Nu e usor sa pasesti in varful picioarelor printr-o lume care nici nu-ti apartine si nici nu-ti este familiara decat la nivel de barfa mediatica. Cunoscand doar in mare povestea Ancai Sigartau, dar stiind cat de greu trebuie sa fie sa vorbesti din proprie experienta despre violenta domestica, mi-am dat jos bocancii si am incercat sa trec cat mai fulguit prin sufletul actritei. N-am intalnit o vedeta, ci un om, femeie si mama a trei copii, cu o poveste comuna poate multor ca ea, dar Anca are dezavantajul ca fiind o persoana publica nu este lasata sa uite. Si parca nu are noroc nici cand incearca sa o ia de la capat, fiindca nici cea de-a doua ei casnicie nu a fost sortita durabilitatii si fericirii. S-a recasatorit cu un american, pe care l-a convins sa se stabileasca, de dragul ei, in România. Dar povestea n-a rezistat decât noua luni. Jeffrey s-a intors in America cu cei doi copii ai lui. Cu toate astea Anca nu se da batuta. E convinsa ca va mai putea sa iubeasca cu toate sperantele unei reusite.
“Altii cred ca trebuie sa inventeze bataia si ura ca sa demonstreze ca sunt oameni mari”
Marea Dragoste / Tango: In ce masura te-a ajutat teatrul ca sa treci mai usor prin experientele vietii tale de pana acum?
Anca Sigartau: Nu stiu in ce masura m-a ajutat teatrul, m-a ajutat Dumnezeu in primul rand, m-au ajutat oamenii cu bune si rele. Cred ca oamenii care fac intr-un fel sau altul o forma de arta sunt privilegiati, binecuvantati pentru ca sunt mai aproape de Dumnezeu. Nu intamplator pe un artist se aprind luminile. Asta e un apropo batut de Cel de Sus: asa cum eu aprind reflectoarele pe voi, asa sa aprindeti si voi luminile asupra altora. Eu nu incerc sa ma sprijin pe copii sau pe profesie ca sa uit de ce mi se intampla in viata. Nu cred ca e normal. Vreau sa accept greutatile, gandindu-ma ca ele sunt preludiul bucuriilor si a zilei de maine. Mai cred ca nu intamplator Dumnezeu ne-a facut sa avem copilaria prima data. Ca sa ne spuna:”Uite astea sunt armele cu care treci prin viata: mirandu-te, ascultand, zambind si dupa aceea incepe viata. Ai pregatirea facuta in copilarie despre cum ar trebui sa traiesti. Dar altii cred ca trebuie sa inventeze bataia si ura ca sa demonstreze ca sunt oameni mari.
Marea Dragoste / Tango: Ce parere ai despre violenta? Oamenilor care se preteaza la un astfel de comportament li se poate cataloga problema ca o boala sau ce altceva se intampla?
ANCA SIGARTAU: Vreau sa ma duc la radacina problemei. Unde este aceasta? In educatia pe care o primesc foarte multi copii la ora actuala. Degeaba ma supar eu ca un matur isi bate nevasta daca atunci cand a fost mic a vazut asta in jurul lui sau pur si simplu asa a fost educat, ca daca esti barbat sa stii sa-i tragi una sau sa-i scoti doi dinti din gura femeii de langa tine ca sa te impui. Filme, ar fi banal sa spun. Ce vrem acum, sa se interzica filmele cu violenta? Nu. Astea sunt filmele care se fac, care se vand, care prind. Deci n-am de ce sa ma supar. Pana la urma asta se intampla: un om care ajunge sa bata, sa violenteze ceva este un om lipsit de liniste, un om frustrat. Dar si societatea in care traim dezvolta agresivitate. Ce-ar trebui sa facem? Poate ar trebui sa ne rugam mai mult, sa ne apropiem de Dumnezeu. Si nu ma refer ca ma duc in biserica, fac trei cruci si aprind o lumanare. Daca stii ca ai un Tata acolo sus care te iubeste, atunci stii ca tie, ca barbat ti-a spus sa-ti iubesti sotia ca pe propriul corp, iar atunci nu vei putea sa-ti lovesti femeia, pentru ca doare, te doare pe tine. Nu rezolva nimeni nimic prin batai sau violenta. Absolut nimic.
“Dupa prima palma data la inceputul unei casatorii urmeaza omorul de peste 20 ani”
Marea Dragoste / Tango: Ai vorbit de frustrari foarte puternice care stau la baza unui comportament violent. Cum crezi ca un barbat se poate ascunde atat de bine inainte de casatorie, fiindca nu cred ca o femeie ar lua totusi de sot un om care se manifesta astfel?
ANCA SIGARTAU: Nu intotdeauna. Sunt femei care se casatoresc spunand: “Lasa ca se schimba el!” sau cedeaza cand vine el si spune ca ii pare rau si ca n-o sa se mai intample. Dupa prima palma data la inceputul unei casatorii urmeaza omorul de peste 20 ani. Intotdeauna. “Lasa ca a fost doar o palma!” Da, dar palma aia este inceputul unei batai in toata regula.
Marea Dragoste / Tango: Iar in cazul tau personal cum a fost?
ANCA SIGARTAU: Ce sa zic? Sa zic daca m-a batut sau nu? Asta poate n-ar trebui sa discutam. Nu din rusine sau din dorinta de a pastra o anumita imagine. Ci din respectul fata de mine insami. Rufele trebuie sa se spele in familie…..Am ajuns la divort, da? Divortul n-a fost pentru ca a fost o viata cu lapte si miere. A fost o violenta psihica, o violenta de ambele parti pana la urma. Cand unul trage intr-o parte, iar celalalt in alta nu mai e armonie, iar copiii simt. Eu la asta m-am gandit, ca-mi fug ingerii din casa.
Marea Dragoste / Tango: Eu imi amintesc perioada aceea a divortului tau, te-am vazut la televizor, plangeai, aveai probleme pentru ca nici nu aveai o casa unde sa stai cu copiii…
ANCA SIGARTAU: Deci clar a fost o trauma. Este o trauma. Oricat incerci sa o ascunzi. Da, probabil ca am plans si chiar daca n-ar fi fost lacrimi inlauntrul meu plangeam in hohote. Eram foarte lovita. Eu m-am casatorit cand aveam 20 ani si am divortat la 30. Dar erau exact acei 10 ani de femeie tanara. M-am pomenit apoi ca trebuia sa invat sa traiesc singura, ca trebuia sa ma descurc pana si cu banii singura. Habar n-aveam. Si eram cu trei copii in brate. In fiecare zi aveam senzatia ca nu voi reusi. Dar acum sunt o femeie puternica. Si mai bogata pana la urma. Sigur ca pretul a fost mare. Sigur ca m-am gandit in cei 10 ani cat am sperat la un lucru extraordinar continut in Biblie: “De unde stii ca nu o sa-l aduci tu pe calea cea buna prin comportamentul tau?” Sigur ca este groaznic si nu poti sa dai nimanui sfaturi. E multa durere, dar nu se poate rezolva nici prin ura si nici prin violenta.
“E mult mai importanta iertarea pe care poti sa o acorzi decat sa spun eu Anca Sigartau: <Da, am luat bataie!>”
Marea Dragoste / Tango: Inteleg ca trebuie sa fi fost cumplit de greu, iar pe de alta parte sunt aspecte ale vietii intime, dar totusi ele trebuiesc spuse pentru ca istoria sa nu se repete si in cazul copilor nostri. De aceea cred ca trebuie sa ai curajul de a marturisi ce s-a intamplat.
ANCA SIGARTAU: Adevarul este si Dumnezeu imi e martor ca de cate ori mi-a fost greu, cumplit de greu m-am uitat in maini si mi-am zis: “Stii ceva? Nu am cuiele. Nu am dreptul sa ma plang. Eu stiu ca a fost cineva cu cuiele in maini si chinuit infiorator si pus pe cruce si acel om a spus atunci:<Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac!>”. Eu cred ca e mult mai important sa se spuna asta decat sa spun eu, Anca Sigartau: “Da, am luat bataie!” Cine e Anca Sigartau? E o picatura de praf intr-o lume. Incearca sa faca ceva, incearca sa treaca peste ce a fost. E mult mai importanta iertarea pe care poti sa o acorzi decat ce a fost. Sigur ca uneori pare nedrept. Ce sa zic acum, eu vad un copil rupt in bataie, care ajunge internat si eu sa vin sa spun: “Pai, iarta-l ca a fost bestie!” Nu poti sa judeci pe nimeni. Exista cineva care ne judeca pe toti. E de folos cuiva ca Anca Sigartau a luat o palma sau ca s-a dat in ea?
Marea Dragoste / Tango: S-a ajuns vreodata la situatii atat de grave incat sa mergi la spital?
ANCA SIGARTAU: Nu, nu Doamne fereste, n-am ajuns la spital. Poate ar fi lucruri pe care ar trebui sa le spun. Nu e vorba de demnitate si, repet, nici de imagine, ci e vorba de copii. Stiu ca ei sunt loviti in primul rand de tot ceea ce se publica. A fost o perioada imediat dupa divort cand ei n-au mai vrut sa auda de tatal lor, iar eu incercam mereu sa cladesc o relatie intre ei, spunandu-le: “Criminal daca ar fi fost, ultimul om de pe pamant daca ar fi fost trebuie sa-l iubiti fiindca jumatate din sange e al lui si asa a fost randuit de Dumnezeu ca el sa fie tatal vostru. Si poate ca el se va indrepta prin voi. Si poate ca voi aveti o alta menire pe pamantul asta.” Mi-a fost greu sa cladesc o astfel de relatie intre ei, dar am reusit. In clipa in care orice as declara stiu ca le loveste acea jumatate din ei si ca ei vor suferi… Ce sa spun? Dupa aceea ei sa se duca sa citeasca in revista: Uite mama a spus ca a batut-o tata?! Stii ce i-am spus Soniei, fiica mea? “Eu te-am invatat ca dupa prima palma sa nu stai. In momentul ala esti singura responsabila pentru suferinta ta si pentru suferinta pe care o provoci in jurul tau, copiilor si asa mai departe. In clipa in care tu stai, tu ai acceptat si ai incurajat acea violenta. Nu trebuie sa te mai superi ca ala te bate.”
“ Pe fiica mea Sonia am invatat-o ca dupa prima palma sa nu stea”
Marea Dragoste / Tango: Cu copiii a fost rau vreodata sotul tau?
ANCA SIGARTAU: Nu, i-a iubit. Si stii ce se intampla? Fiecare om are nivelul lui. El la nivelul lui i-a iubit foarte mult. Ce sa spun, ca era un om limitat? Nu. Este un om care are altfel puse valorile. Valorile sunt: banii, averea…
Marea Dragoste / Tango: Dar s-a intamplat vreodata ca el sa te loveasca si copiii sa afle, chiar daca nu erau de fata?
ANCA SIGARTAU: Sa afle sau sa vada? Nu. Nu pentru ca i-am protejat, dar tacerile mele erau cat sute de palme pentru ei. Avem uneori senzatia ca daca nu se aud zbierete atunci nu sunt traumatizati copiii. Ba da. Tristetea mea si caderile in mine erau foarte traumatizante pentru ei.
Marea Dragoste / Tango: Te-ai justificat vreodata in vreun fel fata de copiii tai?
ANCA SIGARTAU: Copiii, in general sunt foarte egoisti. Deci, lucrurile sunt asa cum le vad ei. De-abia dupa ce trec prin anumite experiente atunci incep sa vada corect. Ei au vazut neintelegerile. Din pacate le-au si trait. Ei sunt alte personalitati, te judeca si-ti reproseaza. Le-am explicat: “Pentru voi asa a fost sa fie. Probabil ca atunci cand veti fi mari sa stiti ce inseamna familie, sa luptati pentru ea, sa stiti cati oameni raniti in jurul vostru. Dar eu am iubit si sa dea Dumnezeu sa iubiti si voi ca mine. Eu am iubit pentru nu stiu cate femei in lumea asta.”
Marea Dragoste / Tango: Te gandesti vreodata cu teama ca prin gene copiii ar putea sa mosteneasca si trasaturile si tendintele negative ale tatalui lor?
ANCA SIGARTAU: Cred in mostenirile genetice, dar si mai mult cred in educatie. Educatia poate shimba uneori si genetica. Pana la urma intre el si copii relatia merge, intre mine si copii merge. Doar ca n-a fost cine a trebuit.
Marea Dragoste / Tango: Cand au aparut primele semne de violenta si neintelegeri? In primii ani de casnicie?
ANCA SIGARTAU: Chiar de la inceput. De asta si spun ca nu a fost vina lui. A fost a mea. Eu am stiut. Nu s-a schimbat el. Dar l-am iubit. Eu pe asta l-am iubit, in asta am crezut, pe asta l-am vrut.
Marea Dragoste / Tango: Cum iti explici ca femeile care ajung in astfel de situatii ascund adevarul despre cele intamplate sub celebra scuza: “Am cazut pe scari!”?
ANCA SIGARTAU: E din faptul ca iubesti probabil. Speri ca se mai poate salva ceva dintr-o relatie sau pur si simplu il iubesti pe respectivul. E dragostea aceea pe care nu o poti controla si incerci sa faci din persoana respectiva cel mai bun, iar atunci cand realitatea iti dovedeste contrariul te amagesti si incerci sa te protejezi pe tine.
“Hai sa vedem cum a curs sange si cum a fost facut ficatul ala prastie”
Marea Dragoste / Tango: In cazul tau s-a intamplat la fel?
ANCA SIGARTAU: Da, deci casatoria mea nu a mers. Intotdeauna se vedea din afara faptul ca am o casnicie perfecta, in realitate nu era deloc asa. Asta a fost din cauza ca l-am iubit foarte mult, din cauza ca speram sa se schimbe, din cauza ca-mi doream din tot sufletul sa fie ca-n povesti. Si nu era…. Stii ce se intampla? Tu imi spui mie acum: “Hai sa vedem cum a curs sange si cum a fost facut ficatul ala prastie. Hai sa desfacem operatia sa vedem cum a fost.” La mine a curs sange, la mine doare! Doare si acum. Lumea se uita cu admiratie: “Ia uite cum isi creste singura copiii, ce femeie puternica!” Nu sunt o femeie puternica. Nu am incotro. Femeile puternice sunt cele care aleg sa fie puternice. Iar un divort nu face cinste nimanui, indiferent a cui a fost vina. Normal ca daca mi-as fi ales eu destinul si viata ar fi fost altfel. As fi ales sa fac sapte copii, nu trei si as fi ales sa am un sot care sa ma iubeasca si sa-mi fie alaturi pana la adanci batranete. N-a fost asa.
