Primavara poate fi foarte incomoda cand revine insotita de senzatiile de slabiciune tipice asteniei. Ne grabim la farmacii sa ne intregim arsenalul de vitamine, dar nicio litera de alfabet biochimic nu ne acopera fisura aia de pe suflet. Numai alte suflete pot face asta. Si le cautam.
Cu ochii mijind, bijbaim pe langa noi sa atingem ce iubim. Dar, inapoi in noi insene, tot singure suntem, vulnerabile la griji si tristeti. Cum ne putem face fata? Deschizandu-ne si parasind armurile de razboinice de zi cu zi. Asta s-a intamplat si aici, la cea de-a doua editie a conferintei „Feminitate si Succes”, „un eveniment dedicat femeilor puternice, curajoase si increzatoare in propriile forte”, un paravan somptuos pentru o simpla si sincera intalnire ca intre fete.
Cu ce asociem, de regula, succesul? Cu frumusetea, implinirea profesionala (alaturarea fericita a vocatiei cu locul de munca) si „implinirea inimii”, le-a trecut in revista Alice Nastase Buciuta, nu doar owner-ul revistei Tango, ci si moderatoarea intalnirii noastre de-aceasta data. Iar daca frumusetea si implinirea profesionala sunt negociabile, „implinirea inimii” e un deziderat mai greu de atins. Nu se gaseste nici la ml, nici in cifra de afaceri. Si-atunci, cand o avem, inevitabil ii recunoastem valoarea, prioritatea in viata noastra: „am o familie frumoasa, asa cum mi-am dorit, cum vedeam candva doar in filme sau la televizor si nu credeam ca exista in realitate”, ne-a recunoscut Alice Nastase Buciuta.
Mihaela Geoana de asemenea, ca sotie si mama, si-a inteles implinirea printr-o „familie solida”. In cealalta calitate, de presedinte al Fundatiei Renasterea, ne-a familiarizat cu situatia cancerului la san si al celui de col uterin la noi (unde nivelul de mortalitate este mai ridicat decat in alte tari din cauza depistarii tarzii) si ne-a facut cunoscute actiunile de informare, preventie si tratare a lor cu aparatura cea mai buna din Romania (care cuprinde si un mamograf digital, indicat si femeilor cu silicoane).
Iata cum feminitatea noastra nu e doar o chestiune de frumusete si delicatete, bunatate si blandete. Preocuparea pentru sanatatea noastra si, mai cu seama, a celor dragi e absolut naturala, un atribut la fel de feminin ca pasiunea si empatia, pe care actrita Anca Sigartau, prin natura profesiei, le ridica la nivel de arta.
Anca Sigartau: Minunile se intampla oamenilor, nu robotilor
Anca Sigartau ne-a vorbit „despre un altfel de cancer”, dar la fel de comun: tristetea. „Sunt actrita de comedie si este caraghios sa vina o actrita de comedie in fata dumneavoastra si sa va vorbeasca despre tristete. Incercam s-o ascundem in toate felurile posibile, s-o ascundem sub asa-numitul cuvant ‹‹ succes ›› (suntem de succes, avem bani in portofel, avem o familie). Asadar, nu recunoastem acea tristete care exista pe undeva…, poate printr-o trecere a timpului, poate pentru ca punem o stampila mult prea categorica acestui cuvant, succes. Eu, prin meseria mea, am invatat ca de fapt succesul este relativ. Ma urc pe scena la ora sapte seara, incepe spectacolul si nu stiu daca o sa am succes. Pentru mine, succesul este altceva. Este fericire?! Nu stiu daca-i fericire. Sincer nici nu stiu daca exista. Exista asa, in bucatele fericirea. Viata se rezuma la atat: ai ceva de spus sau n-ai ceva de spus, ai ceva de lasat in urma ta sau n-ai ceva de lasat in urma ta”.
Nu detine retete de succes, nici ca actrita, nici ca mama care si-a crescut singura cei trei copii. Isi da seama ca marea satisfactie de a-si vedea copiii mari i „se trage de la zile si zile si zile intregi” ale vietii sale in care: „imi spuneam seara ca n-am sa pot sa ma scol a doua zi de dimineata si ca n-am sa pot s-o iau de la capat si spuneam ca nu se poate, e imposibil. Si, cu toate astea, in fiecare dimineata ma sculam cu zambetul pe buze, o luam de la capat… si asta tot dintr-o lectie de actorie se trage.”, ne-a marturisit actrita, continuand sa ne povesteasca imprejurarile in care l-a cunoscut pe regizorul Liviu Ciulei si felul in care i-a marcat viata aceasta intalnire:
Tocmai terminasem facultatea, eram pe scena, angajata in teatrul Bulandra. Primul rol, rol principal, alaturi de actori mari. Si uite-o pe Anca Sigartau fata in fata cu cel mai mare regizor de teatru, Liviu Ciulei (eu il invatasem la curs, la Istoria Teatrului Romanesc si era o intalnire cu un mit). In vreo doua luni aveam premiera si va spun ca vreo luna si-o saptamana eram incapabila sa vorbesc, sa-mi spun textul, era ceva infiorator. Deci pe cat incercam sa fiu mai buna, pe atat eram mai prost. Si-n capul meu incepusem sa ma gandesc ‹‹ Doamne, trebuie neaparat sa-mi rup un picior, sa fac ceva sa nu ma mai duc la repetitii pentru ca n-am sa pot sa dau premiera ››. Si simteam privirile colegilor, mai veneau si Gina Patrichi, Rodica Tapalaga la repetitii si simteam ‹‹ Doamne, o sa se gandeasca ce cauta fata asta in teatrul romanesc, d-apai pe scena teatrului Bulandra! Si pe cat incercam sa fie mai bine, pe-atat era mai prost.
Intr-o seara, la repetitie, stateam la intrarea in scena si ma gandeam ‹‹ Doamne, alta umilinta, inca o repetitie in care n-am sa fiu buna de nimic si-n clipa in care o sa deschid gura o sa m-aud spunand atat de fals cuvintele acelea…›› si nu puteam sa fac nimic. Si m-am pomenit cu maestrul Liviu Ciulei langa mine (de obicei statea in sala, undeva) si mi-a facut semn sa tac, ne-am uitat amandoi pe scena si m-a luat de mana, a stat un minut, doua minute si mi-a soptit:
-Haaai..
Am intrat pe scena si din momentul acela, acela a fost rolul! Nu stiu ce s-a-ntamplat! Asa am invatat sa cred in mine, sa cred ca exista ingeri, sa cred ca exista magie.
Am crezut ca a fost o intamplare ca mi-a iesit monologul respectiv si scena. Nu, n-a fost nicio intamplare. Din momentul acela, eu n-am mai avut niciun fel de problema.
Si se da premiera, spectacolul foarte bun si dupa spectacol, m-a luat panica din toata perioada in care eu nu reuseam sa-mi fac rolul. Si m-am dus la domnul Ciulei si i-am spus:
-Stiti, eu am o mare problema. Mie in seara asta mi-a iesit, dar maine am iar spectacol si nu cred ca o sa mai pot sa mai fac asta. Eu nu cred ca mai reusesc atat de bine cum a fost in seara asta. Eu ce fac?!
Si-atunci maestrul Ciulei mi-a spus:
-Slava Domnului!… pentru ca esti om si pentru ca nu esti robot!…si pentru ca minunile se intampla oamenilor, nu robotilor!
„ … eu intrebam daca fata mea are doua maini si doua picioare.”
Intrebata care a fost momentul marcant al vietii sale, Anca Sigartau ne-a marturisit o poveste de viata care ne-a tulburat si pe noi la fel de tare:
N-am spus niciodata lucrul asta. Cand am ramas gravida, nu eram maritata si fusesem crescuta ca primul este si ultimul, ca asa se face, intr-o familie foarte traditionala, cu doi parinti extraordinari care s-au iubit, pe care nu i-am vazut certandu-se in fata mea.
In momentul in care am ramas insarcinata, a cazut lumea pe mine si am hotarat sa fac intrerupere de sarcina. Era foarte complicat, nici nu stiam foarte multe, totul se petrecea asa de repede…, eram deja in vreo doua luni si nu stiam ce sa fac. Fostul meu sot, deci tatal, era student la medicina, avea cursuri de ginecologie, astfel incat mi-a aranjat o intrerupere de sarcina cu profesorul lui.
Dupa trei saptamani, m-am dus la control si mi se spune:
-Sunteti gravida in trei luni si ceva, desi facusem intreruperea de sarcina inr-o interventie la care participase chiar fostul meu sot, el fusese mana a doua in operatie, vazuse cum s-a scos copilul! In momentul acela, eu am zis ca am facut intrerupere de sarcina.
-Da, dar se pare ca au fost doi copii si unul a fost scos si unul, nu.
Va rog sa ma credeti, nu am fost crescuta intr-o familie religioasa, dar stiam, undeva in mine, ca trebuie sa vina pe pamant un suflet si-am zis daca asa vrea Dumnezeu, nu fac nicio intrerupere. Si absolut toti medicii la care am fost mi-au spus:
-Trebuie neaparat sa scoti copilul acum pentru ca sigur vei avea un copil cu mari probleme, deja s-a intervenit!
-Nu, am spus, nu, indiferent cum va fi, nu mai pot sa fac, e un semn mult prea mare.
In saptamana aceea, colega tatalui meu, o profesoara (nici nu stiu de ce, nici n-am vazut-o vreodata in viata mea!) venise de la Sfanta Parascheva. Habar n-aveam in `90 de Sfanta Parascheva. Si mi-a adus o bucatica de panza de acolo si i-a spus tatei:
-Transmite: pentru noua luni.
Si mesajul acesta “pentru noua luni” si faptul ca am constatat ca mai este inca un copil m-au determinat sa spun: Nu. Eu trebuie sa fac copilul. Iar copilul s-a nascut de Sfanta Parascheva. Toate mamele intrebau ‹‹ e baiat sau fata? ››, dar eu intrebam daca fata mea are doua maini si doua picioare. N-a avut niciun fel de problema. Ea este cea care mi-a marcat clar viata pentru ca, din acel moment, am stiut ca ne vom educa una pe alta”.
Prin succes personal, Anca Sigartau se refera, in cele din urma, la „bucatica de cinste” din fiecare pentru ca „important e sa stii cine esti si sa te uiti inauntrul tau sa vezi cinstit cine esti si pe urma sa incerci sa lasi o bucatica din tine in urma ta”.
Mihaela Radulescu: Succesul are mare legatura cu sexul
Pentru Mihaela Radulescu, inca o prezenta autentica in cadrul intalnirii noastre, „succesul tine de lucrurile simple, banale” si „pana nu cladim o serie de esecuri, succesul n-arata la fel”. „Ma mandresc cu o minunata colectie de greseli pe care le-am facut in viata mea, care, de la un moment dat, m-au ajutat sa am ceea ce numim astazi, generic, succes. Cred foarte tare in greselile pe care le facem, cred foarte tare ca trebuie sa invatam din ele, pe cat posibil sa nu le repetam. ”, a spus Mihaela Radulescu, dupa care a definit succesul intr-un mod cel putin surprinzator, „as spune ca succesul are mare legatura cu sexul” si ne-a explicat de ce crede asta:
Cred foarte mult ca feminitatea si succesul au enorm de mare legatura cu felul in care iubim, cu felul in care facem amor, cu felul in care facem loc acestei parti in viata noastra. Cred enorm in aceasta amornie dintre ceea ce vrem sa devenim, ceea ce vrem sa implinim si ceea ce suntem de fapt. Amestecul de bine personal cu dorinta de a ajunge foarte departe profesional pentru mine e o ecuatie castigatoare. Asta mi se pare imaginea ideala a femeii moderne, o femeie care, nu numai ca vrea sa-si faca o cariera, dar vrea sa fie si fericita, vrea sa fie si mama, vrea sa le exploreze si sa le exploateze pe toate si pe toti. Cred ca asta e modelul femeii castigatoare.
Totusi, Mihaela Radulescu nu crede in totalitate in egalitatea dintre barbati si femei, nu in sensul in care „o femeie care se imbraca la birou in costum cu cravata e mai autoritara si se impune mai bine, mai eficient in fata angajatilor, aratand ca un barbat. Dimpotriva, cred ca, in continuare, desuurile fac minuni (chiar daca nu le vede nimeni), cred ca accentele de feminitate pe care le putem aduce garderobei noastre, felului in care ne purtam, felului in care zambim sunt mult mai eficiente decat foarte multe alte apucaturi barbatesti. Cred ca toate trebuie sa ne ingrijim de ceea ce inseamna imaginea noastra. Sunt lucruri simple de care trebuie sa avem grija.”, ne-a atentionat Mihaela Radulescu.
De asemenea, ne-a marturisit cat de mult crede si in indrazneala unei femei de a fi ea insasi: „Am avut si eu tot felul de sfatuitori de-a lungul carierei mele, tot felul de oameni care m-au indemnat sa fac intr-un fel sau altul. Admit ca nu sunt cea mai buna ascultatoare… . Cred enorm ca succesul inseamna pana la urma sa nu mergi pe caile batatorite de altii si urmand drumul altora si inspirandu-te neaparat din viata altora, ci pur si simplu gasindu-ti propria cale”.
Nu degeaba numita Maestra Starii de Bine, si de aceasta data Mihaela Radulescu ne-a amintit beneficiile unei vieti sanatoase (in care crede la fel de mult) si cat de important este „sa ne vedem noi asa cum suntem si sa nu ne pese foarte tare cum ne vad altii pentru ca ei intotdeauna ne vad diferit si intotdeauna interpreteaza diferit exact ceea ce noua ni se pare perfect normal.”
Alexandra Copos, vicepresedinte Ana Holding, ne-a explicat cum a reusit sa creasca vanzarile in numai patru luni prin strategii manageriale inspirate din experienta americana. Tot despre importanta unei comunicari manageriale eficiente ne-a vorbit si Anca Isleam (Manager Operational HP Romania) asigurandu-ne, prin exemplul propriu, ca „suntem mai frumoase, mai destepte si mai pregatite decat credem”, iar Anca Harasim (director executiv AmCham Romania) ne-a povestit cum a reusit sa se faca „ prezenta si in viata sa”, nu doar a celor dragi, convinsa ca daca barbatii au rolul de a da forma, femeile se fac responsabile pentru continut.
Am avut ocazia sa o ascultam si pe Delia Lungu, psiholog si expert in parenting, sintetizand si solutionand cele mai des intalnite divergente de cuplu, identificand si corectand cele mai frecvente erori in educarea unui copil.
Cristina Herea, jurnalista si scriitoare, a incheiat intalnirea noastra, impartasindu-ne cum au ajutat-o produsele Core Invest in lupta proprie cu un ten problematic si kilograme in plus.
Partenerii evenimentului au fost: Autoitalia, Sabon, Mineli Boutique, Revidox, Opticris, Caroli (cu noile produse Sissi), Japan Stone Spa si cramele Budureasca
