ioan Botezatorul au primit un sprijin nesperat din partea oamenilor de stiinta britanici si danezi, informeaza Reuters.
LONDRA (MEDIAFAX)
Cercetatorii de la Universitatea Oxford si de la Universitatea Copenhaga, care au analizat codul genetic al oaselor si le-au supus apoi unui test de datare cu carbon, au ajuns la concluzia ca acele fragmente ar putea fi intr-adevar ramasitele pamantesti ale sfantului care l-a botezat pe Iisus.
Relicvele, printre care se afla un molar si un fragment de craniu, au fost descoperite in iulie 2010 intr-un sarcofag de marmura, in ruinele unei biserici medievale de pe Insula Sveti Ivan (Sf. Ioan), aflata in apropiere de orasul Sozopol de pe tarmul Marii Negre.
Oasele sunt expuse intr-o biserica din Sozopol, unde mii de credinciosi crestini vin sa le vada in fiecare zi, deloc tulburati de controversele referitoare la autenticitatea relicvelor.
“Ca sa fiu sincer, atunci cand am auzit prima oara aceasta poveste in 2010 am crezut ca era o gluma”, a spus Tom Higham, cercetator la Radiocarbon Accelerator Unite din cadrul Universitatii Oxford, unul dintre laboratoare de top din lume in privinta testelor de datare cu carbon a descoperirilor arheologice.
Cercetatorii britanici au analizat un os de la incheietura mainii si au ajuns la concluzia ca fragmentul dateaza din secolul I e.n., un secol in care ar fi trait Ioan Botezatorul. Colegii lor, savantii de la Universitatea Copenhaga, au alcatuit codul genetic complet (ADN) pentru trei dintre oasele descoperite.
Testele genetice efectuate au aratat ca oasele provin de la aceeasi persoana – un barbat care s-a nascut cel mai probabil in Orientul Mijlociu.
Tom Higham, care este ateu, spune ca ii este imposibil sa afirme cu certitudine ca ramasitele ii apartin Sfantului Ioan Botezatorul, dar nici nu poate sa infirme aceasta ipoteza.
“Sunt mult mai putin sceptic acum decat eram la inceput. Cred ca posibilitatea ca lucrurile sa fie asa este mai mare. Insa mi-ar placea sa aflu mai multe”, a declarat, vineri, Tom Higham.
Relicve ale sfintilor sau fragmente din Sfanta Cruce pe care Iisus a fost crucificat, potrivit religiei crestine, s-au dovedit de-a lungul secolelor surse puternice de atractie pentru milioane de pelerini si de turisti. Mii de astfel de relicve pot fi gasite in numeroase biserici din Europa.
Insa scepticii au considerat intotdeauna aceste relicve ca fiind falsuri, dezgropate pentru a-i insela pe credinciosi, iar unii dintre ei glumesc adeseori spunand ca daca toate oasele despre care se spune ca au apartinut lui Ioan Botezatorul ar fi autentice, atunci acest personaj biblic ar fi trebuit sa aiba 12 maini si sase capete.
Tom Higham intentioneaza sa creeze un fond special care sa ii permita sa analizeze si alte relicve, din alte manastiri, despre care se spune ca ar fi oasele Sfantului Ioan Botezatorul, pentru a vedea daca apartin intr-adevar aceleiasi persoane si au o structura genetica identica cu cea a fragmentelor dezgropate pe insula Sveti Ivan.
Ioan Botezatorul, venerat atat de religia crestina, cat si de cea islamica, a anuntat venirea pe pamant a lui Iisus, pe care l-a botezat in raul Iordan. Potrivit Evangheliilor, Ioan Botezatorul ar fi fost decapitat din ordinul regelui Herod.
George Kazan, profesor la catedra de arheologie la Universitatea Oxford, care a scris o teza de doctorat despre peregrinarile relicvelor religioase in secolele al V-lea si al VI-lea e.n., considera ca exista anumite dovezi istorice care sprijina afirmatia potrivit careia ramasitele de pe Insula Sveti Ivan ar putea fi autentice.
Printre aceste dovezi se numara o cutie mica din cenusa vulcanica consolidata, ce a fost descoperita langa cele sase oase si pe care apar scrise in greaca veche numele Sfantului Ioan Botezatorul si data calendaristica ce corespunde sarbatorii religioase asociate acestui sfant crestin.
Cenusa vulcanica din care a fost confectionata cutiuta provine din Capadochia, o provincie aflata in prezent pe teritoriul Turciei, prin care treceau drumurile folosite pentru a transporta relicve religioase din Tara Sfanta la Constantinopol – in prezent Istanbul -, unde traiau imparatii fostului Imperiu Roman de Rasarit din secolele al V-lea si al VI-lea, care achizitionau adeseori astfel de relicve.
Fostii imparati, al caror comportament era copiat adeseori de aristocratii piosi, doreau sa obtina acele relicve din devotiune religioasa sau pentru a fi inmormantati alaturi de ele.
