Horia – Roman Patapievici

de

„…nu e decat foarte evident ca am cunoscut suferinta, am cunoscut esecul si cunosc, vai, atat de des si de sfasietor, indoiala. Cat despre suferinta, am cunoscut-o pe cea mai atroce, cea mai fara intoarcere: suferinta de ceea ce sunt, esecul de a nu fi decat ceea ce sunt, neputinta legata de imperfectiunea mea, care e strigatoare la cer.“ Horia-Roman Patapievici – interviu acordat lui Dan C. Mihailescu (Humanitas.ro)

Asimetrie

Cind cistigi, nu cistiga niciodata partea profunda din tine, in timp ce, atunci cind pierzi, pierderea se identifica mereu cu profundul. Aici e o asimetrie care da de gindit: de ce, daca cistigam, cistigam cu vesmintele, iar daca pierdem, pierdem cu carnea?

Bine si rau

Binele intoarce si celalalt obraz, incercind sa convinga; in timp ce raul se multumeste, sardonic sau ironic (nu stiu), sa invinga.

Devenire

Nu exista nici o cale de a deveni mai bun daca nu ai devenit in prealabil mai fericit.

Demnitate

Cind ai inteles ca nu este nimic degradant in a fi fost ingenuncheat de iubire, deja in tine s-a nascut ceva care nu iti va putea fi smuls niciodata. Nici tortura, nici decrepitudinea batrinetii, nici moartea violenta, nici macar senilitatea nu pot anula demnitatea fundamentala a omului care a fost iubit si care a daruit iubire.

Femeie

Fapt este ca la Cochirleni, intre struguri, am cunoscut iar acea femeie tirzie care este arhetipul sensibilitatii mele erotice. Cum sa spun? Era in aer si in trupul pamintului. Era in ierburi si in boabele incarcate de lumina pe care le striveam, cu incetineala voluptuoasa, intre buze, de parca le-as fi sarutat cu cerul gurii si le-as fi imbratisat cu trupul meu dinlauntru, cu intestinele si cu pieptul.

 
Iubiri

Toate fapturile pe care le-am iubit sunt zidite in mine pina la Judecata de Apoi. Iar motivul pentru care le-am iubit este ca ele existau in mine inca de mult, cu mult inainte ca intelegerea sa dea seama.

Indragostire

Daca fazele cristalizarii iubirii pot fi oarecum precizate, momentul indragostirii niciodata. Moartea si iubirea intra in noi prin intermediul unor clipe care nu sunt ale timpului.

Logodna

Trei saptamini cit a durat Cochirleniul, logodna mea cu toamna a fost neintrerupta. (…) Acea feminitate imi soptea neostenit: „Ma vei gasi mereu, cind iti vei aminti, si am sa te iubesc intotdeauna; inchide ochii si ma vei avea: sunt in trupul si in carnea ta si esti al meu, nimic nu mi te poate smulge; si te iubesc, acum si mereu, limpedele meu mire, tu care esti atit de inalt si de subtire…“

Marturisire

Cind ma va chema la El in clipa Judecatii si ma va intreba: „cine esti?“, ii voi spune: „lasa-ma sa Iti spun mai intii pe cine am iubit, apoi Iti voi marturisi de oamenii care m-au iubit ei, si in cele din urma ai sa cunosti cine am fost.“

Pornografie

La noi, erosul este sexualitate, iar sexualitate inseamna pornografie, exhibare, profanare. Miezul sexualitatii moderne este setea de a strapunge interdictiile, toate interdictiile – setea de a profana tot. Acum si reclamele la  ciocolata se fac mobilizind atractia sexuala. E grotesc si ne coboara enorm. Noi nici nu mai stim cit de rudimentari am devenit.

Reintoarcere

Tot ce nu mi s-a intimplat, si am iubit, mi se va intimpla. Iar tot ce am iubit se va reintoarce mereu, fara ragaz, in mine.

Speranta

Stiu ca nu exista scapare si totusi traiesc. Si nu din indolenta, ci bucurindu-ma mereu si suferind in egala masura. Singura mea speranta sta in faptul ca nu inteleg temeiul acestei bucurii, care nu poate fi descrisa adecvat decit in termenii unei mistici a luminii.

 
Vinovatie

Orice iubire sfisiata sporeste sentimentul vinovatiei. Ca iubirea se opune mortii, nu e sigur. Cu atit mai mult ca e mai puternica decit ea. In schimb, din a iubi iesi mereu jupuit, indiferent daca ai fost iubit sau nu.

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *