fbpx

Despre dragoste cu onestitate – O întâlnire cu emoții și aplauze la Biblioteca Județeană Constanța

de

O întâlnire cu Alice Năstase Buciuta și Dara Codescu, moderată de Angela Doicescu și Enache Tușa, a avut loc la Biblioteca Județeană Constanța, pe 21 octombrie, în seara dinaintea datei speciale care marchează nașterea scriitoarei Simona Catrina, ființa uimitoare, talentată, minunată, pe care cele două scriitoare venite de la București au evocat-o în cartea care îi poartă numele.

Pretextul minunat al întâlnirii a fost o conversație onestă despre dragoste, despre marea dragoste, despre prietenie și despre
uimitoarea lor parteneră de scris și de suflet, scriitoarea și jurnalista Simona Catrina, căreia i-au dedicat cel mai recent volum al
lor, un volum a cărui prefață este semnată de constănțeanca Angelica Lambru, scriitoare și traducătoare.

Deși nu a putut fi prezentă la eveniment, Angelica Lambru a trimis câteva rânduri pe care Alice Năstase Buciuta le-a citit în deschiderea întâlnirii, o emoționantă scrisoare pentru Simona.

 

Vedere de la o altă mare

Mă aflu prinsă în plasa Textului-păianjen, ca o larva de Sisif, pedepsit pe viaţă să ridice fraza de la stânga la dreapta, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, cu trudă, cu speranţă, cu orbire. De data aceasta, Doamnă, nu-i voi mai trimite celei mai tinere dintre noi, cuvintele mele, ci pe cele ale unui mare poet. Ar trebui să pornesc de departe, de la ultima noastră seară de august – au trecut două luni de-atunci şi parcă au trecut doi ani – în care o vedeam, sub pleoape, aşezată pe plajă, cu spatele la noi, cu faţa la mare.

O să-ţi intre nisip în adidaşi, ai dat din mână fără să te întorci, că nu-ţi pasă, iar înainte să deschid ochii, te-am lăsat cu genunchii strânşi în braţe şi privirea către apus. N-am încetat să privesc pe furiş, către mare, până când înserarea a topit totul într-o insuportabilă penumbră. Marea e rea, marea e neîndurătoare, numai ape mişcătoare şi singurătate. Doar dragostea, iluzia ei, o îmblânzeşte pentru un timp. Când iubirea nu e, pentru ce să mai priveşti marea, ce să-i mai ceri, ce să-i mai promiti, pentru ce să te mai înfăşori în ţipete de pescăruşi şi sare, ca să-ţi alungi răcoarea de august perversă, neiertătoare, cu care începe Marele Frig?

Însă tu, Sim, eşti născută toamna, Brumărelule drag. Uite câteva versuri smulse de mine, calde, din spaniolă. Când viaţa ta a fost literatură, ce altceva decât literatura, sa-ţi dăruiesc? Da-mi mâna. …Şi ridică-te din nisip că ai să răceşti.

Angelica Lambru

20 noiembrie 2019

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Life

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.